marți, 26 februarie 2008

doar gândul la tine...

"Doar gândul la tine mă face să sper
În drumul acesta ce duce la cer.
Doar dorul de tine, de chipul tău blând
Îmi spune mereu...în curând...în curând.

De dorul acesta ce-mi arde în piept
Veghez şi tresar şi Te-aştept şi te- aştept.
La orice sclipire tresar îngânând;
O, vino te rog...mai curând...mai curând"

Eu nu regret povestea de iubire,
dar e nespus de trist şi de ciudat
să simţi c-asemeni unui fir subţire
ceva frumos din tine s-a sfărmat.

Şi nu mai ştiu anume ce, şi-anume când,
căci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut
de-ţi vine să porneşti, de alţii întrebând
de-au fost aievea cele ce-au trecut.


"ne vom aduce aminte
de toate pân' la urmă
şi oricât de departe
destinele ne-or duce
mereu şi pretutindeni
oricând şi or' şi unde
oricum, până la urmă
aminte ne-om aduce"...

duminică, 24 februarie 2008

dragobetele...

Mă întebam astăzi câţi dintre noi mai ştiu de sărbătoarea lui Dragobete...un Valentine's Day românesc...este 24 februarie şi astăzi se iubeşte. Da, se iubeşte în stilul românesc, intens, dulce şi nebuneşte. Este ziua în care se mai face un pas spre primăvară sau cum se mai spune "cap de primăvară". Dacă ne oprim puţin din alergarea asta continua spre nicăieri, o să vedem cum natura se trezeşte încet, încet la viaţă, o sa vedem florile specifice primăverii cum încep să ne încânte privirile; este ziua lui Dragobete, Năvalnicul sau Logodnicul Păsărilor, fecior chipeş şi puternic, ce ne aduce iubirea în casă şi în suflet.
Legenda povesteşte că Dragobete (personaj mitologic, similar lui Eros, al vechilor greci şi lui Cupidon, al romanilor), oficia în cer la începutul fiecărei primăveri, nunta animalelor, tradiţie care s-a extins treptat până în rândul oamenilor şi a dat naştere unor obiceiuri specifice românilor din sudul şi nordul Dunării. În ziua lui Dragobete, fetele se primeneau în haine curate de sărbătoare şi porneau înspre pădure, pentru a culege ghiocei, viorele, pe care le puneau apoi la icoane şi le foloseau la diverse farmece de dragoste. Apoi, la ora prânzului, fetele porneau în goană înspre sat, fuga fiecăreia atrăgând după sine câte un băiat, şi nu unul oarecare, ci acela care le îndrăgea. Dacă-şi prindea aleasa, acesta îi fura o sărutare în văzul lumii, sărutare ce simboliză legământul lor de dragoste pe tot anul.
De aici şi zicala "Dragobetele sărută fetele!", mult îndrăgită de fetele care purtau în suflet speranţa primirii a cât mai multor sărutări, iar în viitor cât mai multă dragoste....
Un alt obicei al fetelor era de a strânge omătul netopit, apa de ploaie sau de izvor, pe care o considerau ca avand efecte magice asupra lor atunci când o foloseau, intrucât deveneau mai frumoase si mai drăgăstoase. Flăcăii strânşi în cete sau mulţimile de fete obişnuiau ca, în ziua de Dragobete, să îşî cresteze braţul în forma de cruce, după care îşî suprapuneau tăieturile, devenind astfel fraţi, respectiv surori de cruce. Tradiţia mai spune că, în această zi, când biserica creştină sărbătoreşte Aflarea Capului Sfântului Ioan, oamenii îşî întrerupeau toate muncile, curăţându-şi şi aranjându-şi însă casa, pentru a-l întâmpina cum se cuvine pe zeul iubirii, care nu venea singur, ci însoţit de aşa-numitele zâne Dragostele, ce le şopteau vorbe de amor îndrăgostiţilor. Fiecare avea grijă ca această zi să nu îi prindă fără pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rău, prevestitor de singurătate pe întreg parcursul anului, până la următoarea zi de Dragobete.
Prilej de bucurie si bunăstare, Dragobetele reprezintă una dintre cele mai frumoase obiceiuri străvechi ale poporului român. Păcat că foarte mulţi i-au uitat semnificaţia şi îşi amintesc doar de sărbătoarea Sf-ului Valentin...şi totuşi, chiar dacă e Valentin sau Dragobete, sa nu uitaţi că iubirea este singura care contează.... în rest, totul e doar legendă.

duminică, 17 februarie 2008

clipa de lumină...

''Secunda nesfârşită deşteaptă o amintire caldă
În flacăra lunii ce m-atinge şi mă scaldă.
Când tremură al meu suflet în unduirea ei
Închid în timpul veşnic ochii trişti ai mei.
Degeaba tot visez departe în spaţiul infinit
Degeaba caut în trecut un înţeles nedefinit.
Suspinele se plimbă rând pe rând prin mine
Par o tăcere infinită dinspre azi spre mâine.
Potrivnică mi- e soarta acum în întuneric
Toate visele-mi sunt doar umbre în nimic.
Tot ce azi îmi pare veşnic, mâine e trecut
Şi tot ce azi îmi pare viitor, mâine e pierdut.
Merg mereu în faţă pe calea mea pustie
La fiecare pas îmi pare mai deşartă mie.
E greu să crezi în nimicul sufletului tău
Să uiţi tot ce e bine şi să iubeşti ce-i rău.
Viaţa în faţă te priveşte, niciodată mulţumită
Şi de i-ai da totul din tine, tot s-ar uita nefericită.
De alegi azi bine mâine rău, viaţa-ţi aparţine
Ci nu privi în urmă la ce n-a fost să fie.
Mereu te vei izbi de zidurile vieţii-n drum
Tu caută mereu să le dobori în praf şi scrum.
Speranţa care piere azi, pierdută v-a râmâne
Dar mâine vei vedea în locu-i altele o mie.''
Daniel Chiu

joi, 14 februarie 2008

valentine's day


Nu întotdeauna eram eu "încântată" de acest Valentine's day, chiar dacă în urmă cu ceva vreme cineva nu uita să-mi aducă frezii în această zi...apoi...nu i-am mai dat importanţă; în ultimii trei ani chiar a trecut pur şi simplu ca oricare altă zi...

Astăzi având de rezolvat nişte probleme prin oraş am fost plăcut surprinsă să văd din nou oameni veseli, zămbind ( e drept erau foarte mulţi tineri) care vroiau să cumpere un mic cadou persoanei dragi... i-am văzut cu câtă "pasiune" alegeau o floare sau un moştrofonţ şi cât de greu le-a fost să se hotărască...oferta de kitsh-urilor a fost foarte bogată dar cu toate astea dacă avea-i răbdare să cauţi putea-i să găseşti ceva drăguţel.Acum, după ce am văzut cât bine le face oamenilor, ce stare de bucurie aduce acest Valentine' s day, cred că nu mai are nici o importanţă dacă e o sărbătoare românească sau nu...şi la urma urmei cui îi pasă...dacă asta ne face mai veseli şi puţin mai fericiţi, atunci înseamnă că e ok..

Vă mai amintiţi legenda acestei zile ? este chiar frumoasă...pe vremea Împăratului roman Claudiu al II-lea, care având multe războaie, a vrut o armată puternică dar majoritatea bărbaţilor nu vroiau să meargă în luptă, vroiau să stea acasă cu soţiile şi copiii; Claudiu a găsit o soluţie pentru această problemă, astfel bărbaţii din Roma nu se mai puteau căsători. Un preot, Valentin, căsătorea în secret cupluri. El făcea cununiile în locuri secrete, astfel ca împăratul să nu-l poată găsi dar cu toate astea, Valentin a fost descoperit şi dus în faţa Impăratului care i-a cerut să renunţe la creştinism şi să devină un soldat roman. Valentin a refuzat şi pentru asta el a fost întemniţat şi condamnat la moarte.Până în ziua execuţiei, el a trimis scrisori de adio către toţi prietenii săi şi le-a semnat "Adu-ţi aminte de Valentin al tău"...îmi amintesc că eu primeam frezii în această zi

alinei...


happy valentine's day

duminică, 10 februarie 2008

clipa de lumină...

''Aşa mult te-am visat,
Că nu mai ştiu cum eşti.
Oare mai este vreme să te cuprind întreagă
Şi-ntr-un sărut să-ţi sorb
Izvorul vocii tale ce-mi e atât de dragă.
Aşa mult te-am visat,
Încât braţele mele, cercând să te cuprindă,
Se regăsesc în cruce peste piept
Şi mult mă tem că n-or mai putea ţine
Trupul tău cald vreodat'
Şi că reala ta ivire ce-mi bântuie închipuirea
De prea lungi ani de zile,
Umbră m-ar face să devin.
Aşa mult te-am visat,
Că nu-mi ajunge timpul
Spre-a mă trezi din nou.
Cu pleoapele deschise dorm
Expus cu-ntreaga-mi fire,
Oricărui semn de viaţa, de dor adânc de tine
Tu, singura-mi speranţa
Şi-a vieţii mele sens.''
R. Desnos

o singură zi...

...aseară am fost la hipermarket să fac cumpărături; ok, o să spuneţi că nu e nimic nou sau neobişnuit în asta şi aveţi dreptate; dar să vezi oameni fericiţi în jurul tau, oameni care zâmbesc vă spun eu, e ceva neobişnuit; e drept, cei mai mulţi erau tineri care se opreau în faţa ofertelor de dulciuri ambalate care mai de care mai atrăgător; apoi, mi-am amintit...da, se apropie ziua îndragostiţilor, asta e secretul acestei explozii de zâmbete şi bună dispoziţie...

păcat că e doar o singură zi pe an...ce puţin le trebuie oamenilor să poată zâmbii...

sâmbătă, 9 februarie 2008

răsfăț...

...dacă vreodată o să ţi aducă cineva micul dejun la pat şi ai să vezi cum din pahar se ridică încet, încet, ameţitori aburi de cacao caldă, dacă din colţul tăvii o să-ţi încânte ochii un superb trandafir roşu, să nu cumva să ai proasta inspiraţie să dai draperiile la o parte...aburii se vor risipi, trandafirul se va ofili...şi ce-i mai rău, o să ţi dai seama că a fost doar un vis....

primăvara de lângă noi...


dacă am avea timp să ne oprim doar o clipă din alergarea continuă şi să privim în jurul nostru, am vedea cum în fiecare zi se schimbă ceva...dimineţile au miros de pământ umed, soarele stă mai mult pe cer şi are o îmbratişare mai caldă...atingerea blândă a primăverii e tot mai aproape de noi, trebuie doar să ne oprim din alergarea continuă....

miercuri, 6 februarie 2008

clipa de lumină...


''Îmi place când vorbesc cu ea
Mereu mă întristează
dar mereu îmi place.
Iar după asta e...la cinci minute după,
o melancolie profundă
în mine, adânc, acolo,
În mine mă înfundă-
Şi îmi vine s-o strâng în braţe,
dar n-am de unde s-o iau
Şi-mi vine s-o strig pe nume-
dar de unde să-l iau?
Vreau s-o privesc în ochi,
vreau să îi ating mâna,
vreau să ştiu ce gândeşte
vreau să ştiu ce simte.
Dacă se gândeşte la mine,
dacă mă dispretuieşte,
dacă îi e dor de mine,
dacă crede că-s nebun,
Sau dacă crede că mă gândesc la ea...
Cred ca asta e totul,
vreau s-o cunosc atunci

În momentul de după cinci minute...

Dar nu...
Cred că-s doar eu...
Cred că-s doar eu...

Cred că-s doar eu''- (Arhanghel)

marți, 5 februarie 2008

primul pas spre...primăvară...


...nu ştiu căt timp aveţi să vă gândiţi la asta, dar primăvara este aproape, ascunsă în fiecare din noi; trebuie doar să deschidem ochii şi să zâmbim mai mult...

laurei

..."s-au schimbat atâtea...uneori, numai amintirile ne dau putere să mergem mai departe spre un "nu ştiu ce"....

ai dreptate când spui că s-au schimbat foarte multe...sunt schimbări care dor; parcă lumea întreagă s-a răsturnat peste noi....dar avem amintirile care ne dau putere...



... voi fi mereu alături de tine

vineri, 1 februarie 2008

clipa de lumină...

''Astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Aşa trebuie să fie ...
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasma, bucatele.
Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blana vărgată.
Nimeni nu va şti că suntem tot atat de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
că ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău ...
Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul.''....
Ştefan A. Doinaş