clipa de lumină...

"De ţi-e dor de mine caută-mă-n mare
Valurile-nalte sigur au ascuns
Perle mici de lacrimi albe şi amare
Pe care cândva ochii mei le-au plâns...
De ţi-e dor de mine caută-mă-n stele
Colţurile lor sigur mi-au furat
Micile amintiri pline de durere
Lăsate de tine după ce-ai plecat...
De ţi-e dor de mine caută-mă-n lanuri
Căci toţi macii roşii au împrumutat
De pe buze gustul suspinelor mele
Pe ele rămase de când m-ai lăsat...
De ţi-e dor de mine caută-mă-n gânduri
Încă-ţi sunt acolo...unde să mă duc ???
N-aş putea zbura fără micii fluturi
Pe care în suflet tu mi i-ai născut...
De ţi-e dor de mine caută-mă-n lume
Într-un colţ al ei te voi aştepta
Paşii să-ţi aud îndreptaţi spre mine
Să ştiu c-ai venit...fără a mai pleca."
                                       (sursa net)

apoi, se aşterne iar liniştea...

apoi, se aşterne iar liniştea...o altfel de linişte însă...

clipa de lumină...

"Azi ţi-am cerşit, puţină răbdare,
Sărutul iertării din spuma de mare.
Şi sus de pe mal, ce valul loveşte
Să-mi dai suferinţa iubirii terestre.

Mi-ai dat de-nţeles, că-s unica rază,
În noaptea tristeţii, în lacrima trează
Dar cum o minune doar trei zile ţine
Atât a durat ce aveai pentru mine.

Dar am jurat în ultima clipă,
Să fiu lânga tine o lacrimă mică
Şi dacă în viaţă rămâi fără lacrimi,
Să-ţi spăl eu obrazul şi chipul cu patimi."
                                                M.Trifu

visul unei nopţi de vară...

...ultimele zile de vară; soarele a trecut de multe ore linia asfinţitului şi din când în când, valurile şterg urmele paşilor din nisip...în depărtare câţiva pescăruşi îşi caută cu disperare perechea...e linişte şi sunt înconjurată numai de pământ, de cer, de stele şi de apă...toate sunt pentru mine, toate mă răsfaţă...nisipul mă ascunde, cerul mă luminează, stelele mă găsesc...sunt eu, melancolică şi visătoare, eu, cu sufletul şi inima pline de speranţă şi emoţie...sunt eu şi întinderea nemărginită a mării...este tăcere, apă, cer şi pământ şi dau toate clipele mele de acum pe clipele unui trecut nu prea îndepărtat şi aş vrea să fii lângă mine...te-am aşteptat prea multe anotimpuri...aş vrea să fii alături de mine cu mâna uitată într-a mea, şi să simţi emoţia din sufletul meu pentru că e semn de iubire...sau, pentru tine nu mai are nici o importanţă...poate totul a fost doar visul unei nopţi de vară...

gând pentru o păpădie...

"Şi-n vremea asta, oare
când eu visez mereu la soare
       - Ce face dorul meu? "        

   "În mine se mai vorbeşte şi azi despre tine." - L.Blaga

clipa de lumină...

"Poartă-mă în suflet
Poartă-mă de mână.
Poartă-mă în ochi, sub clar de lună!

Poartă-mă cu tine.
Poartă-mă de vrei.
Poartă iar în suflet scânteia dragostei!

Poartă-mă pe-un zâmbet,
Pe-o lacrimă-n obraz.
Poartă-mă căci eu te port şi nu te las!"

                                          (sursa net)                  

clipa de lumină...

''Întineresc în fiecare noapte
Şi-mbătrânesc în fiecare zi
Dar ce folos? Că zilele sunt şapte
Iar noaptea numai una poate fi.

Te văd în vise, tânăr, tot mai rar
Şi tot mai rar oglinda o privesc,
Am degete şi suflet în zadar
Să număr am uitat şi să iubesc.

Iar când primesc în dar un vis cu tine
Mă-ntreb ce să-i mai cer lui Dumnezeu
Să te visez o viaţă? Sau mai bine
Să fii o săptămână doar al meu?''
                           Marius Robu

în suflet o să găseşti răspunsul...

...de cele mai multe ori tăcerea spune multe; de cele mai multe ori tăcerea trădează şi întotdeauna, dar întotdeauna tăcerea doare...şi chiar dacă tăcerea spune mai multe decât ai vrea să ştii, tot e greu să înţelegi de ce s-au întâmplat toate, de ce a trebuit să primeşti "încă o lecţie despre oameni"...dar până la urmă accepţi că te-ai înşelat, accepţi că ai fost prea încrezătoare, îţi recunoşti toate greşelile şi mergi mai departe; nu contează cum mergi, important este să mergi, să nu priveşti în urmă şi mai ales să nu regreţi nici un cuvânt pe care l-ai spus, să nu regreţi că ai fost sinceră, să nu laşi durerea din suflet, regretele şi dezamăgirile să te îngenunchieze; eşti o femeie puternică care şi-a acceptat de multă vreme destinul, care a avut curaj să rişte când a dat glas trăirilor şi sentimentelor ei, pe care le-a adunat mai apoi ca pe nişte cioburi fiindcă nu au folosit nimănui; trebuie să mergi înainte, pentru că eşti o femeie puternică care şi-a recunoscut înfrângerile, care deşi a avut parte de multă suferinţă, a rămas un om bun, un om pe care unii au folosit-o, au rănit-o, sau au uitat-o...eşti o  femeie care a rătăcit o vreme printre oameni şi vorbe, dar care a regăsit drumul pe care trebuie să meargă, a regăsit drumul singurătăţii...şi când te vei întreba "cu ce" sau "unde" ai greşit, priveşte atentă în sufletul tău, acolo o să găseşti răspunsul...pentru că, ai un suflet frumos, pentru că ai un suflet bun, şi nimeni nu va putea schimba asta, nimeni nu va putea lua ceea ce simţi, ceea ce ai...

din rândurile lor...

"Sunt doar două feluri de oameni pe lume: cei care încearcă să-şi umple goliciunea interioară şi acele persoane foarte rare şi deosebite care încearcă să-şi vadă această goliciune." - Osho

clipa de lumină...

''Iubeşte-mi mâinile
Şi ochii
Şi iartă-le dac-au fost clipe
În care n-au ştiut să-ţi spună,
În care n-au putut să-ţi dea
Atât cât ar fi vrut,
Atâta – cât poate doru-ţi le cerea
În dragostea,
În îndoiala,
În deznădejdea unei clipe...

Iubeşte-mi mâinile
Şi ochii
Şi iartă-le nevruta vină
Că prea târziu veniră-n cale-ţi
Şi prea curând se duc de tot...

Dezleagă-mi sufletul de vina
Că în curând n-am să-ţi mai pot
Aduce-n mâini
Şi-n ochi
Durutul,
Târziul zâmbet de lumină''...

                                      E. Farago

tango cu emoţie şi speranţă...

...îţi priveam ochii...erau la fel de frumoşi şi pătrunzători dar acum nu erau trişti; acum între noi era doar tăcere, mai multă tăcere ca oricând, şi acordurile unui tango pe care noi nu l-am dansat niciodată, al unui tango care nu mai era despre noi şi nici pentru noi; ne-am privit în tăcere şi pentru că era "damen tango" m-am ridicat, te-am luat de mână, am închis ochii şi m-am lăsat purtată de tine...dansai la fel de bine ca altădată dar acum braţele tale nu mă mai strângeau, acum mâna ta nu mi-a mai atins obrajii, mâna ta nu m-a mângâiat şi nu m-a alintat...acum, am simţit indiferenţa ta...zâmbeai în timp ce dansai, iar eu îmi doream cu disperare să te strâng în braţe şi să-ţi spun cât de dor mi-a fost de tine dar nu mai aveam putere să fac asta fiindcă simţeam indiferenţa ta cu tot sufletul meu...şi mi-am şters o lacrimă...am plâns, pentru că odată am crezut că toate durerile şi temerile mele vor dispărea, pentru că am crezut într-o iubire care nu a existat şi nici nu va exista vreodată; am plâns la gândul că în tine am găsit emoţie, căldură, înţelegere şi speranţă, tot ceea ce căutam într-un suflet, pentru că "doar sufletele pereche reuşesc să treacă peste erori, asperităţi, neatenţii de o clipă, interpretări grăbite"...am plâns, pentru că "într-o lume ciudată şi rece, uităm să mai fim calzi şi atenţi, tocmai atunci când ajungem la răscruce de vânt", am plâns pentru că ne-am întâlnit prea târziu şi cel mai îndrăzneţ şi nebunesc vis al meu de a-mi găsi sufletul pereche şi de a descoperi împreună o altă lume, nu mi s-a împlinit...am plâns în braţele tale, am visat în braţele tale, m-am minţit în braţele tale, spunându-mi că pentru o clipa suntem două fiinţe cu o singură inimă...că nu dansăm ultimul tango...

clipa de lumină...

''până să te cunosc, am iubit marea.
până să te cunosc, am iubit munţii.
până să te cunosc, am iubit cerul.
până să te cunosc, am iubit iubirea.
până să te cunosc, am iubit cunoaşterea.
te-am cunoscut şi tot ce-am iubit au devenit TU.
tu, acest urlet din adâncul cel mai adânc al fiinţei mele.
te-am cunoscut şi de-atunci,
nu mă mai recunosc."
                              Nicu Alifantis

celei mai iubite dintre pământeni...

...ar trebui să-ţi spun în fiecare zi, că atunci când sunt cu tine durerile şi grijile nu mă pot atinge; ar trebui să ştii, că atunci când sunt cu tine mi se şterge durerea şi încrâncenarea de pe faţă iar cuta subţire de pe frunte dispare; ar trebui să-ţi spun, că atunci când sunt cu tine lacrimile de durere şi supărare sunt oprite de un zâmbet care mi se aşterne pe faţă şi în suflet ca o lumină albă, magică...ar trebui să ştii, că atunci când sunt cu tine şi de la tine îmi iau pacea şi liniştea...

rânduri din pagini de cărţi...

"Ştiu că sunt femei mai frumoase decât mine, dar asta nu are nicio însemnătate, fiindcă oricât de frumoasă ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta, care să fie şi mai frumoasă; dar cred că poate exista o adâncime sufletească, o sensibilitate, o inteligenţă care pot însufleţi în aşa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibilă, amalgam unic de însuşiri de neînlocuit, cel puţin într-o clipă dată, pentru un om într-un anume climat sufletesc."

                                                              Cella Serghi - Pânza de paianjen

gând pentru o păpădie...

"sunt nopţi în care simt că privim Luna
în aceeaşi clipă  şi-i vorbim de acelaşi dor"

muzica nopţilor mele...

Am visat azi noapte...că am făcut dragoste
Am visat azi noapte...că am fost aproape de tine
Am visat azi noapte...că mă învăţai să iubesc…
Am fost aproape de tine…şi tu aproape de mine
             Te voi învăţa să iubeşti...cu gesturi iubitoare
             Îţi voi spune cuvinte...ce visezi să le auzi...

             Te voi descoperi...pentru prima dată

             Când vei adormi…să adormi aproape de mine.

              Îţi voi arăta noaptea...în toată profunzimea ei

              În acelaşi ocean…vom părăsi această lume 

              Și primul răsărit...va aluneca pe trupul tău 

              Nerăbdător să îţi ofere...alte noi dimineţi...            
Învată-mă ce e iubirea...                                            
      Te voi învăţa să iubeşti
Unde mă vei duce?
      Aici…acolo…peste tot…
Asta cât va dura?
      Va dura...pentru totdeauna

              Te voi învăţa ce e viaţa...cu bucuriile si tristeţile ei

              O voi face uşor...să nu-ţi fie teamă
              Și din primăvara ta atat de pură...se va naşte vara

              Când tu vei deveni femeie…pentru eternitate mea.

              Te voi învăţa să iubeşti...cu gesturi iubitoare

              Îţi voi spune cuvinte…ce visezi să le auzi

              Te voi învaţa din inimă...mângâindu-te cu drag

              Când vei deveni femeie...pentru prima dată…

Învaţă-mă ce e iubirea...
      Te voi învăţa să iubeşti
Unde mă vei duce?
     Aici…acolo…peste tot…
Asta cât va dura ?
      Va dura...pentru totdeauna
                                                Mă vei învăţa? Promiţi?
                                                Îţi jur!

de vorbă cu Timpul...

''Azi l-am luat la întrebări pe Timp…

- De ce ai zăbovit atât de mult Timpule? De ce m-ai lăsat să fiu din nou dezamăgită de oameni?

- Eu nu am zăbovit. Mă miră faptul că nici până acum nu ţi-ai însuşit lecţia asta, cu încrederea în oameni…

- Credeam că am învăţat-o. În spatele bunelor intenţii oamenii au învăţat să îşi ascundă bine adevăratul caracter.

- Aşa este. Eu nu pot schimba cu nimic acest lucru, îl pot doar dezvălui. Însă oamenii îmi dau atât de mult de lucru aşa că pe la unii dintre ei întârzii, iar adevărul devine o rană mare care sângerează continuu, rană pe care tot eu trebuie să o vindec.

- Ce sarcină grea… oare oamenii se opresc vreodată? Din a fi “altcineva” vreau să zic…

- Oamenii nu se opresc niciodată. Ei au impresia că nimic nu-i doboară, că sunt mai presus de tot… numai că viaţa le mai dă uneori câte o palmă şi îi trezeşte. Pe unii. Altora nu le mai dă nici o şansă.

- Știi… eu îţi mulţumesc pentru că la mine n-ai întârziat atât de mult. Uneori am avut senzaţia că te-ai oprit pentru mine sau că ai fost mai răbdător...

- Poate. Sau poate că ţi s-a părut. Uneori eşti atât de naivă… îmi dai senzaţia că ţi-ai creat o lumea a ta, cu totul diferită de cea  în care restul oamenilor sunt aşa cum sunt.

- Mda… cel puţin încerc să o păstrez aşa… altfel.

- Și bine faci.

- Mulţumesc prieten Timp!

- Nu-mi mulţumi. Nu îţi sunt prieten. Din când în când însă îmi place să-ţi mai dau câte o mână de ajutor.

- Atunci mulţumesc oricum!''

 I.Ţalea

prea multă lume între noi...

...între noi s-a pus o lume întreagă şi nu mai ştiu unde, şi cum să te găsesc; nu mai ştiu unde să te caut, unde să-ţi mai spun că mi-e dor; între noi s-a pus lumea şi tot  întunericul nopţilor mele de singurătate şi nu-ţi mai pot spune că timpul fără tine nu mai vreau să fie timpul meu...nu mai ştiu, nu mai am unde să te caut, unde să te aştept...şi mi-e dor pur şi simplu de tine; tu, cel de ieri, cel dintotdeauna, tu cel dintr-un alt colţ de lume...mi-e dor de tine în fiecare zi a lumii mele reale şi nu mai vreau să fie atâtea piedici între noi...prea multă împotrivire, prea mult timp pierdut căutându-te, aşteptându-te...nu mai am timp, nu mai vreau să am timp pentru că nu mai vreau să vină încă o toamnă fără tine şi oricâtă lume ar sta între noi vreau să te iau de mână, să nu-ţi mai dau drumul niciodată şi să te duc într-o lumea diferită de a ta şi de a mea...vreau să te duc într-o lume care să fie doar a noastră, o lume fără "justificări, aluzii, reproşuri şi explicaţii complicate", o lume fără piedici, fără promisiuni şi să-ţi arăt cât mi-a fost de dor...să-ţi dau toată iubirea pe care am adunat-o în tot timpul în care te-am căutat iar tu să-mi spui că nu ţi-e frică de atâta iubire, că ştii ce să faci cu ea, şi apoi să mă laşi să te iubesc aşa cum ştiu, aşa cum mi-am dorit în tot timpul meu....vreau să ne bucurăm de fiecare clipă ce ne-a fost dată în lumea noastră, pentru că de când mi-ai atins sufletul...am ştiut că pe tine te-am aşteptat...

clipa de lumină...

"Există un perete subţire între noi –
Uşor l-am putea sparge de-am dori amândoi…
Eu nu-ndrăznesc dintr-un fel de palidă sfială,
Iar tu din neputinţă sau doar din plictiseală.
................................................................
Ce s-a întâmplat, deodată, deloc nu am habar

Ştiu doar că un perete-ntre noi a pus zidar…
Zidaru-acesta, însă, nimic n-a câştigat –
Doar, poate, că răceala ce-n noi a strecurat

Sau, poate, că zidarul peretele, anume,

L-a înălţat ca unici, dar trişti să fim pe lume…

Cu mâinile murdare de sentimente reci -

Damnat va fi zidarul singur să fie-n veci.

…Există un perete subţire între noi –

Uşor l-am putea sparge, dar poate c-amândoi

Am obosit de viaţă, de nori şi de nimicuri

Şi tot veninul lumii ne-a ars picuri cu picuri…"

                                                Boris Ioachim

clipa de lumină...

"Dacă aş putea aş aduna stele de pe cer,
Ca să-ţi lumineze calea în întuneric.
Dacă aş putea, ţi-aş aduce zâmbetul
Atunci când tristeţea te cuprinde şi ţi-e greu.

Dacă aş putea, ţi-aş aduce lumină din sufletul meu
Atunci când nu găseşti nici o alinare.
Dacă aş putea, ţi-aş aduce cântecul inimii
Atunci când melodia sufletului tău a tăcut.

Dacă aş putea, ţi-aş aduce culorile curcubelui,
Ca să-ţi facă viaţa frumoasă şi plină de iubire.
Dacă aş putea, ţi-aş rosti acele vorbe venite din sufllet,
Atunci când pare că nimeni nu te-nţelege şi nu te-ascultă.

Dacă aş putea, te-aş ajuta să-nţelegi
Că viata e mai frumoasă decât orice imaginaţie a omului.
Dacă ai şti toate câte aş putea,
Ai culege o rază de soare şi mi-ai lumina sufletul
Ca să simt miracolul şi îngăduinţa sufletului tău.
Şi astfel să-ţi pot aduce în fiecare zi
Darurile sufletului meu, fără ezitare."
                                                    Larisa Andreea Iacob

binecuvântaţi animalele...

Coco şi Codi

...de câteva săptămâni Coco, perusul meu galben ca o păpădie, nu mai era la fel de zburdalnic şi jucăuş; a devenit apatic, retras într-un colţ al coliviei; am dus-o la veterinar, dar veştile nu au fost bune...apoi, după multe zile de tratament am văzut-o lângă Codi, frumosul ei partener albastru ca cerul unei zile de vară, din nou zburdalnică şi jucăuşă şi am crezut că răul a trecut...până astăzi, când am găsit-o căzută într-un colţ al coliviei, cu ochişorii închisi şi gheruţele stranse...ca pentru rugăciune...