noi, cei din zodia racului...

...nu cred în zodii; nu-mi citesc horoscopul în fiecare dimineaţă ca să văd cât de bună sau cât de rea îmi va fi ziua, dar vreau nu vreau, aud la radio sau la televizor ce spun astrele despre cei născuţi sub semnul racului; astăzi spuneau despre cei din această zodie, că sunt oameni cu o intuiţie fină şi cu o memorie excelentă; racii iubesc florile şi animalele iar la capitolul sensibilitate nu-i întrece nimeni; mai spune horoscopul, că uneori te poţi pierde în ochii lor, pentru că au o privire blândă şi pot fi în acelaşi timp romantici, visători, dar şi raţionali şi pragmatici...cei născuţi în această zodie, sunt când trişti, când luminaţi de o bucurie ascunsă şi pot trece foarte repede de la o stare la alta, sunt când vorbăreţi când tăcuţi iar în societate niciodată nu sunt în centrul atenţiei dar atunci când pleacă, li se simte lipsa...şi după ce auzi toate astea, nu poţi să nu recunoşti că aşa suntem noi, noi cei din zodia racului...

in memoriam...

6 iulie 1955 - 6 iulie 2012


I close my eyes
only for a moment
and the moments gone
all my dreams
pass before my eyes a curiosity
dust in the wind
all we are is dust in the wind

..."şi dacă din când în când, o să ma primiţi în gând, 

voi fi aproape de voi"...

rânduri din pagini de cărţi...

"Sunt clipe în viaţă în care inima omului e prea mică pentru a putea cuprinde toată bucuria sau toată durerea care se adună în ea".

Alexandre Dumas - Cavalerul reginei

frumuseţea orhideelor...

un gând pentru tine...

...dacă cerul vieţii ţi s-a acoperit de nori, dacă ploaia deznădejdilor şi a marilor dureri te-a izbit din plin, dacă tot ceea ce ai încercat să faci până acum nu ţi-a iesit, dacă tot ce ai construit s-a ruinat, dacă tot ce ai căutat nu ai găsit, priveşte înainte fără frică; astăzi mai mult ca oricând ai voie să crezi într-o minune, pentru că este ziua ta şi numai a ta, şi astăzi trebuie să crezi în toate visele tale!

rânduri din pagini de cărţi...

"Totul ne desparte pe tine şi pe mine: distanţa, oamenii...destinul. Nu mă tem nici de zâmbetul tău, deci nu mă tem de nimic. Sunt ceea ce-i dincolo de fereastra odăii tale: depărtarea...Privirea ta nu mă poate găsi nicăieri. Amintirea ta nu are unde să mă afle. Glasul tău nu poate să mă strige şi nu ştie unde. Sunt între cele patru zări, răspântia lor. Şti să asculţi? Auzi vântul la fereastră? Priveşti uneori pe fereastră fără să vezi nimic? Sunt pe acolo şi într-acele, fără fiinţă, o apropiere şi o îndepărtare în preajma ta. Gândeşte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine şi dusă în întunericul fără fund."

Lorelei - Ionel Teodoreanu

liniştea nopţilor mele...

...întuneric şi linişte; prea multă linişte; o linişte apăsătoare în care-mi aud toate gândurile şi-mi vin în minte toate întâmplările prin care am trecut...toate...şi cele bune şi cele rele; gândurile-mi ştiu toate trăirile; ele ştiu că au fost nişte ani grei pentru mine, că am trecut peste multe încercări şi greutăţi pe care le-am dus singură, că nu mi-a fost uşor, dar toate m-au făcut mai puternică, m-au învăţat să fac compromisuri şi să merg mai departe; gândurile mele ştiu că de la o vreme am încetat să mă mai întreb "de ce", pentru că nimic nu mai poate fi schimbat şi poate nimic nu a fost întâmplător, poate totul s-a întâmplat şi se întâmplă cu un rost...

...multă linişte; o linişte apăsătoare în care-mi aud gânduri în care nu mă mai regăsesc şi nu-mi place asta, nu-mi place ce sunt acum...vreau să fiu iar eu, eu cu sufletul curat şi cu inima mare în care să aibă loc toţi cei dragi mie; toţi, chiar şi cei care au apărut întâmplător în viaţa mea pentru puţin timp şi care m-au acceptat aşa cum sunt, cu defecte şi capricii...vreau să am încredere în mine chiar dacă uneori nu prea mai vreau să lupt pentru ce îmi doresc, să nu mai am aşteptări de la oameni şi poate uneori...să stau mai retrasă şi să-i las pe ei să mă caute...

clipa de lumină...

"Ploaia dansează cu sufletul meu
Lungi piruete, nebun despletite,
Le leagănă tandru, le repetă mereu
Cu stropii de ploaie ce înşiră ispite

În fire prelungi care mângâie lin
Cu fiori de răcoare uimiţi în tăcere,
Sunt lacrimi umplute de cerul senin
Deasupra de nori şi lăsate-n cădere.

Fiindcă au strâns lumina în ele
Mi se-aştern înăuntru, în suflet, cu dor
Şi-apoi în rotire aprind nişte stele
Dezlegate de ceaţă, uitate de nor.

Piruete prelungi nebun despletite
De stele în suflet, de ploaie pe trup,
Doar vântul le-adie, le cântă, le-nvârte,
Iar firele ploii toate se rup.

Se rup cu durere, mai apoi cu lumină,
Încâlcite-nainte, se aleg în cuvânt,
Ploaia-mi dansează prin suflet cu vină
Şi-şi spală păcatul căzând pe pământ".

Carmen Pricop - Ploaia dansează cu sufletul meu

clipa de lumină...

''Am spus cândva,
Că îţi accept tăcerea
Dar n-am ştiut
Ce mult o să mă doară
Să simt că am pierdut
Tot jocul dintr-o seară...
Câte cuvinte nerostite
O să-mi rămână-n gând
Şi cum o să mă strângi în braţe,
În nopţile în care plâng?''

Cuvinte nerostite

rânduri din pagini de cărţi...

"Va fi un delicat mulţumesc, rostit de amândoi, pentru că ne -am ţinut unul altuia companie, ca doi călători întâlniţi întâmplător pe puntea unui vapor; când va ancora în port, călătorii se vor despărţi, fiecare îşi va continua drumul, va fi înhăţat de lumea sa, de grijile sale..."

Drumuri de fum - Corneliu Ştefanache

timpul nu aşteaptă pe nimeni...

...l-am revăzut într-o frumoasă zi de primăvară; l-am revăzut după mulţi ani în care-l credeam plecat din ţară...era El, omul care m-a sprijinit foarte mult într-o perioadă a vieţii mele în care totul îmi părea fără sens, omul care mi-a schimbat într-un anumit fel, viaţa; era El...omul care în vremea aceea avea o uşoară aliură de sportiv, era înalt, cu mâini frumoase şi puternice, cu ochii mari şi negri în care puteam citi tot ce nu spunea în cuvinte...era El...acum păşea încet, apăsat, numărându-şi parcă fiecare pas, cu umerii apăsaţi de trecerea anilor şi cu privirea pierdută-n pământ căutând parcă drumul de altădată...m-am oprit privindu-l cum se pierde printre oameni şi primul meu gând a fost să întind mâna, să-l opresc, să-l privesc în ochi şi să-i spun cât de mult mă bucur să-l revăd, să-i mulţumesc pentru tot ce a făcut odată pentru mine, să-i spun că mi-a lăsat multe amintiri frumoase, să-i spun...dar în clipa imediat următoare am simţit că e târziu, mult prea târziu pentru asta, pentru că...timpul nu aşteaptă pe nimeni...

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

"Cu cât cunosc mai mult oamenii, cu atât iubesc mai mult câinii"

Adolf Hitler

clipa de lumină...

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,
să merg constant înapoi.
Te-aş întâlni printre amintiri
şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul,
te-aş târî cu mine înapoi,
să ne iubim tineri şi nevinovati,
după care, mereu înapoi, te-aş târî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenţi
pâna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă,
am dispărea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar mă tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat să merg înainte
şi tot ce pot e să târăsc între cleştii mei de rac
toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.

Octavian Paler - Zodia Racului

muzica nopţilor mele...

....aşa că va trebui doar să cred
că undeva acolo, tu te gândeşti la mine
până în ziua când te voi lăsa să pleci,
până când ne vom saluta din nou,
nu ne vom spune adio...
până în ziua când te voi lasa,
până când ne vom saluta din nou
nu ne luam adio...

şoapte stinse-n tăceri...

...camera era învăluită-n întuneric; umbrele nopţii desenau forme ciudate pe draperiile din catifea roşie care atârnau grele peste fereastra larg deschisă, prin care mirosul ploii de primăvară şi al florilor de liliac nu reuşea să treacă ca să ajungă până la ei; dintr-un colţ al camerei se auzeau încet acordurile unei melodii pe care au ascultat-o de atâtea ori împreună, iar fumul unui beţişor parfumat se juca parcă printre degetele ei lungi când s-a întins să aprindă o lumânare...se priveau tăcuţi, parcă vinovaţi de tăcerea apăsătoare dintre ei, apoi îşi ocoleau privirile sau se priveau pe ascuns; niciunul nu avea putere să spună ceva, niciunul nu avea curaj să facă primul pas chiar dacă ea ar fi vrut să-l oprească din drumul lui, să-l facă să rămână cu ea, să-l ia de mână şi să se lase prinşi de acordurile melodiei în care se adunau parcă toate cuvintele de altădată dar şi toate tăcerile de acum...ar fi vrut...să nu simtă regrete sau păreri de rău, să nu rămână între ei paşi care nu se vor întâlni niciodată, cuvinte nerostite sau şoapte stinse-n tăceri...

rânduri din pagini de cărţi...

"Nu-ţi poţi imagina niciodată lucrurile dacă ele n-ar exista aşa cum sunt şi acolo unde sunt. Nu poţi ştii ce te aşteaptă, dar atunci când ţi se întâmplă ceva ţi se pare că nu a fost decât ceea ce trebuia să fie. Poţi să plănuieşti ce vrei, dar în momentul când ai realizat lucrul respectiv atunci ştii sigur că trebuiea numaidecât să-l faci aşa şi nu altfel."

Floarea întunecată - John Galsworthy

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

"fiecare dintre noi este un înger cu o singură aripă; şi nu putem zbura decât îmbrăţişându-ne unul pe celălalt..."

clipa de lumină...

"În ochii tăi mă vindec
şi mă scald,
Ne ţinem, unul altuia,
de cald
Sau noaptea, poate,
numai de urât...
Eu nu te-ntreb
de unde-ai coborât,
Tu nu mă-ntrebi cât stau
şi unde plec...
Şi, uite-aşa, trec zilele,
cum trec,
Şi, uite-aşa, vin nopţile,
cum vin,
Dar dacă încă vreau să te mai ţin,
Din când în când, visând,
pe braţul meu,
O altă zi se va-ntâmpla mereu
Şi-o altă noapte se va-ntoarce-n noi,
Să ne convingă, totuşi, pe-amândoi,
Cât de frumos e cerul şi de-nalt
Privit, prin somn, cu ochii celuilat."

George Ţărnea

rânduri din pagini de cărţi...

"după ce trece prin toate încercările, prin toate grozăviile, după ce îşi neagă toate idealurile, după ce îşi frământă pumnii lovind şi e sătul de ură, de brutalitate, de duşmănie, omul se întoarce la iubire, prin ultima lui raţiune de a fi pe lume..."

Radu Tudoran

celei mai iubite dintre pământeni...

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

...fiecare dintre noi primim zeci de emailuri; uneori le selectăm pur şi simplu şi apăsăm tasta delete fără să le citim sau le lasăm în căsuţă pentru a le deschide într-o altă zi; astăzi, am hotărât să citesc o parte din acele emailuri adunate de mai multe zile, iar unu din ele m-a făcut să-mi pun câteva semne de întrebare...

"Oamenii intră în viaţa ta pentru un motiv, sezon sau o viaţă; când o să ştii care este, o să ştii ce să faci pentru acea persoană...

Când intră în viaţa ta pentru un motiv, este pentru a îndeplini o nevoie pe care ai exprimat-o, a intrat pentru a te asista în momentele dificile, să te îndrume şi să-ţi acorde suport, să te ajute fizic, emoţional sau spiritual. Pot apărea ca fiind trimişi de Dumnezeu şi sunt acolo pentru motivul pentru care tu ai nevoie să fie. Apoi, fără vreo greşeală din partea ta sau într-un moment inoportun, această persoană va spune sau va face ceva pentru a aduce această relaţie la sfârşit; câteodată îşi fac de cap şi te forţează pe tine să adopţi o poziţie. Ceea ce trebuie să realizăm, este că nevoia noastră a fost satisfăcută, dorinţa noastră îndeplinită, munca lor terminată. Rugăciunea ta a fost ascultată şi acum e timpul să mergi mai departe...

Unii oameni intră în viaţa ta pentru un sezon, fiindcă a venit rândul tău să împărtăşeşti, să creşti, să înveţi. Ei îţi aduc o experienţă de pace sau te fac sa râzi, ei te pot învăţa ceva ce nu ai mai făcut, îţi pot da de obicei o cantitate mare de bucurie. Crede, este real, însă doar pentru un sezon.

Relaţiile de o viaţă te învaţă lecţii pentru o viaţă, lucruri pe care trebuie să le cunoşti pentru a avea o fundaţie solidă emoţională. Treaba ta este să accepţi lecţia, să iubeşti acea persoană şi să pui ceea ce ai învăţat în practică în toate celelalte relaţii şi aspecte ale vieţii tale, iar mai apoi să poţi spune...îţi mulţumesc că faci parte din viaţa mea, fie că este pentru un motiv, un sezon sau o viaţă".

soare în păr, primăvară în suflet, astenie sau pur şi simplu depresie...

...se spune că astenia de primăvară este o tulburare frecventă a acestui secol şi că pentru asta, "de vină" este natura prin schimbările climatice care apar la începutul sezonulului cald; sunt schimbări pe care le simţim cu toţii, doar că unii dintre noi nu le mai facem faţă, nu mai ştim ce să facem cu o zi mai lungă şi mai luminoasă, cu o rază de soare care străluceşte mai tare în părul nostru, cu un nor care trece din când în când pe cer, nu mai înţelegem cum pot înflori pomii atât de frumos după o iarnă lungă şi friguroasă sau cum putem trece de la o stare de oboseală permanentă, la o stare de instabilitate emoţională când pentru cel mai neînsemnat motiv poţi plânge în hohote iar în secunda imediat următoare să râzi cu gura până la urechi pentru acelaşi motiv cât se poate de banal...unii dintre noi, nu înţelegem cât de mic este pasul de la astenie până la...depresie

clipa de lumină...

''Caută-mă-n soare,
Vei găsi căldura ce te îmbrăţişează dimineaţa
Şi raza de speranţă ce-ţi luminează viaţa.
Caută-mă-n roşu
Să afli pasiunea din sângele meu
Şi dorul ce m-atrage la tine mereu.
Caută-mă-n lacrimi,
Vei găsi puritatea reflectată de ochii mei
Când nu mă credeai că am nevoie de tine
Să mă săruţi şi-n braţe să mă iei.
Caută-mă-n tine,
Vei găsi oare fărâmă de mine
În sufletul tău?
Eu te găsesc înainte de-a te căuta
Căci n-am pierdut nicio clipă din minte, atingerea ta
Iar chipul ţi-l păstrez impregnat
În setul de amintiri
Pe care tu, deja le-ai uitat.''

Nicoleta Popa

zilele babelor...

...îmi amintesc că încă din copilărie aşteptam cu nerăbdare luna martie; pe lângă mărţişoarele oferite cu emoţie şi bucurie celor dragi în prima zi a lunii şi florile primăvăratice care se dăruiesc de ziua femeii, primele nouă zile din lună, sunt zilele babelor; povestea sau legenda lor spune că aşa cum este ziua în care-ţi alegi baba, aşa este sufletul tău şi aşa îţi va fi tot anul. Îmi alegeam baba mai tot timpul în aceeaşi dată; uneori se întâmpla să fie o zi rece şi întunecată; atunci mă supăram, pentrucă ştiam că sufletul meu nu era aşa şi mă întrista gândul că o să-mi fie tot anul la fel de urât; alteori era o zi întunecată în primele ore ale dimineţii după care încet, încet, soarele îşi făcea apariţia răsfăţându-mă cu razele lui blânde...atunci mă gândeam că şi eu sunt uneori aşa...tristă şi întunecată, dar ştiu întotdeauna să găsesc "lucruri mărunte" care să-mi "lumineze" ziua...

...pentrucă m-am născut într-o zi de 18, şi anul acesta am ales ultima zi a babelor (1+8) să fie "baba mea"...sper să fie o zi bună, aşa cum îmi place să cred că e şi sufletul meu şi să am parte de un an la fel de bun...

clipa de lumină...

"Ţi-aş spune ceva, despre noi,
despre zăpada de-afară,
despre dragostea mea.
Ţi-aş spune ceva, orice,
numai să nu crească
iarba tăcerii între noi.
Ţi-aş spune ceva,
ce-ai ştiut,
sau ce ştiu,
dar a-nceput să crească
iarba tăcerii între noi
şi s-au rătăcit sunetele
din cuvântul târziu."

Octavian Paler

in memoriam...

02 martie 2005

"Şi pulbere, ţărână din tine se alege,
Căci asta e a lumii nestrămutată lege,
Nimicul te aduce, nimicul te reia,
Nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea"

Şi dacă din când în când,
O să mă primiţi în gând,
Voi fi aproape de voi...

melodia de colecţie...

...de mult timp am în minte melodia asta; am ascultat-o câteva săptămâni la rând, apoi am fredonat-o zi de zi, ca un ecou al propriilor mele gânduri...

dacă aş putea să ştiu ce se ascunde

în privirea ta mereu
dar nu pot vedea şi nici nu pot răspunde
unui gând tăcut, e prea greu
aştepţi prea mult, prea multe de la mine
iar eu nu ştiu cum să te ajut....

mă doare, mă doare,
nu mai pot să dezleg gândul tău ascuns
dar oare, cum oare tăcerea ta s-o înţeleg...

între noi un zid s-a înălţat de-o vreme
de-aş găsi un loc să-l deschid
la tine să ajung, la piept să te strâng
durerea să mi-o frâng...

clipa de lumină...

Aicea totul seamănă cu tine
Sau poate eu asemănări îţi caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine,
Suavi mesteceni-melodii de flaut.

Brazii înalţi şi copleşiţi de nea
Par crini enormi acoperiţi de floare-
Cu dorul meu de pretutindenea
Te caut ca o plantă suitoare.

În şarpele de fum ce suie lin
Făptura ta subţire se mlădie,
Vântul de nord în fulgii care vin
Te spulberă, te-adoarme şi te-nvie.

Ceţuri târzii - flori de ninsoare, flori
Tresar şi se-nfioară omeneşte,
Şi parcă însăşi noaptea uneori
Cu ochii tai de-aproape mă priveşte.

O, ceas de taină - clipele dispar,
E numai gândul meu umblând aiurea.
Şi neaua cu sclipiri de nenufăr
Trecând prin mine, bântuie pădurea.

Sunt numai eu care mi-aduc aminte…
Din toate-ai dispărut, nu te mai vezi.
Doar inima cu dorul ei fierbinte
Topeşte-n jur imensele zăpezi.

A.E. Baconskz - Miraj de iarna

rânduri din pagini de cărţi...

"...dacă ai căutat un om care să-ţi fie pavăză împotriva necazurilor, îl ai. Dacă ai căutat un om pe care, atunci când eşti obosită sau suferindă, fie zi, fie noapte, îl vrei lângă tine, îl ai; dacă ai căutat un om care să te iubească mai mult decât pe el şi mai mult decât pe toată lumea, îl ai; dacă ai căutat un om care să te aibă în sămânţa fiecărui gând, îl ai. Dacă ai căutat un om de care să fii mai sigură decât de tine însăţi, atunci îl ai; dacă ai căutat un om care să dorească în fiecare clipă să-ţi audă glasul, să te mângâie, să te privească, ei bine acel chinuitor om sunt eu.Vin spre tine cu inima în palma întinsă, spunându-ţi că, dacă ai nevoie de ea, ia-o; Dacă-mi tremură puţin mâna când o întind spre tine, e doar de teamă să nu-ţi tremure ţie când o primeşti..."

Încrâncenatul - Elefterie Voiculescu

rânduri din pagini de cărţi...

" Sunt sigură că în această mare imensitate, cineva se gândeşte puţin la mine. "

Viaţa nu iartă - Ion Grecea

clipa de lumină...

"Să stăm cândva de vorbă
Iubitul meu, în doi,
Să cheltuim o noapte
Pe tot ce suntem noi.
Să ne apuce ziua
Ca un frison târziu,
Tu să găteşti cafeaua
"Eu un bătrân rachiu.
Să tremurăm pe-aproape
La geam eventual,
Sub ploaia de miresme,
A unui blând caval.
Tu să-mi aduci aminte
Iar eu, eu să mă mir,
Ca de un vin bezmetic
Uitat într-un potir.
Să ardă pe-ndelete
În sobă pentru gaz,
Cărbunii, economic
Din tot ce-a mai rămas
Să fie cald în casă
Şi rânduială-n lucruri,
Să fim întâia dată.
Noi, singuri, să te bucuri
De noaptea care trece
De ziua care vine,
Atât cât se mai poate
Cât ni se mai cuvine.
Să stăm ca unul singur
De vorbă amândoi,
Şi să săpăm în urmă
Până vom da de noi."

 Ion Brad

rânduri din pagini de cărţi...

...într-una din nopţile lungi de iarnă în care orele treceau ameţitor de greu, am deschis sertarul în care am pus în urmă cu ceva vreme, câteva caiete cu "rânduri" din romanele citite de-a lungul anilor; le-am scos rând pe rând şi răsfoindu-le paginile, mi-am amintit de timpul în care le-am citit, de plăcerea de a-mi nota câte un paragraf ''mai special'' de care vroiam să-mi amintesc peste ani...şi m-am gândit să postez câteva din acestea, sub titlul "rânduri din pagini de cărţi"

" Noaptea dintre doi ani este cea mai lungă pentru toţi oamenii singuri. Fiecare simte nevoia de a-şi mărturisi măcar trecutul, dacă nu speranţele sau măcar să mângâie dacă nu poate fi mângâiat, ca să poată lupta încă un an cu cele 365 de bestiale nopţi încărcate cu bezna singurătăţii"...

"Cu strângere de inimă, ne întoarcem spre amintirile noastre la bucurie şi durere. Fiecare din noi, fără să-şi dea seama, este o gară în care sosesc şi din care pleacă oameni dragi. După fiecare plecare a călătorului, se sparge un geam al ferestrei timpului prin care amintirile vor privi, chiar fără voia noastră, până la sfârşitul vieţii"...

Încrâncenatul - Elefterie Voiculescu

ultimele ore...

...ultimele ore din acest an, ore în care gândurile mele se opresc la cei dragi, care din diverse motive nu sunt lângă mine; ultimele ore din acest an...un an cu bucurii şi tristeţi, cu suişuri şi coborâşuri, cu lacrimi de bucurie şi lacrimi de supărare; ultimele ore ale unui an pe care vreau să-l las în urmă cu toate relele, supărările şi neîmplinirile lui...şi mai vreau, ca atunci când o să ridici paharul cu şampanie în luminile artificiilor, să laşi un gând, doar un gând, să te aducă aproape de mine...

ninge-n vreme de colind...

noaptea lui mos nicolae...

e noaptea în care bucuriile vin când nici nu te aştepţi...

clipa de lumină...

''Hai să ne-ascundem sub aceeaşi umbrelă spartă,
Să ne ude ploaia caldă de vară.
Să stau în braţele tale neştiind că trupul mi-e ud
Şi hainele-s calde lângă pipetul gol
Hai să ne pierdem prin zgomotul ploii,
Să fim doar noi doi, fără nimic în picioare,
Aproape goi, alungaţi de ploaie,
Cu umbrela ruptă şi papucii rămaşi prin noroi,
Să ne iubim frumos, întinşi pe iarba moale
Îmbrăţişează-mă căci depărtarea mă doare...
Ohh,da ce bine-i pe pieptul tău cald
Şi ploaia s-a oprit de atâta dragoste arzătoare
Hai să rămânem aşa, pierduţi în visare''...

Nicoleta Popa

clipa de lumină...

"Când peste noi amândoi
se va lăsa toată umbra
când ne va fi greu să mai numărăm
cu aceeaşi răbdare sisifică
rostogolirea florilor de pe umerii noştri
când palmele fiecăruia
vor ezita să atingă palmele celuilalt
din prea multă şi prea duioasă teamă
de singurătate
când vorbele cele mari şi cele mici
vor adormi la căpătâiul nostru
ca nişte preaîndelung muncite
ursitoare
pe care nici unul dintre noi
nu le mai pot lua-n seamă
abia atunci
cu ultimile puteri
vom putea mărturisi
că fără să fi ştiut
am locuit tăcând
într-o fascinantă surpriză
care devenea din ce în ce mai înaltă
şi din ce în ce mai strâmtă"

George Ţărnea

"Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături

Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar

Când somnul bont la care-s condamnată

Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;

Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa

Cum ţii să nu se verse un potir

Şi pune-ţi gura peste gura mea:

Inspiră ţipătul care-l expir,

Să nu se-audă hohotul de plâns

Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;

Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă

Valul de spaimă care creşte-n jur

Şi duce totul şi în urma lui

Rămâne doar moloz şi ghilimele,

Şi se chircesc bolnave şi se sting

Şi soarele şi celelalte stele…"

Ana Blandiana

când glasul gândurilor tace...

"Iartă-mă dacă ţi-e dor de mine
Uita-mă dacă ţi-e bine,
Cheamă-mă dacă ţi-e greu
Eu te păstrez în sufletul meu"...

clipa de lumină...

"Cad frunzele şi azi ca şi-n trecut,
Cum cade gândul în necunoscut...
Dar parcă azi mai tristă e grădina...
E vina toamnei sau a mea e vina?
Cum stăm tăcuţi alături, amândoi,
O altă toamnă plânge parcă-n noi...
E toamna pustiirilor de veci,
Pe care-o simţi când ţi-este scris să pleci,
Când sufletul, în clipa despărţirii,
Se face una cu durerea firii...
Strângi amintiri de parcă frunze strângi,
Şi fără voia ta începi să plângi...
Cad frunzele şi azi ca şi-n trecut...
Cum cade gândul în necunoscut...
...Îl simt cum pleacă sufletu-ţi de-acum.
Îmi simt şi eu tot sufletul pe drum...
Şi am rămas pe bancă amândoi:
Doi arbori desfrunziţi şi trişti şi goi..."

Alfred Moşoiu

"Cândva, când nu voi mai avea umbră,

am să te strig

cu numele tău de dinainte de naştere

cel care nu mi-a fost îngăduit niciodată

să ţi-l pot spune

Odată, când nu voi mai fi

am să te chem

cu numele tău cel adevărat,

cel care nu ţi-a fost dat să-l afli

Câtă vreme am fost cu tine

Cândva, când nu mă vei mai zări,

am să-ţi caut paşii, strigând

numele tău cel de taină,

pe care, auzindu-l pentru prima oară, vei şti

că a fost al tău dintotdeauna

Cândva, când nu te voi mai putea privi

am să te chem fără veste

cu numele tău de la început,

la a cărui rostire te vei trezi din pulbere ca să afli

că nu te-am împărţit niciodată 

cu nimeni

Cândva, când nu ne vom mai găsi

am să te strig

cu numele tău dinainte de naştere

pe care iarbă chiar de ai fi,

auzindu-l

îmi vei răspunde."

Cezar Baltag

in memoriam...

Mai vino, mamă
Măcar o dată într-un vis,
Sunt singură şi mă lupt în taină...

Mai vino, mamă

Măcar o dată într-un vis,

Închisă sunt într-un abis.

Întinde-ţi braţele spre mine,
Arată-ţi ochii tăi albaştri

Şi dojeneşte-mă de bine

Lumina de la aştrii...
Mai vino mamă
Măcar o dată flacără în vis,
Aprinsă pentru drumul meu.
Mai vino, mamă
Măcar o dată flacără în vis
Şi stinsă de un geam închis

mai vino mamă, măcar in vis

când dorul te doare...

...sunt momente în viaţă când ţi-e atât de dor de cineva, încât îţi vine să-l scoţi din visele tale şi să-l îmbrăţişezi cu adevărat!

Dacă sunt om, dacă trăiesc,

Doar ţie vreau să-ţi multumesc
Mamă.
M-ai învăţat să am un rost,
Să ştiu ce sunt, să ştiu ce am fost
Mamă...

clipa de lumină...

"Dansează cu mine
Dansează cu mine, dansează,
Paşii îi ştim, îi ştim pe dinafară,
Strânge-mă-n braţe, strânge-mă tare,
Pănă mă doare. Vreau să mă doară.
Zdrobeşte-mi aşteptările de pieptul tău,
Să mă preling lichidă în amiază
În palmele tale pe mijlocul meu,
Dansează cu mine. Dansează.
Dezbracă-mă de gândurile toate,
Exfoliază-mi din iris orice privire
Și dezlipeşte-mi sentimentele de trup
Ca pe un rod care-i prea greu
Pentru un ram atât de subţire,
Descheie-mi iubirea de la gât,
Ca pe un nasture ce aiurează,
Dansează cu mine, dansează.
Dă-mi jos ruginita rotulă ce vânt
Îmi răstoarnă spre glezne
Şi-nfipţi pe jumătate în pământ,
Dansează cu mine prin bezne.
Dezbracă-mă de soartă ca de un blestem,
Luminile din gene ude, bea-le,
Goleşte-mă de cântul care mai pulsează
Și desfrunzeşte-mă de vise şi petale,
Dansează cu mine, dansează.
Dezbracă-mă de tot ce sunt,
Despride-mi din trup fiece rază
Și stoarce-mă de ploi şi de cuvânt
Dansând cu mine. Dansează.
Adună-mi din coapsa rodul nerodit
Fatal, prin tine, niciodată,
Și să dansăm. E tot ce contează.
Dansează cu mine, dansează.
Și-astfel,eliberată de toate şi usoară,
Din mâinile tale care-ncep să mă doară,
Din palmele tale doar abur rămasă curând,
Respiră-mă, să mă aşez în lutul tău
Ca într-un giulgiu scump, dansând.

Cezara Stanca

pentru toate...

mulţumesc pentru toate zâmbetele şi lacrimile de bucurie, pentru toate zilele şi nopţile frumoase...mulţumesc pentru tot...

gând de octombrie...

...octombrie, cu vânt rece şi nostalgia zilelor de vară care sunt tot mai scurte cu fiecare zi care trece; octombrie, cu dimineţi întunecate învăluite în voaluri groase de ceaţă care ascund soarele, cu nori cenuşii din care cad picaturi mici de ploaie; octombrie, cu frunze îngălbenite amestecate în nuanţe şi culori pe care nu le vei mai găsi niciunde altundeva, cu nopţi în parfum de crizanteme...octombrie cu gânduri ascunse şi cuvinte nerostite, cu emoţia unei poveşti şi dorinţa de a deveni realitate chiar dacă e prea târziu pentru că "timpul nu aşteaptă pe nimeni"....octombrie, printre razele blânde ale soarelui de toamnă, printre umbrele copacilor cu frunze ruginii , printre ultimii trandafiri primiţi în dar...printre amintiri, bucurii şi tristeţi, printre paşi rătăciţi pe alei udate de ploile reci cu miros de toamnă sau poate chiar printre gândurile tale...

dor cu parfum de crizanteme...

...pe cer au mai rămas câteva urme ale asfinţitului; încet, încet, întunericul s-a lăsat peste oraş...m-am gândit la tine...dacă ţi-aş spune că te aştept în ceas de noapte aşa cum aştept toamna cu parfum de crizanteme şi frunze arămii m-ai crede? dacă ţi-aş spune că mi-e dor de tine aşa cum îmi e dor de toamnă, m-ai crede?

a venit toamna...

"A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
Într-o dragoste mare..

pentru că se întâmplă...

...sunt momente în viaţă când ai parte de "întâmplări" la care nu te aşteptai şi-ţi dai seama că nu ai o explicaţie pentru asta; se întâmplă pur şi simplu şi nu au nevoie de explicaţii...e de ajuns să simţi

binecuvântaţi animalele...

...ea este Zina, o frumoasă pisica de rasă birmaneză despre care se ştie cât le place să stea în preajma oamenilor, că-şi urmează stăpânul îndeaproape fiind mai tot timpul "în picioarele" acestuia, că este pisica care parcă vrea să ştie tot şi se bagă în belele datorită curiozităţii ei...

...despre Zina am auzit multe poveşti frumoase şi hazlii; una din "nebuniile" ei a fost să se urce pentru somnul de după amiază în vitrina unui dulap unde era o colecţie de cesuri de mână, seara să se urce în pat să se uite în monitorul laptopului după care să-şi facă culcuş lângă el ; am mai auzit poveşti şi despre slăbiciunile Zinei pentru aşternuturi şi trolere; de câte ori se schimbă lenjeria ea se duce repede să fie prima care se urcă în pat iar când vede un troler deschis, este înnebunită să se bage în el; ea este Zina, frumoasa pisică birmaneză despre care am auzit multe poveşti frumoase, dar cea mai frumoasă şi mai emoţionantă a fost cea din ziua plecării lui ...

(...): am deschis usa
(...): sa scot trolerul
(...): sa chem liftul
(...): si m-am intors sa sting lumina din hol
(...): si a iesit pisica
(...): m-am intors
(...): am mangaiat-o
(...): si am plecat
(...): i-am zis sa fie cuminte
(...): si era asa somnoroasa
(...): si se uita la mine
(...): parca ma intreba
(...): ce faci
(...): pleci

no comment...

vacanţa de (din) vis...

...ultimele zile de vacanţă la malul mării; ultimele zile lângă întinderea misterioasă de apă sub cerul albastru pe care nu a mai apărut nici un nor de câteva săptămâni...ultimele zile de vacanţă la malul mării unde valurile se lovesc necontenit de stâncile care li se împotrivesc...
...ultimele zile de vacanţă, în care sunt doar eu şi gândurile mele; acum am curaj să cer orice şi să spun tot ce nu am spus până acum, pentru că ştiu că le aude doar marea...încă o zi în care mă gândesc la toate greşelile făcute şi-mi doresc din tot sufletul să-mi fie iertate sau date uitării...încă o zi de vacanţă aici unde timpul parcă se opreşte în loc iar marea trimite din când în când câte un val să mă atingă, să-mi mângâie trupul şi să-mi spele rănile fără să mă întrebe "de ce simţi asta"...aici sunt doar "eu", femeia îndrăgostită de mare, femeia care atunci când soarele coboară-n asfinţit ştie că nu mai are în suflet nici un gând ascuns, nici un gând nerostit sau vreo dorinţă nespusă...şi mulţumind pentru tot ce a primit până acum, priveşte încă odată întinderea misterioasă şi se-ndepărtează cu lacrimi în ochi de plaja plină de pietre, scoici şi nisip păşind spre alte locuri spre alte destinaţii, întrebându-se dacă o s-o mai vadă vreodată...

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

"Să ai curajul să rişti pentru adevărul din inima ta,
dar să nu te minţi când îl ascunzi."

întrebări...

Am citit într-un email acest mesaj, care mi-a plăcut f mult; am gasit în el, câteva întrebări pe care ar trebui să ni le punem toţi pentru că răspunsurile nu sunt uşor de dat...

'Nu mă interesează numele tău.
Vreau să ştiu după ce tânjeşti şi dacă ai îndrăzneala să visezi la împlinirea dorinţelor inimii tale.

Nu mă interesează ce vârstă ai. Te întreb dacă vei risca să pari un prost pentru dragoste, pentru visuri, pentru aventura de a fi viu.

Nu mă interesează ce planete sunt în cuadratură cu Luna ta natală. Vreau să ştiu dacă ai atins Centrul Inimii tale, dacă ai fost deschis la trăirile vieţii ori dacă ai devenit contractat şi închis de frica unei noi dureri.

Mă întreb dacă poţi să trăieşti o durere, a mea sau a ta, fără să faci nimic pentru a o ascunde, dar acţionând pentru a o micşora sau pentru a o transforma.

Vreau să şiu dacă poţi să trăieşti o bucurie, a mea sau a ta, dacă poţi să dansezi sălbatic şi să laşi extazul să te umple din cap până în picioare. fără să ne atenţionezi pe noi să fim atenţi, realişti, serioşi sau să ne aminteşti de limitările unei fiinţe umane.

Nu mă interesează dacă ceea ce îmi spui este adevarat. Vreau să ştiu dacă poţi să dezamăgeşti uneori pe cineva pentru a rămâne sincer faţă de tine însuţi, dacă poţi suporta acuzaţiile oamenilor şi să nu-ţi trădezi propriul suflet.

Nu mă interesează unde locuieşti şi câţi bani ai. Vreau să ştiu dacă, dupa o noapte de durere şi de disperare, istovit, rupt, te poţi ridica şi face ce este necesar pentru Viaţă.

Nu mă interesază cine eşti şi cum ai ajuns aici. Vreau să ştiu ce te susţine din interior, când toate celelalte se prăbuşesc. Vreau să ştiu dacă poţi să rămâi singur cu tine însuţi şi dacă îţi place cu adevărat propria-ţi companie în clipele de singuratate.

Vreau să ştiu dacă poţi să trăieşti autentic şi să stai pe malul unui lac liniştit, văzând Luna Plină perfectă."

celor care-mi sunt dragi...

"Să fie azi pace înlăuntru vostru. Să aveţi încredere că sunteţi acolo unde este locul vostru, unde e nevoie de voi. Nu uitaţi de posibilităţile infinite care se nasc din credinţa în voi şi în ceilalţi. Folosiţi darurile pe care le primiţi, care vă sunt date, şi daţi în continuare altora dragostea pe care o primiţi. Fiţi mulţumiţi de felul în care sunteţi, aşa cum sunteţi. Lăsaţi această înţelepciune să pătrundă adânc, până în măduva oaselor şi dăruiţi sufletelor voastre cântec, muzică, dans, rugăciune şi libertatea de a iubi. Asta există pentru noi toţi."

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

"Zâmbetul celui care suferă este mai dureros decât lacrimile celui care plânge."

steaua norocoasă...

...o zi de vară la malul mării; o mare caldă şi liniştită cu valuri adormite sub soarele arzător al unui sfârşit de iulie dintr-o vară mult prea călduroasă; o mare liniştită cu valuri care se mişcă doar atunci când sunt atinse de braţele unui înotător îndrăgostit de întinderea albastră şi care printre scoici, pietre si nisip a găsit o stea... poate e steaua norocoasă care-i va împlini una din multele dorinţe pe care şi le-a pus în această vară...

ascultă, priveşte, şi taci...în ultima zi

simţim în noi,
simtim un motiv
ca să nu fim singuri...în această îmbrăţişare puternică,
eu simt marea în glasul nostru
ca un plâns al cuiva care visează să navigheze
pe valurile unei iubiri...

amore mio ...
dacă marea şi tu nu aţi fi fost aici,
nici eu nu aş fi fost aici

amore... 
în ochii tai

marea reflectă o viaţă ce navighează
între visare şi durere,
fără un cuvânt de adio...
probabil în mare şi-n spuma ei,

am găsit soarele din ochii tăi...
şi am putea naviga spre lumina,
să mergem cu toate pânzele sus...

 

ascultă, priveşte şi taci...în ultimele 2 zile

doar dacă ai putea să vezi
lacrimile în lumea ce ai lăsat-o în urmă,
doar dacă ai putea să-mi asculţi inima încă o data...
chiar şi când închid ochii,
am imaginea feţei tale şi încă o dată realizez
că pierderea ta, este o pierdere pe care nu o pot înlocui...

singurătate,
e o singurătate continuă din ziua în care ai plecat
de ce m-ai părăsit... singuratate...
timpul nu va schimba lucrurile care mi le-ai spus,

dar cu toate astea...
suntem meniţi să fim împreună
dragostea ne va aduce înapoi la „tu” si „eu”
doar dacă ai putea să vezi...

 

ascultă, priveşte şi taci...în ultimele 3 zile

valurile de la mal sunt o parte din ocean...
stelele de mai sus sunt o parte a cerului...
visez în tăcere, aştern gânduri şi şoapte....
mă simt pierdută-n tristeţe
încerc să respir, dar îmi lipseşte aerul
aş vrea să ascult, dar nu înţeleg tăcerea...
unde eşti să pot zbura?
un suflet singur, nu are nimic
aş vrea să fi aici...
iubeşte, alintă, sărută, priveşte...
trăieşte prin mine, suspină, zâmbeşte...
uită de lume,
de paşii trişti ai singurătăţii

ecoul lor apăsător îmi inundă timpanele...
aş vrea să fi aici...
aş vrea să fi aici...

  

ascultă, priveşte şi taci...în ultimele 4 zile

...asta e,
eu mă voi întoarce la hotel...
tu... întoarce-te la Paris
şi apoi, poate într-o zi, o să mă suni
şi o să-mi spui: vino...şi eu voi veni...
dar...ca de obicei, tu nu spui nimic, de ce?

e o nebunie...dar îmi face bine să mă gândesc

pentru că eu nu pot uita...

ştii, am vrut să-ţi spun te iubesc,

acum, acolo pe plaja din Normandia

dar....dar cred că e prea târziu...

   

pentru că iubesc marea...

...pentru că nici în acest an nu o voi vedea în toată splendoarea ei, cineva, mi-a adus-o aproape prin imagini surprinse într-o superbă zi de vară, când vântul atingea uşor întinderea misterioasă...

" Nu vezi talazurile ce se sparg de stâncă

Dar laşi răcoarea lor să te cuprindă-n gând..."

melodia de colecţie...

Închid ochii,
Doar pentru o clipă, apoi momentul a dispărut
Toate visele mele, trec prin faţa ochilor mei, ca o curiozitate
Praf în vânt,
Tot ceea ce suntem, este praf în vânt

E acelaşi cântec vechi
Suntem doar o picătură de apă, într-o mare nesfârşită
Tot ceea ce facem este una cu pământul, deşi refuzăm să vadem
Praf în vânt,
Tot ceea ce suntem, este praf în vânt...

P.S nu întâmplător că am ales să postez această "melodie de colecţie" astăzi...

in memoriam...

6 iulie 1955 - 6 iulie 2011




"Şi dacă din când în când
O să mă primiţi în gând,
Voi fi aproape de voi...."

muzica nopţiilor mele...

Du-mă înapoi în braţele dragostei,
Vreau să ai nevoie de mine ca înainte
Atinge-mă iar şi aminteşte-ţi de vremea,
Când nu era nimeni pe care să doreşti mai mult.

Nu pleca, ştii că îmi vei frânge inima
Ea nu te va iubi cum te iubesc eu,
Eu voi fi cea care va rămâne când ea va pleca
Şi tu ştii că eu nu mă voi mişca de aici.

Te voi aştepta în adâncul inimii mele,
Eu sunt cea care vrea să te iubească mai mult
Vei vedea că pot să îţi dau tot ceea ce ai nevoie
Lasă-mă să fiu cea care te iubeşte mai mult

Priveşte-mă ca şi când nu ai ştii nimic
Îmbrăţişează-mă ca să nu îmi mai poţi da drumul
Crezi în mine, te voi face să vezi
Toate lucrurile pe care inima ta are nevoie să le ştie

Te voi aştepta,în adâncul inimii mele
Eu sunt cea care vrea să te iubească mai mult
Vei vedea că pot să îţi dau tot ceea ce ai nevoie
Lasă-mă să fiu cea care te iubeşte mai mult

Cumva, toată dragostea pe care am trăit-o
Poate fi salvată vom găsi o cale cu orice preţ...

   

un gând pentru tine...

visele tale de azi să fie tot mai aproape de împlinire şi să devină realitate iar speranţele de mâine să devină împliniri; orice cădere să fie un pas înainte, gândul bun să te însoţească mereu ca să-ţi călăuzească paşii şi să-ţi învingă toate temerile pentru ca bucuriile tale să fie depline şi totul să fie aşa cum tu îţi doreşti să fie.

noaptea unui suflet rătăcit...

...încă o noapte dintr-o zi toridă de vară în care ochii se încăpăţânează să rămână deschişi chiar dacă pleoapele grele de nesomn îmi cad încet peste ei; încă o noapte de vară cu miros de flori de tei, în care cuvintele rătăcesc prin întunericul nopţii oprindu-se apoi în gândurile mele cele mai tainice, cerându-şi dreptul de a fi spuse şi de a fi auzite; încă o noapte în care simt apăsarea singurătăţii şi ştergându-mi cu palma tremurând de emoţie o lacrimă din colţul ochilor, mă întreb de ce doare fiecare cuvânt, de ce aud ecoul cuvintelor noapte de noapte în toate gândurilor mele, de ce aşternuturile sunt prea reci şi prea aspre pentru corpul meu obosit...apoi, mă ridic şi cu ochii înroşiţi de nesomn mă îndrept spre geam, privesc încă odată întunericul nopţii întrebându-mă dacă în lumea asta mare, un suflet rătăcit mai caută răspunsuri...

clipa de lumină...

Când priveşti o pasăre
Zboară alături de ea.
Când tragi aer în piept, ascultă-ţi inima!
Când îmbrăţişezi, deschide-ţi sufletul!
Când plângi, ascultă-ţi lacrimile!
Când eşti singur, mulţumeşte!
Când visezi, adună-ţi curajul!
Când crezi, priveşte cerul!
Când iubeşti dăruieşte-te!
Când asculţi, trăieşte!
Când ajuţi, nu judeca!
Când urăşti, roagă-te!
Când vorbeşti, fi om!
Când lupţi, reânvie!
Când râzi fi copil!
Când suferi, taci!
Cât trăieşti,
Zâmbeşte,
Trăieşte!

muzica nopţilor mele...

Ştiu că n-am mai iubit în aşa fel vreodată
Şi nimeni altcineva nu m-a iubit atât de mult.
Alături de tine am râs, am plâns, am trăit şi am murit...
Ce n-aş da să fiu iar cu tine,
Dar ştiu că trebuie să te uit pentru a putea merge mai departe.
Nu-mi mai pot stăpânii lacrimile prea mult timp...
Deşi viaţa nu va mai fi la fel, trebuie să-mi asum vina
Şi să găsesc puterea de a te lăsa să pleci...

Doar pleacă, spune adio
Nu-ţi întoarce privirea,
S-ar putea să mă vezi plângând.
Nu trebuie să mă pierd
Sau să-mi arăt durerea din suflet
Ori dragostea ce o simt pentru tine...
Aşa că pleacă, închide uşa
Şi lasă-mi viaţa să fie aşa cum era înainte...
Niciodată nu o să ştiu cum am putut să te las să pleci
Dar nu a mai rămas nimic de spus,
Doar pleacă...

Niciodată nu va fi un moment de regret,

Te-am iubit din clipa când ne-am cunoscut.
Pentru toată iubirea ce am dăruit-o
Şi pentru toată dragostea ce am făcut-o
Ştiu că trebuie să găsesc tăria de a spune
Pleacă, spune doar adio....

    

visul unei nopţi de vară...

...aici, în largul marii cu valuri liniştite şi raze de lună aruncate peste întinderea misterioasă, aş fi vrut să opresc timpul în loc la aceea oră târzie din noapte în care visul te duce într-o altă lume, o lume pe care ţi-o doreşti tot mai mult în cele mai ascunse şi mai tainice gânduri...aici, unde luna stă martor la îmbrăţişările şi vorbele spuse celui pe care-l vrei aproape dar pe care şti că nu-l poţi avea decât atât cât ţine un sărut, o îmbrăţişare sau un vis al unei nopţi de vară, aici aş fi vrut să am putere să opresc timpul în loc, la clipa în care am spus "Aime moi"...

    

clipa de lumină...

"A iubi, înseamnă să iubești ce e de neiubit,
A ierta, înseamnă să ierți ce e de neiertat,
A crede, înseamnă să crezi ce e de necrezut iar
A spera, înseamnă să speri când totul pare fără speranță."

Gilbert K. Chesterton

Sunt printre oameni...

L-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea putere,
Dar El m-a facut slab, ca eu să-nvăţ simplitatea şi smerenia.
L-am rugat sa mă înalţe, să fac fapte mari,
Dar El m-a micşorat, ca eu să fac fapte bune.

L-am rugat să-mi dea bogăţia, ca eu să fiu fericit,
Dar El m-a făcut sărac, ca eu sa devin înţelept.
L-am rugat să-mi dea toate lucrurile, ca eu să pot gusta viaţa,
Dar El mi-a dat viaţa, ca să pot gusta toate lucrurile.

Nu am primit nimic din tot ce am cerut,
Dar am primit ce a fost bun pentru mine.
Împotriva voinţei mele au fost ascultate rugăminţile mele,
Sunt printre oameni un om binecuvântat.

Mowalana Rumi

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

Cuvintele frumoase pot fi scurte şi uşor de spus, dar ecoul lor
ţine vreme îndelungată...

melodia de colecţie...

It's a quarter after one, I'm all alone and I need you now.
Said I wouldn't call but I lost all control and I need you now.
And I don't know how I can do without, I just need you now...

o singură dată...

"Doar o singură dată voi trece prin viaţă. De aceea, dacă voi putea dărui puţină blândeţe, ori să fac un bine cât de mic, unei fiinţe asemenea mie, promit s-o fac acum, fără zăbavă, pentru că altădată nu voi mai trece pe aici."

William Penn

eşti ceea ce eşti...

...nu cred că trebuie să mai spun că eşti o fiinţă deosebită; nu trebuie să mai spun că eşti specială; nu cred că trebuie să mai spun că tot ceea ce eşti, eşti prin tine, prin gândurile, cuvintele şi deciziile tale; ai fost şi eşti ceea ce eşti, prin drumul pe care tu ţi l-ai ales şi ai ştiut întotdeauna să mă faci să înţeleg tot ce-mi părea greu de acceptat...tu, ai avut întotdeauna răbdare să-mi arăţi că din fiecare greşeală pot învăţa ceva...

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

Dacă Dumnezeu nu există şi eu cred, n-am pierdut nimic.
Dar dacă Dumnezeu există şi eu nu cred, atunci am pierdut totul.

N. Iorga

melodia de colecţie...

Like the sound of silence calling,
I hear your voice and suddenly
I'm falling, lost in a dream...

"o samă de cuvinte"...

"Mulţi se simt superiori şi îl dispreţuiesc pe aproapele lor. Poate este o modalitate de a-şi ascunde conştiinţa murdară. Puţini înţeleg că suntem toţi egali în faţa lui Dumnezeu, în oceanul vieţii. Trebuie să ştii să dai fără să ceri nimic în schimb. Pentru a avea prieteni este necesar mai întâi să fii prieten, să preferi sinceritatea elogiului, lealitatea zâmbetelor, să-ţi exprimi amabilitatea şi prin intermediul vocii, nu numai prin cuvinte, să nu judeci niciodată, să transmiţi forţă şi înţelegere.

Cine iubeşte cu adevărat este mereu conştient că nimic şi nimeni nu îi aparţine cu adevărat. Nici o fiinţă umană nu poate poseda o altă persoană – fiecare este singur în faţa eternităţii. Suntem, la rândul nostru iubiţi, numai atunci când în interiorul nostru ne simţim liberi şi dacă dăruim libertate adevărată şi celorlalţi."

Romano Battaglia - O inimă curată

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

Vârsta nu te va proteja de atacul iubirii, dar iubirea te poate proteja, oarecum, de atacul anilor!

plouă în luna lui...mai

...de câteva zile plouă; plouă în luna lui mai, printre petale de flori de liliac alb şi flori de cireş; plouă printre raze de soare şi curcubee târzii aruncate peste ape; de câteva zile cerul s-a acoperit de nori care-şi picură în tăcere misterul şi răceala ploii din luna lui mai...plouă încet şi parcă mai trist ca altădată; de câteva zile până şi gândurile cele mai tainice se acoperă de flori şi lumină, încâlcindu-se printre întrebări şi răspunsuri tot mai îndepărtate de lumea asta în care nimeni nu mai iubeşte ploaia şi nu-i mai înţelege misterul...plouă în luna lui mai peste paşi rătăciţi pe străzi umede şi întunecate, peste gene închise de dor şi aşteptare, peste suflete care aşteaptă ploaia din luna lui mai ca o binecuvântare de stropi şi petale de flori...

clipa de lumină...

''Dansează cu mine, prinţ cu ochi de smarald
Printre crini, trandafiri şi magnolii ...
Opreşte-mă doar când voi vrea să mă scald
Într-un val înghiţit de orgolii

Tu ascunzi în priviri acel verde sublim
Neştiind că nicicând fără el
N-aş putea să trăiesc nici măcar un minut
În destinul acesta rebel

Dansează cu noi universul întreg
Ce ne-a prins în imensitate
Pentru noi a deschis porţi de-argint către rai
Să putem fi stăpâni peste toate

Nori pufoşi au putut să ne-atingă uşor
Îmbrăcându-ne-n albul cel pur
Pentru noi au făcut printre stele un pat
Aşternând peste el un azur

Prinţul meu, să pornim printre clipe ce ard
Culegând tot misterul din ele
Eu, ascunsă în tine mai sunt şi acum
Tu, pierdut eşti în braţele mele

Dulce candelă-noapte va arde mereu
Să-ţi arate azi drumu-napoi
Dansează cu mine, prinţ cu ochi de smarald
Să pornim chiar acum .... unu .....doi .......

Mariana Kabbout

iertarea...

"Cei slabi nu vor putea niciodată să ierte.Iertarea este calitatea celor puternici." Mahatma Gandhi

...zilele acestea sunt mai speciale; zile în care e vremea pentru împăcare cu noi şi linişte pe "poteca interioară"ca să-ţi poţi auzi gândurile cele mai tainice şi să nu te sperie ecoul lor; zile în care simţi că vrei să te împaci cu tine însuţi în primul rând şi în care vrei să fi mai bun cu cei de lângă tine; sunt zile în care trebuie să te ierţi pe tine în primul rând pentru că ai aşteptări prea mari din partea unora şi după asta, să-i ierţi pentru că te dezamăgesc...

celei mai iubite dintre pământeni...

celei mai iubite dintre pământeni...

She's my girl, my supergirl
supergirls don't cry
supergirls just fly.
You can tell by the way,
she walks that she's my girl, You can tell by the way,
she talks she rules the world. You can see in her eyes
that no one is her chief, She's my girl, my Supergirl.

celei mai iubite dintre pământeni...

...tu şti că nu am răspunsuri pentru îndoieli şi temeri şi că nu pot să-ţi dau soluţii pentru toate problemele vieţii, dar şti că pot să te ascult şi să fiu lângă tine...tu şti că nu pot să schimb trecutul, prezentul şi nici viitorul tău, dar şti că atunci când vei avea nevoie de mine voi fi alături de tine...tu şti că nu pot să te opresc să nu te împiedici, dar şti că pot să-ţi ofer mâna, să te ţin să nu cazi...tu şti că nu pot evita să suferi când o durere îţi rupe sufletul, oricât de mult mi-aş dori să o pot face, dar şti că pot plânge cu tine şi pot aduna bucăţile sufletului tău, ca tu să fi din nou bucuroasă, să te bucuri de viaţă...tu şti că toate realizările, succesele şi bucuriile tale nu sunt ale mele, dar şti cât sunt de bucuroasă când te văd zâmbind fericită...

tangoul şi visul unei nopţi de primăvară...

...tangoul, pasiune şi atracţie...tangoul, dansul care te face să dai frâu liber gândurilor şi dorinţelor pe care nu mai vrei să le cenzurezi de loc atunci când muzica începe...atunci, îl vezi doar pe el cum se opreşte în faţa ta în poziţia clasică, uitându-se fix în ochii tăi iar cu o mâna te cuprinde încet de mijloc fără să-ţi spună nimic...apoi, cu emoţie îţi duci o mână pe umărul lui şi alta în mâna lui, lăsându-te cuprinsă de muzica tangoului şi de braţele care te strâng uşor apropiindu-te mai mult de el...apoi, tremurând uşor, îţi pui mâna pe gâtul lui şi-l priveşti în ochi cu o dorinţă pe care nu o poţi spune în cuvinte deşi ai vrea atâtea să-i spui...că ţi-e dor de el şi că ai vrea să te atingă ca şi cum atingerea lui ţi-ar descoperi trupul iar mângâierile lui ţi-ar învăţa fiecare parte a corpului şi în timp ce ritmul muzicii vă apropie mai mult, alte dorinţe îţi vin în gând....ai vrea să-i spui că-ţi doreşti să te atingă ca şi cum ar pleca departe şi ai vrea să-şi amintească de fiecare parte a corpului tău, de mirosul pielii tale...ai vrea să-i spui că...tangoul este dansul unei iubiri pe care nu o poţi spune în cuvinte...

clipa de lumină...

''Copilul meu, să nu mă cauţi.
Toate îţi vor vorbi de mine cu dreptate.
După ce n-am să mai fiu,
să nu spui: “Pentru mama-i târziu”.
Să ştii că am sa râd în flori
şi c-am să-nconjur de multe ori
cu nourii şi cu ploaia ogrăzile
unde mi-am petrecut amiezile.
Dacă suferi, să mă chemi serile,
şi-am să vin lângă inima ta,
de-ar trebui să străbat zările
şi marea cu aripa mea.
Să nu te temi de faţa mea schimbată.
Să nu spui: “Mama n-a fost aşa niciodată!”
Ai să-mi cunoşti glasul poveştilor
în arborii din faţa fereştrilor.
Din multe semne-ai să-nţelegi că-s eu,
când am să vin lângă patul tău
şi-am să fac aerul răcoros,
scoborând toate stelele jos.
Ai să cunoşti că-i mama, după pace,
şi după felul-n care totul tace -
durerea şi grija de mâine -
după mirosul de gutui şi pâine.
Ai să mă ştii şi-ai să zâmbeşti dormind.
Eu, când am să văd soarele răsărind,
de teamă să nu mă fac rouă şi să nu mor,
am să-mi iau îngerii şi-am să zbor.''

Magda Isanos

atunci când...

...simţi că totul se prăbuşeşte în jurul tău...

clipa de lumină...

"Dacă eu voi putea împiedica unei inimi să se frângă,

Nu voi trăi în zadar.

Dacă eu voi alina durerea unei vieţi sau voi uşura un păcat,

Sau voi ajuta o pasăre căzută să reintre în cuibul său

Nu voi trăi în zadar."

Emily Dickinson

in memoriam...

"Şi dacă din când în când
O să mă primiţi în gând,
Voi fi aproape de voi."

primăvara începe cu primul mărţişor...

amintiri printre fulgi de nea...

...după multe zile întunecate şi reci, astăzi a nins din nou; a nins încet, a nins fără oprire două zile; a nins cu fulgi mici şi deşi care s-au aşezat în tăcere peste oraş, făcându-l să pară rupt dintr-o lume de poveste...poate asta e ultima zăpadă a unei ierni prea lungi şi prea geroase şi de aceea odată cu fulgii de nea vin în minte şi amintirile unei ierni în care..."luam copaci la ţintă, indicatoare...luam coşul de pe casă la ţintă, stâlpii de la gard...dacă zăpada era moale sau ningea, mă jucam cu câinele, aruncam pe el zăpada...ce-i plăceaaa...îi plăcea să stea în zăpadă când ningea...şi era aşa, tot plin de zăpadă...case, pomi, drum...şi pe drum erau doar două urme de maşină...când am văzut, m-am simţit copil...aşa era...ieşea fum din coşuri...şi când era multă zăpadă, intram în bucătărie şi mirosea aşa, nu ştiu, a căldură de casă şi mâncare...zăpada te face să ţi aminteşti de mirosul din bucătăria mamei, de aburii care ieşeau din mămăliga pusă pe masă şi miroul de vin, din cana de vin adus din beci..."

clipa de lumină...

Să ai curajul să spui DA
Să ai curajul să spui NU
Şi-n fiecare clipă grea
Să fii mereu, acelaşi TU !
Să ştii să crezi când unii te înşeală,
Să te ridici când alţii te doboară,
Să poţi păstra ce alţii vor s-alunge,
Să ştii să râzi când sufletul îţi plânge
Şi cald tu să rămâi, chiar dacă afară ninge.
Aceasta-i ARTA DE-A ÎNVINGE !

Rudyard Kipling

clipa de lumină...

''L-am rugat pe Dumnezeu
Să-mi dea putere.
Dar El m-a făcut slab,
Ca eu să învăţ simplitatea şi smerenia.
L-am rugat să mă ajute
Să fac fapte mari,
Dar El m-a micşorat
Ca eu să fac fapte bune.
L-am rugat toate lucrurile
Ca să pot gusta viaţa,
Dar El mi-a dat viaţa
Ca să pot gusta toate lucrurile.
Nu am primit nimic
Din tot ce am cerut,
Dar am primit tot
Ce-a fost bun pentru mine
Împotriva voinţei mele.
Au fost ascultate rugăminţile mele
Sunt printre oameni,
Un om binecuvântat.''

Mowalana Rumi

melodia de colecţie...

Înalţă-mă la ceruri şi de-acolo 

Chiar mai sus decât pot crede vreodat' 

Şi aruncă-mă în abisul unei patimi vechi

Şi înalţă-mă din nou cum ştii doar tu, iubite,

Şi coboară-mă pe Pământ 

Să nu ştiu de-i rău, de-i bine, dacă râd sau plâng

Să simt că-n mine este centrul lumii

Şi-n rest să uit de toate câte sunt...

astăzi am vrut să fie altfel...

...ziua de azi e altfel; a început mai bine decât orice altă zi, chiar dacă de dimineaţă totul era învăluit în ceaţa; astăzi e altfel...astăzi, soarele care este din ce în ce mai cald şi-a făcut loc printre norii care ameninţau cu o zi întunecată; astăzi mi-am spus că vreau să fie altfel, pentru că soarele pe care l-am aşteptat atât de mult, mi-a intrat în suflet cu gânduri, speranţe şi mii de dorinţe...astăzi, am vrut să fie altfel şi am dat nume unor dorinţe...dar, am greşit crezând că doar soarele poate să-ţi facă ziua altfel...astăzi...ziua e încă scurtă, întunericul vine prea repede şi soarele nu are destul curaj ca să-l alunge şi să-mi împlinească dorinţele...