La ceas aniversar...

Unica mea...pentru ea, se oprește timpul în loc la fiecare început de Primăvară, că să-i aducă un omagiu...

Aniversare în eternitate...

Pe pământ astăzi ar fi împlinit 41 de ani...în cer, mai face încă un pas în eternitate 😓 Astăzi ar fi trebuit să-i spun "La mulți ani" dar aripile ei s-au frânt mult prea devreme...s-a dus în cer cu toate dorințele și visurile celor 31 de ani 😢

Mamele și fiicele nu-și iau niciodată adio...

Nimeni nu poate despărți o mamă de fiică. Mamele și fiicele nu-și iau niciodată adio. Noi două ne vom întâlni din nou, dar până când ne vom revedea, în fiecare zi voi simți că te nasc din nou. În fiecare zi te voi culca din nou cu o poezie, în fiecare zi o să-ți citesc o poveste pentru că tu vei fii mereu în inima mea. Nu ne luăm adio pentru că odată, cândva, ne vom întâlni ...

Alina are nevoie de liniște și de vise...

Alina nu a murit. Ea nu moare niciodată! A obosit doar puțin. Și-a întins un așternut de dor și doarme cu capul sprijinit pe o pernă de vise. O las să doarmă, s-a zbuciumat prea mult și are nevoie de liniște și de vise...

6 ani fără Alina...

Șase ani fără Alina.
Șase ani de când port moartea în mine. Șase ani de când duc cu mine mai departe povara a tot ce Alina nu a putut să mai facă. Șase ani de când port greutatea visurilor ei, a speranțelor, a fericirii sau a nefericirii ei, a bucuriilor sau a tristeților ei, a tot ceea ce nu a mai trăit ea...
Moartea Alinei, neexistența ei, este povara existenței mele...

19 august 2014...

19 august 2014...
Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni, iar timpul, pentru prima oară în eternitatea lui s-a oprit fără veste în loc... 

6 ani fără Alina, îngerul meu cu suflet stins...

  "Moartea nu există, fata mea. Oamenii mor doar când sunt uitați".  

   Isabel Allende

               

Îmi lipsește absolut tot de la tine...

"Mi-e dor de tine...

Îmi lipsește absolut tot de la tine...

Mi-e dor de vocea ta,

Îmi lipsește îmbrățișarea ta..."

E.Ada

Din gândurile Alinei...

„Într-o bună zi, când toate astea nu vor mai fi, ne vom uita în jos și vom zâmbi amintindu-ne că în urmă cu mulți ani, am respirat, am plâns și am râs din carne și oase.
Într-o bună zi, vom fi doar praf de stele și liniște de noapte. Vom merge de mână împreună, și ne vom hrăni veșnicia cu tăceri.''

Alina Ioana Vasilescu - 31 decembrie 2007

Îngerul meu cu suflet stins...

Am respirat mai ușor doar pentru că tu ai trăit... 

În vis, te simt aproape...

"Cînd e târziu și-abia mai pot
Clipi truditele pleoape,
Te chem pe nume-ncet de tot.
Și, ca în vis, te simt aproape"...
Șt.O.Iosif

Într-un colț de cer...

"azi într-un colț de cer, tăcute aripi suntem"...
A. Slăvuteanu

Când mi-a spus asta, nu m-am gândit că o va face din cer...

Câteodată, îngerii poartă numele Alina...

"uneori, dar doar uneori, îngerii poposesc printre noi

își dezbracă aripile, se nasc, cresc,
ne învață pe noi zborul, apoi,
își îmbracă din nou aripile și ne lasă goi de ei,
dar plini de dragostea lor
și de lumină...

alteori, după ce zboară, dar doar alteori, îngerii
ne rămân cel mai mult
și ne fac cu ochiul și cu zâmbetul din cer
în nopțile cele mai negre sau cele mai senine,
iar dacă asculți bine sau taci
te sărută și îți vorbește
cu vântul

Câteodată, îngerii poartă numele: Alina''
R.Sandrina

21:48

21:48 😢 "Ora niciodată n-a fost mai exactă
Decât în secunda când ne-am despărțit"
M.Robu

Doi ani fără Alina...

Doi ani fără Alina...doi ani de când viața pe care Alina a avut-o înainte s-a curmat atât de timpuriu, după o nemeritată suferință. Doi ani de când frumoasa mea fată s-a dus la îngeri cu gânduri și îmbrățișări neîmpărtășite, cu dorințe neîmplinte și cu toate visurile celor 31 de ani...

Doi ani fără Alina. Doi ani fără cea mai iubită dintre îngeri...doi ani de când și-a lăsat o părticică din sufletul ei frumos în fiecare loc de unde a plecat...doi ani de când și-a lăsat amintirea, lumina și căldura inimii în fiecare om pe care l-a atins cu o aripă a sufletului ei, în scurta viață ce i-a fost dată pe pământ 😢

Un an de dor, de lacrimi și durere...

...un an de dor, de lacrimi și durere; un an de când viața pe care Alina a avut-o înainte s-a curmat atât de timpuriu după o nemeritată suferință. A trecut un an de când fata mea s-a mutat în cer, într-o stea, luându-și clipele netrăite, gândurile și îmbrățișările neîmpărtășite, dorințele neîmplinte și toate visurile celor 31 de ani.

A trecut un an de când Alina, e cea mai iubită dintre îngeri; un înger care a lăsat o părticică din sufletul ei frumos în fiecare loc de unde a plecat, un înger care și-a lăsat amintirea, lumina și căldura inimii în fiecare om pe care l-a atins cu o aripă a sufletului ei în scurta viață de pe pământ.

Crăciunul fără tine...

Fericirea avea chipul tău, iar bucuria Crăciunului venea din îmbrățișarea ta. Cu tine, sărbătorile de iarnă erau un vis…mi-e dor și-mi vreau Crăciunul cu tine înapoi...

Fără tine, Crăciunul nu va mai fi niciodată la fel...

Ultimul Crăciun pământean...

2013, ultimul Crăciun al Alinei

In memoriam...

Ești tot ce am pierdut, ești tot ce am avut...
ești tot ce am nevoie acum și oricând...

Sărbători fără tine...

...primele colinzi pe care nu le mai aud, primele cadouri pe care nu le mai cumpăr...primele lumânări fără miros de scorțișoară...primele sărbători fără tine..

In memoriam...

19 august -19 noiembrie...durerea nu trece cu timpul...nu pot să mă obişnuiesc cu gândul acesta...îmi e foarte greu să înțeleg și să accept că nu am să te mai văd, că nu am să te mai aud spunându-mi: ''te iubesc mult, mama mea bună'' ...

In memoriam...

I close my eyes
only for a moment
and the moments gone
all my dreams
pass before my eyes...
dust in the wind
all we are is dust in the wind...

In memoriam Alina Ioana...

19 august 2014, ora 21.48...

Când prietenii se regăsesc după ani și ani...

''Am găsit o Doina cu picioarele pe pământ, f. ok din absolut toate punctele de vedere, nici o urma de aroganta, o Doina la prima vedere necopleșita de griji, senina, volubila, bucuroasa de revedere și dornica de destăinuiri, clara și limpede în gândiri, dorințe și planuri, care poate sa își ascundă suferita în adâncul ființei ei pt. a nu-i împovăra pe cei din jur și pe ea însăși, o Doina sensibila, poate prea sensibila, o Doina, exact Doina pe care eu o apreciez pt. calitățile pe care nu multi le au, o Doina care se exprima coerent dar extrem de repede, dovada ca gândește și mai repede...;-)

Lista mea poate sa devina din ce în ce mai lunga, pun totuși frâna aici, nu înainte de a-ți mai spune ca din afara, cei care nu te cunosc sau cei care te cunosc pe tine, dar nu iți cunosc problemele, sunt induși sa creadă ca nu ai prea multe de griji. Asta desigur din cauza ca te porți normal, ca eviți sa te lamentezi sau sa iți etalezi suferita. O suferința pe care eu am simțit-o ca este dincolo de cuvinte și dincolo de lacrimi. O suferința pe care putini o pot înțelege și, și mai putini pot sa o poarte asa cum faci tu. Pt. asta te iubesc și te apreciez!''

Rodica Roch Litiu

gând pentru o păpădie...

''Oricum, până la capăt aminte ne-om aduce,
...oricât de departe destinele ne-or duce.''
LA MULȚI ANI !

așa cum ai promis...

...oricât de mult vreau să nu mă gândesc la tine, nu reușesc; nu pot să trec de amintirile din puținul timp pe care l-am avut împreună...mă gândesc la toate câte ne-am spus, mă găndesc la zilele în care erai cu mine chiar dacă acum mă simt tot mai departe de tine; suntem despărțiți de o lume întreagă dragul meu, și cu fiecare zi care trece îmi simt sufletul apăsat de neputință pentru că nu pot să te aud, nu pot să împart cu tine temerile și grijile mele...nu pot să mă desprind de amintiri, nu pot să uit tot ce mi-a adus într-o vreme multă bucurie...mă simt la marginea lumii, singură fără să știu ceva despre tine...fără să știu dacă ești bine sau dacă o să mă cauți...uneori dorul mă copleșește și apoi, mi-e teamă că m-ai uitat, că nu o să ne regăsim niciodată...de prea mult timp între noi s-a pus o lume întreagă dar poate într-o zi o să mă cauți așa cum ai promis...

clipa de lumină...

„Iubirea-aceasta, ca un blestem,
Pe care o caut, de care mă tem,
Pe care o strig, pe care-o alung,
Pe care frenetic încerc s-o ajung,
Iubirea aceasta e ca un blestem
O vreau și-o alung și mă tem.

Iubirea aceasta, ca o păpădie
Ce-ncet mă omoară și mă reînvie,
Ce lanțuri pe inima grea îmi așterne
Ce foc înghețat îmi suflă în vene,
Iubirea aceasta e o păpădie
Ce încă mai e deși n-a fost să fie.

Iubirea aceasta o duc peste vremi
Deși eu te caut , deși tu mă chemi,
Deși tu la nord și eu peste sud
Strigăm și n-auzi și nu te aud,
Iubirea aceasta o duc peste vremi
Și încă mă tem și încă te temi.”
Dori Lederer 

un mister rătăcit...

''Voi rãmâne-un mister rãtãcit într-o lume nebunã.''

M.E.Kabbout

clipa de lumină...

"Poate-a venit prea repede uitarea,
Sau poate gânduri încă te mai cată.
Erai învolburată precum marea...
De ce nu eşti şi-acum ca altădată?
De ce tresari de-a mâinii adiere?
De ce te-ascunzi în spatele durerii?
Urmeză dorul inimii-n tăcere...
Şi lasă-ţi trupul pradă mângâierii.
Nu poţi iubirii să-i înfrângi puterea,
Nici gândului o stavilă să-i pui.
Căci viaţa şi iubirea sunt averea.
De restul... nu-i mai pasă nimănui.
Ţi-am ascultat tăcerile din şoapte,
Cuvintele rostite din privire,
Dorinţele din visele de noapte...
Şi toate sunt... doar viaţă şi iubire."
M.Bunget

gând pentru o păpădie...

Tu nu ştii, dar păpădiile nu se pot scutura

dacă o inimă mică nu îşi suflă toată dragostea sa

peste părul lor necăjit de o adiere de vânt

în trecere pe la mijlocul prieteniei dintre cer şi pământ...

clipa de lumină...

'' În ceasurile de singurătate
Îmi doresc să mă ţii strâns de mână
Şi să-mi ştergi lacrimile
Să-mi spui că nu e nimic
Care să nu treacă
Şi să rămâi
Lângă mine.
În ceasurile de singurătate
Te vreau aici să te apropii
Cu toate simţurile mele
Încordate a speranţă
Să te cuprind
Cum nu am mai făcut-o vreodată
Să-ţi spun tot ce am adunat de mine
În suflet
Să cred orice vorbă de-a ta
Să mă pierd în noaptea
Noastră
Când luna obosită
Îmi adoarme pe tâmple
Şi ceaţa mi se întinde ca o iederă
De suflet
Atunci îmi doresc să mă ţii de mână
Şi să rămân lângă tine
O viaţă.
Mi-e-atâta toamnă, în suflet, iubite
Şi doare atât de tare singurătatea
În ruginitele gânduri
Încât, uneori
Şi o strângere de mână
Mi-ar fi de ajuns.''
Florina Cojocaru

întotdeauna la îndemână dar niciodată în cale...

...sunt Rac; un rac care mereu va fi la îndemână dar niciodată în cale...un rac care ştie întotdeauna să se retragă atunci când simte că nu mai este loc pentru el...un rac care îşi strânge sufletul în cleşti şi merge înapoi în adâncurile mării pentru că acolo se simte în siguranţă...acolo e întuneric, linişte şi singurătate...

sufletul pereche...

...întotdeauna am crezut în sufletul pereche, în sufletul care mă aşteaptă, care îmi simte fiecare emoţie, bucurie sau durere; am crezut în sufletul care mă ţine de mână la bine şi la rău, care simte şi iubeşte la fel ca mine; am crezut în sufletul care mă acceptă cu toate capriciile şi defectele mele...şi ai venit tu, sufletul în care am crezut, sufletul pe care l-am visat...şi chiar dacă suntem departe unul de altul şi poate aşa vom rămâne până la sfârşitul vieţilor noastre, chiar dacă nu ne vom întâlni niciodată şi nu ne vom privi în ochi ştiu că tu eşti sufletul meu pereche...

o păpădie...

''De ce nu ar fi tangoul dansul papadiilor ?!...
o  papadie poate fi asociata cu mesajul, intensitatea trairii,
diferitul si complicatul simbol al unui tango.''- I.Vifor

primăvara visurilor mele și realitatea altei lumi...

...nu o să ştii niciodată cât de mult mi-am dorit o primăvară cu tine, să ne bucurăm împreună de răsăritul şi apusul soarelui primăvăratic, de parfumul florilor înflorite peste tot în jurul nostru...aş fi vrut să ne bucurăm de noi...tu să-ţi găseşti liniştea în braţele mele, eu să te alint sub razele soarelui din amurgurile serilor mele şi să te iubesc cu patima și dorul pe care le-am adunat în nopţile mele de singurătate...am vrut o primăvară cu tine, să-ţi dau iubirea pe care am adunat-o în toate zilele în care te-am aşteptat...dar nimic din ce mi-am dorit nici acum nu s-a întâmplat...nu a fost să fie...am rămas tot singură...încă o primăvară de singurătate...mi-e dor de tine mai mult decât aş fi crezut vreodată că o să-mi fie dar nu-ţi pot spune asta pentru că eşti departe, prea departe...nici nu mai ştiu cât de departe...undeva între primăvara visurilor mele şi realitatea altei lumi, o lume din care eu poate nici nu mai fac parte...dar, o să te aștept...o să te aştept până când drumurile vieţii ne vor aduce din nou împreună; o să te aştept, pentru că suntem două suflete rătăcite care nu întâmplător s-au întâlnit şi chiar dacă nu şi-au trăit iubirea...sunt suflete pereche...

clipa de lumină...

''- Te rog, iubite, mai trimite-mi veşti
La miezul nopţii, spune-mi despre tine,
Ce fus orar e-n lumea-n care eşti,
Cum trece timpul-n lipsa mea ? Ţi-e bine ?

Ce anotimpuri se succed şi cum
Te scuturi de aducerile-aminte
Când, milimetric, eu măsor pe drum
Distanţa dintre linişti şi cuvinte ?

Ce fantezii brodezi pe depărtări
Ca să-mi aducă paşii mai aproape ?
Tu poţi uita acele-mbrăţişări,
Sărutu-acela ultim de pe pleoape ?
Liliana Trif & Ioan Grigoraș

gând pentru o păpădie...

Îţi mai aduci aminte ziua când ai luat soarele 
şi mi l-ai pus în suflet?

clipa de lumină...

''Când nu îţi spun că te iubesc să ştii că te iubesc mai mult
Eşti un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac şi să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte.

Când uit să-ţi spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Şi să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare…
Secundă-ţi sunt într-un abis, eşti clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare.

Când nu ţi-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Şi neştiind că te ador, mi-ai plâns în braţe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simţeai să mă agaţe.

Când nu-ţi voi spune te iubesc, să ştii că te iubesc din nou
Şi-ţi scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăţa cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu ştiu să-ţi spun că te iubesc fără cuvinte…
                                          Mariana Eftimie Kabbout

m-am pierdut pe mine ca femeie...

...cu fiecare zi care trece, simt că nu mai sunt eu; simt că nu mai sunt aceiași persoană și nu mai găsesc nimic  care să-mi redea echilibrul, nu mă mai regăsesc...am devenit o persoană străină de tot ceea ce eram odată şi mă întreb când m-am schimbat atât de mult? Și nu e vorba de o schimbare a aspectului meu fizic; niciodată nu m-am considerat o femeie frumoasă, aşa că, un rid sau câteva kilograme în plus nu mă deranjează…schimbarea asta s-a petrecut în mine; schimbarea asta m-a golit de toate calităţile mele, de toată puterea mea de înțelegere și acceptare și asta mă face să nu mai fiu aceiași persoană...știu că schimbările mele sunt din cauza problemelor pe care le am, din cauza grijilor și temerilor mele, din cauza singurătății care mă macină încet, încet…şi recunosc că nu mai am putere să trec singură peste toate problemele din viaţa mea....m-am pierdut pe mine ca femeie…nu mai am nicio strălucire în ochi, nu mai simt emoţiile cu aceiaşi intensitate, nu mai am răbdare şi înţelegere pentru toate nimicurile; schimbarea asta m-a transformat într-o femeie fără dorințe, într-o femeie pesimistă și tristă.

gând pentru o păpădie...

Sufletele pereche se regăsesc în timp...

clipa de lumină...

''Nu îndrăznesc să mă gândesc la tine
E drumul lung...şi-o dâră de parfum
Dar n-am să îndrăznesc străine
Să te alung din suflet, lângă drum.

De-acum e iarnă, zilele-s prea pline
De-atâta ger ce noi am pătimit
Nu îndrăznesc să-mi fie dor de tine
Ce-o fi să fie, este rânduit.

Cred c-am lipsit la ora despre viaţă
Şi obosită de atâta trudă
Nu îndrăznesc să-mi dezlipesc din gheată
Lumina lacrimei caldă şi crudă.

Să te întâlnesc prin vise nu îndrăznesc
Prin noaptea rece umblă multă ceaţă
Deşi adesea pe la geam îmi poposesc
Trufaşe amintiri ce-mi biciuiesc pe faţă.

Nu îndrăznesc să mă gândesc la noi
Cărările de mult ni s-au pierdut
În urma noastră curs-au multe ploi
De ce să caut ce nu am avut?''

Mădălina Elena Babu

gând pentru o păpădie...

”Poate că nu știi, dar locuiești la mine în suflet
chiar dacă ești atât de departe"

clipa de lumină...

''Te caut ca pe-un vis din amintiri,
Rătăcitor în timp şi-ntre destine.
Mă urmăresc speranţe şi zidiri
Nestinse-n teama dorului de tine.

Să ne unim cărările târzii,
Pierdute-n colbul drumului de seară,
Respectul sfânt de-a-ncepe o nouă zi,
Să luăm singurătăţii din povară.

Şi-atâtea vorbe, gânduri şi dureri
Ce-am strâns în clipe singure şi mute
Le-om depana-n tomnaticele seri
Şi-om pune bătrâneţea să le-asculte.''
                                  Marin Bunget

ultimele ore...

...au mai rămas câteva ore din acest an și mă gândesc la tine; mă întreb ce faci, cum te simți acolo...mă întreb dacă îți mai amintești de mine, și nu am decât un răspuns: nu, nu-ți mai amintești, nu te mai gândești, nu mai are rost să aștept un semn de la tine...m-ai uitat...nu mai este nimic de spus...poate doar un gând de bine, cu urări de sănătate și împliniri în Noul An. 

31 decembrie 2013, ora 19.41

gând pentru o păpădie...

Sărbătoarea Crăciunului să îți aducă
liniște și bucurie în suflet...oriunde ai fi 

de prea multe ori...

...de prea multe ori m-a îngenunchiat viața; am căzut, dar tot de atâtea ori m-am ridicat încercând să înțeleg și să uit...de prea multe ori am mers mai departe ascunzându-mi durerea; am mers mai departe cu sufletul greu apăsat de temeri și cu multă tăcere adunată în el...de prea multe ori am mers mai departe cu întrebări și cu prea multe lacrimi...de prea multe ori am mers mai departe cu temeri, cu griji și nu mă pot preface că durerea nu mă apasă; nu mă pot minți că îmi e bine...de prea multe ori sunt copleșită de durere, de temeri și de singurătate...de prea multe ori sunt tristă, pesimistă, supărată pe destin și uneori chiar și pe mine...de prea multe ori plâng în preajma sărbătorilor pentru că mă cuprinde o tristețe apăsătoare și o singurătate dureroasă...de prea multe ori plâng până când durerea se așează...

e iarnă și e târziu...

…e iarnă dragul meu, e întuneric şi este târziu, poate prea târziu pentru mine...în ochi am strălucirea și sclipirea steluțelor de zăpadă...o sclipire care înseamnă iubire...

clipa de lumină...

"Eu nu am vrut să vină iarna fără tine,
Dar ninge peste frunze şi-amintiri!
Azi, mi-au rămas doar visele sublime
Şi-n mână, un buchet de trandafiri!

Nu am găsit decât ninsori fără sfârşit,
Porţile primăverilor, acum, sunt încuiate.
Luceferii au plâns dup-o iubire-n infinit,
Cu-atât alb de stele, din lacrimi picurate!...

Îmi mai doresc să fug cu tine peste lume,
Verii să-i dăm tot ce o toamnă i-a furat,
Cu-n răsărit să scriu în inim-al tău nume,
Să mă opresc pe-al vieţii drum, ca altădat!

Eu nu am vrut o iarnă, dar azi, dac-a venit,
Lipeşte-mă lângă speranţele-adormite!
Ascultă-mi şoaptele de dor care te-au învelit
Şi hai, să ascultăm colindele iubirii sfinte!

În bradul sclipitor, opreşte glasuri de copii
Şi să nu plângi vreodată, căci mi-este greu şi mie!
O inimă va aştepta întotdeauna să revii,
Să pui în suflete parfumul florilor de iasomie!"

Daniel Luca

în amintirea mamei mele, care astăzi și-ar fi aniversat ziua de naștere...

''La tine mamă mă gândesc mereu
De câte ori durerile m-apasă.
În clipe de tristeţe şi de greu
Trimit un gând la tine, către casă.

Te văd în amintiri cum ne zâmbeai,
Chiar şi atunci în clipe de durere.
Cu-o lacrimă, furiş, ne mângâiai,
Cu sufletul...şi sfânta lui tăcere.

Aş vrea să pot în vise să te ţin.
Ca tine mamă...să-mi răpun necazul.
Să cred doar în speranţele ce vin
Şi-n lacrima ce-mi mângâie odrazul.

La tine mamă... doruri de se frâng,
Tu şti să le acoperi cu tăcerea.
La tine mamă gândurile plâng
Dar numai tu le-mpărtășești durerea.”

Marin Bunget

e vremea să ne dăruim iubire...

...încet, încet, în suflet îți intră o stare de linişte, o stare de bucurie; e vremea în care magia sărbătorilor care se apropie ne farmecă şi ne face să uităm de toate durerile, de toate grijile şi necazurile vieţii...e vremea dragul meu, în care ne deschidem inima să primim colindul ca să ne lumineze şi să ne înalţe sufletul de bucurie...dar tu nu ești aici...ești departe, atât de departe că nici un colind nu mai ajunge la tine și nici un gând nu te mai găsește...e vremea de colind şi mi-e dor de tine, mi-e dor să te strâng în braţe, mi-e dor să-ţi spun "că pot înţelege dincolo de tot şi de toate", mi-e dor să-ţi iau mâna şi să o ţin aproape de sufletul meu...mi-e dor, şi aş fi vrut să fii aici, să ne bucurăm împreună de bradul îmbrăcat de sărbătoare şi să ne punem dorinţe...e vremea dragul meu, să ne dăruim iubire şi să ne bucurăm de noi...noi cei de altădată, nu cei de acum...

gând pentru o păpădie...

„...în seara asta voi veni la tine,   
te voi privi dormind…
mă voi atinge de răsuflarea ta…
și în liniște îți voi asculta visele
apoi, voi pleca lăsând doar un cald parfum de o iluzie 
și un sărut pe perna ta…
am grijă ca noaptea să-ți fie bună.”..

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

''Pentru cei ce nu le-au văzut curgând pe obraji, lacrimile pot părea doar nişte picături de apă. ''

Vladimir Ghika

clipa de lumină...

''haide să ne respirăm în doi
la o depărtare de inimă unul de altul
tu pe mine, eu pe tine
și să repetăm asta la infinit
între câte o respirație să ne ținem în brațe,
să ne iubim, iar când vom fi amestecați unul cu altul
să ne scriem scrisori de dragoste cu sufletul,
eu să am în mine semnătura ta,
tu să ai în tine semnătura mea
nimeni să nu ne mai poată descifra inimile
să le trimitem lui Dumnezeu cu un oftat,
să ne deschidă eternitatea împreună.''

Ramona-Sandrina Ilie

noaptea lui Moș Nicolae...

...este noaptea în care vine Moş Nicolae, moşul care aduce daruri...îmi amintesc cu drag de vremea în care îmi curăţam cu câteva zile înainte toate ghetuţele, toţi pantofii şi-i înşiram unu câte unu în geam ca să-i găsească Moşul mai uşor când o să vină cu daruri; îmi amintesc că mă culcam devreme cu gândul să mă trezesc noaptea când vine el, dar...nu m-am trezit niciodată decât a doua zi dimineaţă şi plângând că nu l-am văzut, alergam să văd dacă a venit...şi darurile erau acolo; întotdeauna erau acolo; an de an, chiar şi când am crescut şi am uitat să-mi mai pun în geam ghetuţele, Moşul continua să aducă daruri...şi chiar dacă a trecut mult timp de când nu mai primesc daruri de la el, îmi place să-l aştept...

poate niciodată...

...cred că ai ajuns în noua ta lume, pentru că te simt foarte departe și...nu mai știu nimic despre tine; știu doar că eu iubesc fără cuvinte și în tăcere...ai rămas în gândul meu și în fiecare zi și noapte îți dau orele mele de tăcere și  de iubire; îți dau tot ce am adunat în mine de când ai plecat...îți dau tăcerile și cuvintele pe care nu ți le-am mai spus, îți dau iubirea și dorul care încă te așteaptă...adorm cu tine în gând, visez că te țin de mână și dimineața când mă trezesc parcă îți simt parfumul printre așternuturile calde...ești departe într-o altă lume, o lume din care eu nu mai fac parte și  în care poate nici nu-ți mai amintești de mine...ești departe și poate vom rămâne pentru totdeauna departe unul de altul...poate nu o să ne privim niciodată în ochi ca să ne spunem ”bună dimineața” sau ”noapte bună” și nu vom mai simți niciodată bucuria îmbrățisărilor din nopțile în care ne iubeam cu patimă...poate niciodată nu o să ne regăsim...

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

” Cele mai bune şi mai frumoase lucruri din lume nu pot fi văzute, nici măcar atinse. Ele trebuie simţite în inimă.”

Heken Keller

clipa de lumină...

''Te simt în fiecare vis ... mi-e teamă doar să mă trezesc ...
Căci printre clipele reale nu am să pot să te găsesc
Cărbuni încinși îmi ard destinul și-n marea ta am să mă sting
Iubindu-te o veșnicie, fără să pot să te ating ...

    Mă înfioară așteptarea ...E mult mai grea decât credeam

    Și mă sfărâmă o durere știind că nu pot să te am

    În vis ne-am tot iubit o vreme până când zorii au venit

    Iar soarele cu-a lui minune fără să vrea ne-a despărțit

         O, dulce vis, să iei cu tine parfumul meu și să nu-l uiți

         Iar de-ți va fi prea dor de mine, doar glasul vântului s-asculți...
         Te simt în fiecare noapte și chiar de nu ne-am întâlnit
         Povestea noastră a fost scrisă...of, Doamne!Cât ne-am mai iubit !''

                                                        Mariana Eftimie Kabbout

clipa de lumină...

''Mai ții tu minte noaptea-ntâi,
O noapte umedă, albastră;
În pacea ei înfiorată
Vorbea numai tăcerea noastră.
            De-atunci atâtea nopți trecură,
            Tot nopți cu șoapte și cuvinte.
             Din câte-alături povestirăm,
             Nimic nu-mi mai aduc aminte.
Dar până-n clipa de pe urmă
Fermecătoare-o să-mi rămâie
Și-o să-mi vorbească totdeauna
Tăcerea ta din noaptea-ntâie.''

                                            O.Goga

prima zăpadă...

...a nins la sfârșit de noiembrie; a nins cu fulgi mari și deși, a nins așa cum am visat în toate nopțile mele de singurătate...a nins cu fulgi pe care i-am adunat unu câte unu în palma mea și-n părul meu lăsând-ui apoi să se topească peste pleoapele ochilor mei închiși într-un gând despre tine...în ceas de noapte, fulgii s-au oprit într-un nor de unde îngerii au plecat unu cate unu în căutarea noastră...a noastră, cei de altădată nu cei de acum, lăsându-ne speranța că odată ne vom regăsi în această viață, singura ce ne-a fost dată pe acest pământ...

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

"Poţi dori ceva aşa de chinuitor şi de tare, încât, îndeplinindu-ţi-se, nu te mai bucuri: te-a costat prea mult suflet."

Lucian Blaga

gând pentru o păpădie...

" În care anume clipă m-am îndrăgostit de tine
nu voi şti niciodată.'' 

clipa de lumină...

''Uneori, am nevoie de liniştea ta,
Liniştea pe care mi-o inspiri tu,
Cel din depărtări, de mult prea departe,
Mai ales când plâng târziile toamne
Pe umerii-mi încovoiaţi de zboruri frânte
Şi tânguie noaptea a singurătate.
Uneori, cred că doar gândul la tine
Mă face să merg mai departe
Pentru că ţi-am dăruit parte din visele mele,
Parte din anii mei,
Pentru că te-am împodobit
Cu cele mai frumoase cuvinte de dragoste
În arămindă trecere.
Poate că nici nu eşti aşa cum mi te-am imaginat,
Poate că nici nu ai vrea să auzi de mine
Vreodată,
Doar că eu continui să cred în tine,
Omul depărtărilor
Şi totuşi atât de aproape,
Încât, atunci când respir
Îţi simt tremurul buzelor
Şi mâinile căutând azurul zilelor senine,
Îţi simt greutatea tăcerilor
În orele furtunoase
Şi mă doare dacă tu suferi.
Cea mai frumoasă muzică
E muzica sufletului tău
Şi visez, visez,
Un drept ce nu mi l-a luat încă
Nimeni!
Uneori, lacrimile vin nechemate,
Multe, ca într-o ploaie despletită
Şi mă dor absenţele tale,
Şi mă ard iluziile mele,
Dar mai tare simt că m-ar durea
Să nu mai visez măcar o zi la tine,
Să nu îţi mai pot auzi muzica înalturilor,
Tu, cel din depărtări
Şi totuşi atât de aproape.''

Florina Cojocaru

te-am căutat...

...te-am căutat într-un colţ de lume şi într-un colţ de amintire; te-am căutat dincolo de lumea mea; te-am căutat în altă lume și-n alte ore, acolo unde ne-am iubit odată...te-am căutat acolo unde am trăit împreună cele mai frumoase clipe de suflet în suflet, de mână în mână, de privire în privire...te-am căutat acolo unde ne-au rămas amintirile, acolo unde mi-ai dat atât de multe în puținul timp pe care l-am avut împreună; te-am căutat acolo unde fiecare minut alături de tine a însemnat pentru mine ore de liniște, ore de bucurie și tot ce am trăit atunci a rămas în sufletul meu alături de tine; te-am căutat pentru că îmi lipsești mult, mai mult decât aș fi  crezut...și poate acolo, în lumea ta, te mai te gândești din când la mine, te mai gândești la lumea ireală în care ne-am cunoscut și ne-am iubit ”fără prejudecăți, fără reproșuri și explicații complicate”...

din rândurile lor...

"Nu-ţi dai seama ce copleşitor lucru e să simţi câteodată că timpul ţi-a luat-o înainte, că n-ai făcut anumite lucruri esenţiale la vremea lor şi că ai să te trezeşti într-o bună zi singur, îmbătrânit, incapabil de a mai repara ceva."

 Mircea Eliade 

clipa de lumină...

’’Mă înclin în faţa timpului
Pentru a-l înduioşa de neputinţa mea
Ce naşte coşmaruri în ceasuri târzii,
Motive de strigăte şi de beţii.
Şi timpul trece…
Blestem timpul şi ale lui secunde
Ce trec ca o dulce amăgire,
Secerând în cale şi stropii de candoare
Şi clipe de virtute şi suferinţe ascunse.
Şi timpul tot mai trece…
Mă împac cu clipa bătrână de aşteptare,
În plictiseala mea uitând a mai şi râde,
Trezindu-mă pe acelaşi drum
Golit de sentimente şi întristare."

 Cristina Hossu

rânduri din pagini de cărţi...

" Dacă sunt bine? Sunt în multe feluri. Sunt singură, sunt obosită, sunt tristă, sunt ghinionistă; sunt un milion de lucruri diferite în fiecare zi a săptămânii. Dar cred că bine este unul dintre ele".

Cecilia Ahern - P.S. Te iubesc

din rândurile lor...

''Când te simţi foarte singur, nu tăcea. Stai de vorbă cu tine.''

Tudor Muşatescu

clipa de lumină...

"M-ai îmbrăcat în albul crizantemelor, parfumat
şi-n ruginiul frunzelor m-ai învelit foşnitor.
Mi-ai şters lacrimile cu degete de soare tomnatic
şi cu aripi de îngeri m-ai mângâiat diafan.
M-ai îmbrăţişat cu sunete armonioase, nesfârşit
şi şoapte înfiorate mi-ai strecurat în urechi, intim.
Mi-ai dăruit sete de viaţă pe buze frumoase lipită
şi cu dragoste infinită m-ai binecuvântat tandru.
Crezi că îmi mai lipseşte ceva? Mă simt completă aşa! "

                                                              Simina Rentea

gând pentru o păpădie...

"Suntem doi și singuri, și-n loc de inimă ne bate luna".

clipa de lumină...

”Sunt ani de când m-am rătăcit prin sărutări
Şi prin iluzii false şi temătoare de lumină,
Sunt ani de când a trebuit să gust din arătări,
Ce-n vise travestite erau numai minciună.
         Şi sufletul de ani simte înşelătoare-mbrăţişări,
         Din tine pentru mine mereu adrese false, mereu
         Abisuri reci, înşelătoare şi calde ezitări,

         Fragile aripi ţi-am plămădit din visul meu.
                    Și după ani de ai să plângi, să pierzi o lacrimă,
                    De-am s-o găsesc voi şti că e a ta după durere,
                    Îi voi simţi chemarea şi-o voi urma cu patimă,
                    Căci tot ce am pe lume eşti tu, a mea avere.
                            Atentă, în noaptea asta voi face-o gaură în cer,
                            Deschisă doar o clipă va fi, şi lasă suferinţa ta
                            Să cadă pe-o cruce şi vino pe steaua de mister,
                            Să fii din nou regina lumii mele ce te vrea.
                                                                                                 Mircea Trifu

din rândurile lor...

" Trăim într-o lume în care iubirile se risipesc ca fumul. În care ne îndrăgostim de teama de a nu rămâne singuri sau pentru că ne e inima atât de pustie şi de arsă de dor, încât ne minţim că am găsit dragostea, acolo unde, de fapt, am întâlnit doar un om la fel de singur ca şi noi. Un alt suflet dispus să se mintă şi el."

 Alice Nastase

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

"Ceea ce suntem, face mai mult pentru fericirea noastră decât ceea ce avem."

Arthur Schopenhauer

din rândurile lor..

''Iubirea este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului pentru a urca la El.''

Michelangelo

clipa de lumină...

''Iubește-mă...
Iubește-mă încet...
Să simt că e real.
Iubește-mă...
...te chem prin noapte
...înflorituri din piept răsar
Mi-e dor...Și, n-ai habar...
                 Iubește-mă...
                 ...cu dor atemporal..
                 ...șoptesc prin toamne...
                 Mă răvășești...Și, n-ai habar...
Iubește-mă...
...cu perle înstelate
ce sufletu-n oceane le-a ascuns
Iubește-mă...
...în vis și realitate...
Mi-e dor nespus...
                  Iubește-mă...
                  ...cu-acorduri de petale...
                  ...alint la țărmul buzelor să-mi fii...
                   Mi-e dor...Și, nici nu știi...
Iubește-mă...
...ia ploile din mine
și-adună-le-ntr-un estuar
Iubește-mă...
...cu adieri divine...Vreau
Soare să îmi fii...Și, n-ai habar...
                 Iubește-mă...
                 ...cu valul înserării...
                Iubește-mă...
                ...pe cântul unui vers...
                Speranță-ți sunt...Și nu ai înțeles...
Iubește-mă...
...cu visele-ți desculțe...
secret arzând în carne-mi ești...
Iubește-mă...
Mi-e dor...Cât îmi lipsești!...
                 Iubește-mă...
                 ...să simt că e real...
                 Iubește-mă...
                 Mi-e dor...Și, n-ai habar...
                                                      Lara Dumitrașcu

zile de noiembrie...

…noiembrie cu zile de toamnă neobişnuit de calde; zile care trec într-un ritm pe care nu-l pot înţelege…un ritm ameţitor care face din săptămâni zile, din zile ore…zile de toamnă, zile de noiembrie şi nu mai ştiu nimic despre el; nu ştiu dacă a plecat sau încă se pregăteşte de plecare...de ultima lui plecare…nu ştiu de ce a luat această hotărâre, ştiu doar că va pleca, că nu se putea altfel; mi-a spus să am încredere în el că o să-i fie bine, că o să mă caute după ce îşi va face un rost şi ’’dacă va fi să fie, o să ne regăsim’’; mi-a spus să nu-mi fac griji pentru el, dar nu ştie că e prea târziu să nu fac asta, nu ştie că este suflet în sufletul meu, gând în gândurile mele, amintire în amintirile mele...nu ştie că este prea târziu să mi-l scot din suflet şi să mă prefac că nu ne-am cunoscut...nu ştie că nu pot, că nu vreau să fac asta; nu ştie că mă gândesc la el mai mult decat ar trebui să o fac, şi chiar dacă plecarea lui mă întristează şi mă sperie depărtarea dintre noi, vreau să-i fie bine pentru că merită asta…a fost pentru mine cea mai frumoasă întâmplare şi oriunde va merge, oriunde va fi, oricâte distanţe vor fi între noi, o să rămână în sufletul meu, o să-l aştept cu vise şi dorinţe nemărturiste...o să-l aştept cu iubire, cu mai multă iubire…

muzica nopţilor mele...

"Stai cu mine
Dă-mi puterea de a continua.
Stai cu mine...
Fii tu refugiul meu, atunci când îngerii dispar."..

clipa de lumină...

”Mi-e frică de ziua în care
voi rămâne fără amintiri

am să privesc în jur nedumerită
şi n-am să te mai văd
cu ochii cu care te văd astăzi

te voi căuta disperată
în adâncul inimii mele
acolo unde te păstram de obicei
voi răscoli în spatele retinei
unde credeam că pot ascunde chipul tău
pentru totdeauna

lumea mea va fi mai tristă
cu o iubire mai pierdută
cu o amintire despre tine
vom fi pustii, dragostea mea
şi tu vei ţine în braţe
o femeie înnebunită de durere

dacă aş şti astăzi
că mâine nu-mi voi mai aminti
te-aş încrusta în carnea mea
până la durere
ţi-aş scrie numele pe toţi pereţii sufletului meu
şi m-aş ruga
pentru întâia oară
să-mi întârzie toamna''
                               (sursa net)

încă o noapte...

...se lasă noaptea; încă o noapte de întuneric şi sigurătate, încă o noapte în care îmi doresc să fie cu mine; să stea lângă mine, aproape de sufletul meu…încă o noapte de dor, cu gândul la el, la puţinul timp pe care l-am avut împreună…încă o noapte cu gândul la timpul şi lumea care s-a pus între noi…nu ştiu dacă mă caută, nu ştiu dacă se mai gândeşte la mine în nopţile lui de singurătate, dar ştiu că-i datorez tot ceea ce am devenit de când ne-am întâlnit; el mi-a arătat ce înseamnă să nu te simţi singur, să nu te simţi al nimănui şi să nu doară iubirea; el mi-a arătat ce înseamnă să te poţi sprijini pe cineva, el mi-a făcut zilele frumoase…e noapte, e întuneric şi e târziu...prea târziu pentru amândoi şi chiar dacă timpul a trecut peste noi, avem în ochi o sclipire...o sclipire care înseamnă iubire...

din rândurile lor...

"Există un loc pe lume în care inima îmi bate mai tare, în care rămân fără răsuflare de atâta emoţie, un loc în care timpul se opreşte. Acel loc e în braţele tale, acolo nu mai îmbătrânesc, acolo nu mă mai opresc să visez." 

Alda Merini

clipa de lumină...

''Şi te ţineam de mână simplu
ca un copil adormit
între două anotimpuri târzii
mi-era somn
şi te strângeam de mână simplu
zăpada îmi desenase acuarele sub gene
îmi spuneai ceva despre greieri
şi despre tăceri
şi eu ascultam mirată
fără să înţeleg mai nimic
fără să vreau să-nţeleg mai nimic
şi te ţineam numai, simplu, de mână…''

Nicoleta Tase

din rândurile lor...

"Nu putem inventa sentimente. Le putem descoperi și exprima, iubi și urî, le putem apropia de inimă sau le putem respinge."

 Nichita Stănescu

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

”Fii un dar pentru oricine care-ţi intră în viaţă şi pentru oricine în a cărui viaţă intri. Fii atent să nu intri în viaţa altuia, dacă nu poţi să fii un dar.

Neale Donald Walsch

clipa de lumină...

”Ştiu că nu dormi nici tu la capătul lumii
Acolo unde este ziuă mereu
Şi tu ştii că aici, unde-i noapte întruna
Nu pot adormi nici eu.
E prea devreme pentru somn
Amintirile noastre se întâlnesc la jumătate de drum
Cum să nu le laşi să se sărute
Demult o făceam noi, amintirile o fac acum.
Ce mai faci, îţi e bine
Departele aşa-i că doare puţin?
La ora asta am fi stat amândoi într-o odaie mică
Şi poate am fi sorbit o cupă cu vin.
Ştiu că îţi sunt uneori insomnie
Şi tu iubito – mai am dreptul să-ţi spun iubito?-
Îmi eşti insomnie la fel
Nu dormim unul din pricina celuilalt
De parcă patul, întins pe două continente, ar fi prea strâmt
Şi nu mai încăpem în el.
De la două capete de lume
De la două capete de univers
Ne spunem unul altuia ceva ca un fel de noapte bună
Ca şi când am recita un vers.
Nu te preface, nu te preface, nu
Ştiu că nu dormi nici tu.”

Lucian Avrămescu

din rândurile lor..

"Se întâmplă uneori ca două suflete să se întâlnească pentru a nu mai forma decât unul singur. Şi-atunci depind pentru totdeauna unul de celălalt. Sunt de nedespărţit şi se vor căuta neîncetat, din viaţă în viaţă. Dacă, în cursul unei existenţe terestre, o jumătate ar ajunge să se separe de cealaltă, să rupă jurământul care le leagă, cele două suflete s-ar stinge de îndată. Unul nu-şi poate continua călătoria fără celălalt.”

 Marc Levy 

gând pentru o păpădie...

   îţi sărut fruntea plină de gânduri
şi sufletul adâncit în iubire...

din rândurile lor...

“Apoi, crescând mai mare, le-am dat lor, celor ce mă priveau de după gard, sufletul meu. Iar ei îl dădeau de-a dura prin colbul vieţii şi mi-l înapoiau strivit, lovit şi fără de viaţă. Trist, îmi luăm propriul suflet în braţe şi-l mângâiam. Apoi, când se refăcea, mă părăsea zâmbind şi se arunca naiv în braţele pofticioase ale celor din jur. Şi din nou, zdrobit de valurile vesele dar necunoscute ale vieţii, se-ntindea obosit la picioarele mele, spunându-mi că este pentru ultima oară. De atunci îmi îngrop şi dezgrop propriul zbor sufletesc ca pe un blestem.” 

Dan Puric 

muzica nopţilor mele...

...Spune-i,
spune-i că soarele şi luna răsar în ochii lui...
şopteşte-i cuvinte tandre atât de blânde şi de dulci..
Strânge-l în braţe ca să-i simţi inima bătându-i...
şi spune-i..spune-i că-l iubeşti...

clipa de lumină...

''De când te-aştept!...
Sunt ani...
Şi anii, ce lungi îţi par când n-ai cu cine
S-asculţi ciudatele romanţe ce plâng viorile-n surdine...
Şi violetele apusuri ce triste-ţi par când n-ai cui spune
Ce-nfiorări plutesc în zare
Şi-n plânsul celor patru strune!...
. . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . .
Te-am aşteptat la-ncrucişarea potecilor pe care-alt'dată
Mult aşteptatele amante soseau grăbite să-şi sărute
Amanţii,
Ce-aşteptau în umbră, tăcuţi ca nişte statui mute...
Şi câte primăveri, de-a rândul, castanii roşii nu-mi vestiră
Că nimeni n-a trecut pe-acolo
Şi-n zare nimeni nu s-arată!...

Te-am aşteptat pe ţărmul mării -
Pe ţărmul nalt ca şi terasa
Castelului regesc, pe care un prinţ şi-ar aştepta mireasa...
Dar valurile, ştiutoare de soarta celor ce porniră
Spre ţărmul unde stam de strajă,
Când le-ntrebai ce ştiu de tine,
Îmi spuseră c-aştept zadarnic...
Şi azi viorile-n surdine...
Ce-mi plâng ciudatele romanţe
Mai trist de cum le plânse ieri,
Par lacrimi picurate-n cupa netălmăcitelor durerï."

                                                                       I. Minulescu

clipa de lumină...

''Numără-mi anii de cand te aştept
Prin cuvintele ce nu ţi le spun.
Apoi, numeşte-mă!...în tine m-am născut.
         Numără-mi clipele în care te doresc
         Prin lumina suspinată a stelelor.
         Apoi, găseşte-mă!...în palma ta mi-am lăsat harta sufletului.

Numără-mi chemările de când te strig
Prin fiecare puls al gândului ce mă aduce în faţa ta.
Apoi, îmbraţişează-mă!...în braţele tale mi-e liniştea.
         Numără-mă printre flori
         Până când îmi vei simţi mireasma.
         Apoi, respiră-mă!...în tine îmi sunt rădăcinile.

Numără-mă printre picurii de ploaie
Până când îmi vei simţi gustul.
Apoi, soarbe-mă!...aşa voi curge prin tine...mereu.
         Numără-mi iubirea printre adierile ce-ţi alintă chipul
         Până când buzele mă vor şopti.
         Apoi, rosteşte-mă!...aşa voi deveni realitatea unui vis.''

                                                         Lara Dumitrașcu

din rândurile lor...

'' Şi când nu pot să mă rog, iubesc mai mult. Iubesc şi sărut mâini ce cândva m-au rănit. Ochi ce m-au judecat. Inimi ce m-au alungat. Iubesc şi îmbrăţişez tare, tare de tot, orice suflet ce m-a făcut cândva să plâng. Iubesc şi sărut uşor peste orice rană făcută cândva de cei ce m-au iubit prea puţin. Sau prea mult. De cei ce m-au înţeles prea puţin. Sau deloc. şi mulţumesc cu iubire în gând. Pentru rana ce m-a învăţat să zbor. Pentru suferinţa ce m-a făcut să caut bucuria pe care nu ţi-o poate lua nimeni. Şi după ce iubesc în gând tot ce ar fi în mod normal mai greu de iubit, iubesc aşa, pur şi simplu.''

Alexandra Svet

toamna visurilor mele şi realitatea altei lumi...

...nu o să ştii niciodată cât de mult mi-am dorit o toamnă cu tine; aş fi vrut să ştii cât de mult te-am aşteptat, cât de mult mi-am dorit să ne bucurăm împreună de răsăritul şi apusul soarelui tomnatic, de parfumul crizantemelor înflorite una câte una la picioarele noastre...aş fi vrut să ne bucurăm de noi...tu să-ţi găseşti liniştea în braţele mele, eu să te alint ca razele soarelui din amurgurile serilor mele târzii şi să te iubesc cu toate dorurile pe care le-am adunat în nopţile mele de singurătate...am vrut o toamnă cu tine, am vrut să-ţi dau iubirea pe care am adunat-o în toate zilele în care te-am aşteptat...dar nimic din ce mi-am dorit nu s-a întâmplat...nu a fost să fie...am rămas singură...încă o toamnă de singurătate, în care mi-e dor de tine mai mult decât aş fi crezut vreodată că o să-mi fie dar nu-ţi mai pot spune asta nici acum, nici altădată pentru că eşti departe, prea departe...nici nu mai ştiu cât de departe...undeva între toamna visurilor mele şi realitatea altei lumi, o lume în care eu nu mă regăsesc, dar tu ştii că o să te aştept...o să te aştept până când drumurile vieţii ne vor aduce din nou împreună, o să te aştept pentru că suntem două suflete rătăcite care nu s-au întâlnit întâmplător, şi chiar dacă nu şi-au trăit îmbrăţişările şi pasiunile iubirii...sunt suflete pereche...

din rândurile lor...

"...te iubesc pentru tot ceea ce nici nu ştii că eşti...pentru nimicurile pentru care nimeni nu te-a iubit vreodată...pentru cum te uiţi la copilul din mine..şi la femeia care sunt..."

Dana Budeanu

clipa de lumină...

"Când ochii-ţi tac, mi se-mpresoară inima-n ploi aspre...
Când ochii-ţi tac, în stele se prefac
Să-mi ţină de urât când eşti departe.
Când ochii-ţi tac, mă tac şi eu pe mine,
Abandonată de-o lună sterpezită...
Cu sărutarea mută şi pripită,
Te-aştept mereu să îmi vorbeşti din ochi!

Mai pune-mi în suflet un strop de iubire

Şi-n el să cobori, când de mine ţi-e dor,
Mai lasă-mi o clipă de frumoasă trăire,
Să dansăm înc-o vară, să-ţi spun te ador."

                                                  (sursa net)

gând pentru o păpădie...

 ''Culege-mi visele, pe care le-am croit lângă tine, şi împarte-le oamenilor, căci au fost curate şi rare.''

din rândurile lor...

"Dacă aerul mi-ar povesti de tine, aş vrea să mă pierd pentru totdeauna în vânt. Acolo ţi-aş asculta cuvintele şi suspinele, acolo aş fi aproape de sufletul tău şi de căldura inimii tale.''

 Eugenio Montale

clipa de lumină...

''Ascultă-mă, iubite,
chiar dacă nu voi şti vreodată
cum e să dansez prin vocea ta.
Lasă-mă...lasă-mă, iubite,
să-mi trăiesc visul până la capăt
chiar dacă tu...tu, n-ai să vii vreodată.
Tu, iubite,
lasă-mă să-ţi doresc atingerea
chiar dacă mi-au încărunţit speranţele
sub cerul dorinţelor.
Scrie-mă, iubite,
cu zborul clipelor sculptate
pe buzele Universului
chiar dacă lacrimile
îşi silabisesc eternităţile rătăcite.
Tu, iubite,
lasă-mă...lasă-mă să te iubesc
chiar dacă iubirea mea
atrage blestemele lumii.
Iubite, tu,
îmbracă-mi sufletul îngheţat
ascunzându-mă în pântecul inimii tale
Strânge-mi singurătatea
şi du-mă...du-mă departe
acolo, unde există dragostea.

Să ne regăsim

ca două jumătăţi de inimă

ce au trăit pe şoptite

Un cântec îngânat de iubire

rătăcind printre cuvinte."

                                 Lara Dumitrascu

cuvinte pierdute în timp...

...a fost o zi superbă de toamnă în care m-am bucurat de liniştea aleilor din parc; m-am plimbat printre frunzele uscate căzute-n tăcere din copacii care-şi scutură crengile sub adierea uşoară a vântului păşind încet ca să le aud foşnetul sub apăsarea pasului meu când una câte una se adunau într-o simfonie de culori...a trecut mult timp de când nu am mai fost acolo în locul acela magic în care aleile, copacii, banca, sunt ale mele pentru câteva ore; acolo liniştea îţi intră în suflet cu fiecare foşnet de frunză care cade, cu fiecare adiere de vânt, cu fiecare zbor de păsări rătăcite în zare...acolo simţi cum soarele blând al toamnei te răsfaţă cu atingerea lui şi îţi picură-n suflet linişte, acolo poţi să-ţi laşi gândurile să se piardă printre lacrimi de dor, de dragoste şi de singurătate...acolo m-am gândit la el, la sufletul meu pereche pierdut într-o zi de toamnă, la plecarea lui din viaţa mea şi mă întrebam dacă a înţeles câtă durere am adunat în suflet în tot acest timp de când viaţa m-a aruncat într-o luptă continuă sau de câte ori am plâns pentru că mi-a obosit sufletul şi pentru că mi-am pierdut orice speranţă...mă întrebam dacă a înţeles câte gânduri îmi trec prin cap înainte să adorm sau când mă trezesc în toiul nopţii...mă întrebam dacă a înţeles câte vise mi s-au risipit la răsăritul soarelui şi cât de tare mă apăsă singurătatea...mă întrebam dacă a înţeles cât de multe cuvinte s-au pierdut pentru că nu am mai avut timp să le mai spun...mă întrebam dacă a înţeles prietenia şi dragostea pe care le-am dat din sufletul meu obosit şi îngenunchiat de prea multe ori...

rânduri din pagini de cărţi...

" Era o femeie care făcuse greşeli, care uneori plângea lunea dimineaţa sau singura noaptea în pat. Era o femeie care se plictisea adesea de viaţa ei şi care găsea dificil să se dea jos din pat dimineaţa pentru a merge la serviciu. Era o femeie care avea destul de des zile când era prost dispusă, care se întreba uneori care naiba era rostul ei pe această lume. Era o femeie care uneori încurca lucrurile. Pe de altă parte, era o femeie care ştia ce înseamnă iubirea adevărată şi care era gata să trăiască intens, cu mai multă iubire, şi să-şi facă amintiri noi. Indiferent dacă asta urma să se întâmple în zece luni sau peste zece ani. Indiferent ce o aşteptă mai departe, ştia că trebuie să-şi deschidă inima şi să o urmeze oriunde o ducea. Între timp trebuia doar să trăiască."

P.S. Te iubesc - Cecelia Ahern

muzica nopţilor mele...

Ieri aveam aşa mult timp
Să-ţi cer iubire fără să-ţi dau nimic la schimb
Azi, când totu-i prea târziu
Nu mai pot să-ţi vorbesc
Dar îţi scriu...
                 Ieri îţi ceream comori
                 Să stai cu mine până când tu o să zbori
                 Azi ţi-aş cere doar minuni
                 Să pot măcar să-ţi mai spun...rămas bun...
Mai rămâi putin
Mai rămâi te rog...
Mai rămâi...te rog...
Rămâi până mâine...

Te rog....până mâine

Rămâi....rămâi....rămâi...rămâi...rămâi...