îndrăgostită de Veneţia..."Vizitaţi-o, savuraţi-o, iubiţi-o aşa cum merită!"

"Ani la rând am străbătut străzile Veneziei, spunându-mi de fiecare dată că e de ajuns, că m-am încărcat cu micul oraş plutitor. Nu a fost niciodată de ajuns, an de an Venezia se furişează mereu în urma mea, aidoma unei umbre, se agaţă de un călcâi şi, înainte să îmi dau seama ce se întâmplă, năluca mi s-a încolăcit pe picior, şi-a întins vălul peste spatele meu, mi-a fluturat pe sub nas mirosul de lagună şi mi-a pus culori ameţitoare în priviri. Până să mă dezmeticesc, eram deja în avion, în drum spre Serenissima, şi parcă de fiecare dată am plecat să o întâlnesc tot mai entuziasmată. Iar Venezia nu mi-a înşelat niciodată aşteptările: e mereu drăgăstoasă, decadentă, sclipitoare, muzica răsună pe străzile-i la tot pasul, iar culorile, ah, culorile!

Venezia ne aşteaptă şi anul acesta, până în 12 februarie, îmbrăcată în straie de sărbătoare. Vizitaţi-o, savuraţi-o, iubiţi-o aşa cum merită!"

...răsfoind "paginile online" am găsit acest post în care am recunoscut uşor cui aparţin rândurile despre culorile, frumuseţea, farmecul şi sclipirea Veneţiei care i-au rămas pentru totdeuna în suflet...

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

" Nu te iubesc pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine..."

Gabriel Jose Garcia Marquez

"lumina" din clipa de lumină...

"O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
Căci am făcut adesea din Tine robul meu,
Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu.

În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îţi cer, şi-Ţi cer întruna să faci Tu voia mea;
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vreai,
Ci să-mi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai...

Gândindu-mă că, dacă Îţi cânt şi Te slăvesc,
Am drept să-Ţi cer întruna să faci tot ce doresc...
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta!...

Nu tot cerându-Ţi Ţie să fii Tu robul meu,
Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga
E să doresc ca-n toate să fie voia Ta. "

                                            O, iartă-mi, Te rog, Doamne - Traian Dorz

rânduri din pagini de cărţi...

"Toţi oamenii care percep lumea doar cu ajutorul celor cinci simţuri, nu se vor izbăvi niciodată de această teamă permanentă. De aţi putea pătrunde vreodată ţelurile şi legităţiile vieţii, numai atunci aţi înţelege că părţile noastre slabe se află nu în noi, ci în afara noastră. Cele şapte culori ne orbesc, sunetele ne asurzesc, năzuinţele nesfîrşite, deşarte la început, ne entuziasmează iar apoi ne îngheaţă inima. Demni de admirat sunt doar acei oameni care ştiu să aprecieze nu aspectul exterior, ci sentimentele, sufletul omului."

Sebahattin Ali - Diavolul din noi

clipa de lumină...

Acolo unde cred că eşti
Nici trenurile nu străbat
Acolo ca de sticlă par
Pădurile de brad brumat.

Tot mai departe simţi şi taci
Adăugat la rest mereu
Şi nu mai pot înainta
Decât pierzându-mă şi eu.
Cum ninge, alb e orice drum
Şi alb respiră-ntregul timp
Nici nu te-aş recunoaşte-acum
Desperecheat şi fără nimb.
Mi-e milă şi să-mi amintesc
Dar nici să uit nu mă îndur
Câtă părere-i în destin
Câtă greşeală-i împrejur.
Cu degete de frig adun
Ca sub un şal înzăpezind
Sufletul nostru încă bun
Mişcarea lui către argint.
Cum ninge, nu s-ar mai opri
Şi fi-vor brazii îngrădiţi
Acolo unde cred că eşti
Printre barbari meteoriţi.
În fiecare an aştept
Să ningă, să te pot vedea
Dacă priveşti, dacă asculţi
Dacă mai înţelegi ceva.

Acolo unde cred ca eşti - Constanţa Buzea

încă o carte...

..."într-o zi am jucat cărţi şi am ales să jucăm IUBIRE; am împărţit egal cărţile şi jocul a început. Prima am fost eu; am pus o carte pe masă, era o CLIPĂ dar tu mi-ai aruncat O ZI...şi am pierdut o carte...apoi, scot din cărţi AMINTIREA dar tu pui repede UITAREA...şi am mai pierdut o carte...după câteva clipe de tăcere pun jos o altă carte, ÎNTREBAREA...dar tu îmi arunci TĂCEREA...şi n-ai câştigat o carte...pun asul TE IUBESC..dar tu pui imediat asul NU TE-AM PUTUT IUBI...tristă, tăcută, mă ridic pentru că AM PERDUT...vreau să plec fără nici un cuvânt dar mă opresc, te privesc în ochi şi-ţi spun: ehh, prostii, doar mai am încă o carte SPERANŢA"... 

melodia începutului de an...

Lasă cerul să cadă
Când se va sfărâma
Vom fi puternici,
Şi îi vom face faţă împreună...

                 

o singură zi între sfârşit şi început...

...a mai rămas o zi din acest an; un an cu bune cu rele, un an în care multe s-au schimbat...a mai rămas o singură zi şi mă gândesc cu drag la toţi care mi-au atins chiar şi pentru o clipă sufletul şi care şi-au găsit loc în el, şi aş vrea ca în noul an să aibă putere să fie ca ceilalţi şi curaj să fie ei înşişi; să aibă putere să-şi ascundă suferinţa şi mult curaj să lupte cu ea, să aibă putere să supravieţuiască şi curaj să trăiască...aş vrea să aibă putere să iubească şi curaj să se lase iubiţi...

minunatele nopţi...

...minunatele nopţi ale colindelor, ale dratinilor strămoşeşti şi ale Crăciunului să vă găsească la ceas de bucurie alături de cei dragi, să vă aducă în suflet iertare şi iubire, şi-n inimă speranţă... 

zăpada din palma mea...

...a nins aşa cum ningea în toate visele mele; a nins două zile cu fulgi mari şi deşi pe care i-am adunat unu câte unu în palma mea şi-n părul meu lăsând-ui apoi să se topească peste pleoapele ochilor mei până în ceas de noapte când fulgii s-au oprit lângă un nor de unde îngerii s-au îndepărtat rând pe rând plecând în căutarea noastră...a noastră, cei de altădată nu cei de acum, lăsându-ne speranţa că ne vom întâlni cândva în singura viaţă ce ne-a fost dată pe acest pământ...

   

ninge iar iubito în absenţa ta...

Ca o despletire de cireşi în mai
        Din copilărie n-a mai nins aşa
              Dacă ai fi cu mine am fugi pe cai

                      Parcă tot pământul e-nvelit de cer

                              Prins de Odiseea fulgilor de nea

                                    Azi mi-e dor de tine ca un mesager

                                          Urmărit de viscol şi absenţa ta

                                                           

Ninge cu argintul coamelor de cai...

    Dacă-aş şti pe unde este umbra ta 

Azi pe sub zăpadă ţi-aş săpa tunel, 

Şi-am reface lumea cum a fost cândva

Într-un vis de sănii şi de clopoţei.

  

hai să-mpărţim ultima zi de toamnă...

"am tras sforile toamnei

şi-am scris strâmb, pe uşă, inventar

acum, hai să-mpărţim toamna

şi la partaj să luăm

o frunză tu, o frunză eu

cinci vise tu, cinci eu 

şi tăcerea, apusul ţi-l dau ţie.

Ploile le voi lua eu, 

iar tu o să ai toate furtunile stoarse 

de ultimele picături de vlagă.

Cu răsăriturile va fi mai greu...

sigur ne vom târgui ca-n piaţă.

Am să ţi le cedez totuşi,

numai ca să-mi laşi mie nopţile

şi toate neîmplinirile mele

de fiecare zi"
                                               Ion Minulesu

mă uit în suflet cu teamă...

photo by grigore alecu

"În fiecare dimineaţă 
 îmi pun maştile pe faţă 
una câte una şi plec la balul mascat
fiecărui trecator îi arăt o altă mască
sunt drăguţă, cuminte, 
sunt tăcută, înţelegătoare
uneori puternică, alteori supusă
mereu veselă, surâzătoare

poftiţi, serviţi, dansez cu viaţa şi îmi fardez zilnic  măştile de nepreţuit

mă întâlnesc mereu cu alte măşti de culori diferite
cu obraji roşii de furie sau albi de nepăsare, cu buzele strânse
măşti suferinde sau blânde cu ochii pierduţi căutând fericirea, bucurii
sau Dumnezeu mai ştie după ce anume răscoleşte fiecare prin fire de praf

măştile-cameleon sunt cele mai periculoase
niciodată nu ştii care e culoarea lor adevărată
îşi schimbă mereu fondul de ten

seara, îmi sterg obosită straturile groase de fard
îmi spăl faţa goală, îmi mângâi buzele care au minţit toată ziua

mă uit în suflet cu teamă aşteptând să mă întâlnesc cu mine
uneori nu mă recunosc m-am obişnuit cu măştile mele

mă privesc în oglindă în inimă văd o făptură frumoasă 

de apă, de aer, de soare şi flori cu râs de izvoare şi părul de nori

lacrimi îmi curg pe obrajii decoloraţi de atâtea zâmbete false
plâng, încet, pe ascuns, pe tăcute pentru faţa de lumină

ea nu va putea merge niciodată la balul mascat..."

Bal mascat - Iohanna Purdea

viaţa...

"Viaţa este singura ta şansă - ia-o în serios!
Viaţa este o frumuseţe - admir-o!
Viaţa este o bucurie - savureaz-o!
Viaţa este o provocare - răspunde!
Viaţa este un vis - adu-l la realitate!
Viaţa este o datorie - îndeplineşte-o!
Viaţa este un joc - joacă-l!
Viaţa este un preţ - preţuieşte-o!
Viaţa este o avere - foloseşte-o!
Viaţa este dragoste - dăruieşte-o!
Viaţa este un secret - dezleagă-l!
Viaţa este o promisiune - înfăptuieşte-o!
Viaţa este un necaz - învinge-l!
Viaţa este un cântec - cântă-l!
Viaţa este o bătălie - luptă!
Viaţa este o aventură - accept-o!
Viaţa este o recompensă - merit-o!
Viaţa este viaţă - TRAIEŞTE-O!..."

gânduri adunate în tăceri...

...a trecut de mult vremea "vorbelor mari" şi a cuvintelor aruncate la întâmplare; a trecut tot ce credea odată că stă în puterea gândurilor ei; a trecut vremea aceea, la fel ca gândurile care o făceau să zâmbească în multe dimineţi şi-i închideau pleoapele peste ochii obosiţi în fiecare noapte...a trecut tot; i-au rămas doar gânduri adunate în tăceri asurzitoare şi cuvinte nerostite care se lovesc de o fereastră închisă fără regrete într-o zi de vară, i-au rămas amintiri care încet, încet, cu trecerea timpului îşi vor găsi un loc într-un colţ al sufletului ei, dar i-au rămas şi multe păreri de rău...
...uneori crede că toate s-au întors împotriva ei ca o pedeapsă pentru greşelile făcute cu gândul, cu vorba, cu voie sau fără voie...cu fiecare zi care trece îşi simte sufletul greu, apăsat de teama zilelor ce vor veni dar şi de o mare dezamăgire...nimic din ceea ce face şi ce spune nu este bine, nimic nu-i mai este pe plac şi oricât încearcă să ascundă, cu fiecare zi care trece se simte mai singură ca oricând în liniştea care ajunge să fie dureros de apăsătoare; tot mai des o cuprinde o stare de neputinţă, o stare de frică care o urmăreşte ca o umbră...

  

clipa de lumină...

''De câte ori toamna
simt ploile încolăcindu-şi braţele
pe după sufletul meu,
știu că undeva în lume
cineva plânge
din pricina unor îndelungate iubiri
nemărturisite.
De câte ori toamna
simt ploile coborând
peste fruntea mea
cu aceeaşi imperturabilă exactitate
precum în clepsidre
nisipul înjumătăţit
știu că undeva în lume
cineva se socoteşte mult mai pierdut
și mai singur
decât mine...''

 George Ţărnea

melodia de colecţie...

...o altă melodie din colecţia mea de suflet, pe care am auzit-o la o oră târzie din noapte când gândurile îşi căutau liniştea ... 

Winter storms have come

And darkened my sun

After all that I've been through

Who on earth can I turn to ?

I look to you

I look to you

And when melodies are gone

In you I hear a song

I look to you...

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

''Prima poruncă: Să aştepţi oricât.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă:Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toata viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrazneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfa care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur într-o grotă''.

Octavian Paler

"nu mă călca pe umbră că mă doare"...

(d...) ai un status super, ce-i cu tine la ora asta?

(c...) doar tu eşti poeta! alţii m-au întrebat ce am păţit de am pus aşa status! deci îţi place statusul...eram sigur că tu în primul rând îi vei remarca delicateţea şi apoi orice altceva şi chiar aşa a fost!
(d...) da, deci nu ţi-am înşelat"aşteptările"
(c...) nu, deoarece eşti o romantică şi o finuţă...eşti pătrunzătoare
(d...) oo, ce mult spus...nu ştiu cât sunt din toate astea
(d...) dar îmi place să cred că nu mi-am pierdut, în ciuda tuturor "problemelor" mele simţul ăsta
(c...) crede şi nu te îndoi...

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

... poţi merge în continuare, mult timp după ce ai crezut că nu mai poţi; 

... suntem responsabili de ceea ce facem, indiferent de ceea ce simţim; 

... uneori, oamenii de la care te aşteptai să te lovească atunci când ai căzut, vor fi aceia care te vor ajuta să te ridici; 

... nu trebuie să ne schimbăm prietenii, dacă înţelegem că prietenii se schimbă; 

... nu întotdeauna este suficient să fii iertat de ceilalţi, câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi; 

... atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când un prieten te cheamă în ajutor vei găsi în tine forţa să-l susţii.

in memoriam...

Mai vino, mamă

Măcar o dată într-un vis,
Sunt singură şi mă lupt în taină
Mai vino, mamă
Măcar o dată într-un vis,
Închisă sunt într-un abis...

Întinde-ţi braţele spre mine, 

Arată-ţi ochii tăi albaştri

 Şi dojeneşte-mă de bine... 

clipa de lumină...

A fost al tău vreodată vântul

Sau Universul nesfârşit?

Ori soarele din cer luându-l

L-ai dus în mâini la asfinţit?

Ai ascultat în floare merii

Cum înălţau iubirii cânt?

Te-ai contopit în ploaia verii

În braţe fulgerul purtând?

Ai născocit cu ochiul minţii

Cât pot fi toamnele de adânci?

Ţi-ai dăltuit din iarna vieţii

Poteci de soare peste stânci?

Te întreb - Viorica Sălăjeanu

clipa de lumină...

mă apropii de bătrâneţe şi tot ascund

sub haină

scâncetele de copil

Doamne, în urma tuturora mereu

rămân!

melancolia şi golul

îmi sprijină

prea-plinul,

piedicele şi nehotărârea

în locul meu

hotărăsc,

deodată cu spaima

speranţa mă vizitează

un secol încă de-aş mai trăi

nu mi-ar ajunge vremea

să-mi plâng pe pământ,

până la capăt,

viaţa aceasta pe care tocmai o pierd.

Scâncetele mele de copil - Dorin Popa

rânduri din pagini de cărţi...

"Viaţa este o mare învolburată şi acoperită cu ceaţă şi n-o poţi vedea de la mai mult de doi paşi. La ce ne mai foloseşte voinţa, din moment ce suntem asemenea unor marionete lăsate în voia întîmplării? Şi ce rost au sentimentele care ne umplu inima şi gândurile care ne năpădesc mintea? Şi oare nu e mult mai înţelept şi mai comod să fii un om obişnuit, fără personalitate, un om care acceptă viaţa aşa cum e, decît să te avînţi în viaţă cu dorinţa de a modela propria ta existenţă şi tot ce te înconjoară."

Sebahattin Ali - Diavolul din noi

21 octombrie...

...au fost momente frumoase şi urâte prin care am trecut, momente pe care ni le vom aduce aminte multă vreme de acum înainte...

    
  

 voi fi întotdeauna la îndemână, dar niciodată în cale...

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

când nu mai poţi suporta prea multă realitate, fugi în visul tău preferat...

un alt an, o altă toamnă...

...septembrie în oraşul de la poalele Feleacului; acelaşi oraş dar un alt an, o altă toamnă...o toamnă în care nu am regăsit simfonia ameţitoare de culori de care m-am îndrăgostit; o toamnă care în acest an nu mă îmbrăţişa cu misteriosul ei farmec, o toamnă care nu mai semăna cu cea din anii trecuţi când îmi punea cu multă răbdare pace şi linişte în suflet, învăluindu-mă cu mirosul inconfundabil de crizanteme...o toamnă pe care nu am simiţit-o aproape de mine, dar pe care o căutam în fiecare zi când întunericul se lăsa încet peste oraş, peste frunzele copacilor încremeniţi într-o tristă aşteptare, peste florile din parcurile oraşului, peste toate gândurile mele...

...în acest an, nu am regăsit toamna de care m-am îndrăgostit chiar dacă şi acolo au înflorit crizantemele...

clipa de lumină...

''Nu sunt ce par a fi-

Nu sunt

Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!...

Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu

Sau prea curând

Sau poate prea târziu...

M-am resemnat, ca orice bun creştin,

Şi n-am rămas decât...Cel care sunt!''...

Nu sunt ce par a fi - Ion Minulescu

uneori visam pur şi simplu...

.

...uneori ne dorim cu intensitate ceva sau pe cineva; uneori visăm pur şi simplu cu ochii deschişi şi ne lăsăm mintea să inventeze, să creeze scenarii imaginare care ne fac să trecem prin cele mai nebănuite emoţii; începem să anticipăm totul în cele mai mici detalii, începem să ne imaginăm fiecare pas, fiecare gest pe care-l vom face, repetăm în gând chiar şi cuvintele pe care vrem să le spunem în acele momente, bucurându-ne în taină de fiecare emoţie pe care o simţim când milioane de fluturaşi ne joacă-n stomac...

...şi dacă tot ce ţi-ai dorit şi ţi-ai imaginat în taină ajunge din întâmplare să se împlinească, poţi spune că uneori visele pot deveni realitate, că trebuie doar să-ţi doreşti cu intensitate asta???

doar pentru că...

"...indiferent cât de bun îţi este un prieten, oricum te va râni din când în când, iar tu, trebuie să-l ierţi pentru asta..."

Avem timp - Octavian Paller 

pentru că nu aveam ce face...

căutând adevărul...

"Este oare adevărat că cei care par foarte siguri pe ei, sunt de fapt cei mai slabi?; că cei care îşi petrec viaţa protejându-i pe alţii, sunt de fapt cei care au ei însuşi nevoie de protecţie?

Este adevărat că cei care se îmbracă în roşu au încredere deplină în ei? Este adevărat că cei care se îmbracă în galben sunt cei care sunt siguri, care se bucură de frumuseţea lor? Este adevărat că cei care se îmbracă în negru sunt cei care vor să treacă neobservaţi, cei care au nevoie de înţelegere şi ajutor?

Este adevărat că atunci când ajuţi pe cineva, ajutorul ţi se întoarce de două ori? Este adevărat că este mai uşor să-ţi exprimi sentimentele în scris decât să le spui cuiva în faţă, dar că au mai mare valoare dacă le spui cuiva în faţă? Este adevărat că dacă ceri ceva cu credinţă, dorinţa îţi va fi îndeplinită?

...ca să aflăm dacă este sau nu adevărat, ar trebui să încercăm toate astea singuri; să ajutăm pe cineva despre care ştim că este la ananghie, că trece printr-o perioadă grea, care are un necaz şi pe care ştim că-l putem ajuta...atunci vom vedea că ajutorul dat de noi se va întoarce la noi..."

rânduri din pagini de cărţi...

"Se întâmplă cu florile cum se întâmplă cu unele prietenii pe care le hrăneşti, le cultivi cu pasiune şi care îţi fac inima să înflorească; pe urmă, într-o bună dimineaţă, o toană sau un neajuns retează prietenia din rădăcină iar inima pe care prietenia aceea o influenţa se închirceşte moleşită şi se ofileşte."

Alexandre Dumas - Cavalerul reginei

apoi se aşterne iar liniştea...

...apoi se aşterne iar liniştea, o altfel de linişte, însă..

clipa de lumină...

Sunt tristă atunci când soarele apune

Eu simt că vara a trecut

Chiar dacă nimeni nu o spune.

În liniştea ce mă-nconjoară,

Eu văd cum întunericul coboară

Mai jos, mai jos, în fiecare seară.
Văd păsările cum au învăţat să zboare

Ca în curând să fie gata de plecare.

Şi-ntr-un târziu, când noaptea s-a lăsat

Acoperind tot ce-a găsit în cale

Eu simt că trece vara,

Şi plâng că trecerea mă doare.

Dar eu rămân cu gândurile mele

Privind cum cerul,

Se umple-ncet, încet de stele.

Când trece vara

odată-n viaţă...

"Există, cel puţin o dată în viaţa fiecăruia dintre noi, un moment în care spunem "mă doare sufletul", un moment în care urlăm efectiv de durere înăuntrul nostru. Astăzi mă doare pe mine sufletul, şi urlu de durere, o durere cruntă..."

plaja acoperită cu cioburi amare...

Îţi aduci aminte plaja,
Acoperită cu cioburi amare,
Pe care,

Nu puteam merge desculţi?

Felul în care

Te uitai la mare

Şi spunei că m-asculţi?

Îţi aminteşti

Pescăruşii isterici
Rotinduse-n dangătul

Clopotelor unor nevăzute biserici

Cu hramuri de peşti;
Felul în care

Te îndepărtai alergând

Înspre mare

Şi-mi strigai că ai nevoie

De depărtare

Ca să mă priveşti?

..................

Priveam

Urmele tălpilor tale pe mare

Şi marea

Se-nchidea ca o pleoapă

Peste ochiul în care-aşteptam

Îţi aduci aminte plaja? - Ana Blandiana

clipa de lumină...

Am ţipat la Dumnezeu:

- Tată, ce-ai făcut cu mine

De-ai uitat că sunt şi eu

Printre cei creaţi de tine?

N-am primit nici un răspuns

Lacrima curge năvală

Şi îmi vine s-o iau razna

Fără nici o socoteală.

După-o vreme oarecare

Dumnezeu îmi dă răspuns:

- N-am uitat cum ai crezut

Altfel cum de-ai fi ajuns

Atât de-aproape de Mine

Dacă totul ţi-ar fi fost

Numai cald şi numai bine?

Mă cert cu Dumnezeu - Luciana Stoicescu Vaugham

rânduri din pagini de cărţi...

"Noaptea, atunci când îţi doreşti şi aştepţi să ai pe cineva în preajma ta, singurătatea desăvârşită îi face pe unii oameni să se teamă; dar e cu mult mai greu să-ţi păstrezi cumpătul în clipe când descoperi că-ţi ţine tovărăşie o prezenţă misterioasă într-un moment în care intuiţia, senzaţia, toate argumentele logice posibile şi-au dat mâna ca să-ţi insufle convingerea că eşti cu totul singur".

Thomas Hardy - Departe de lumea dezlănţuită

pentru că iubesc marea şi pentru că mi-e dor de ea....

"Mai ţi minte

paşii tăi pe nisip?

valurile înspumate

se jucau în părul tău.

tremuram de frică

aşteptând o stea

departe în noapte

aud şoaptele tale

ca un şirag de perle

şi golite de sens.

desupra noastră

trec în zbor

corăbii

trase de lebede."

Sorin Fildan - din volumul "Luna mireasă"

clipa de lumină...

"Dor dimineţile în care deschid ochii,
Dor nopţile în care mi-i închid,
Dor pur şi simplu clipele când nu respiri cu mine,
Dor dureri atât de triste ce am început să simt.

Dor privirile celorlalţi care nu-mi spun nimic,
Dor dorinţele ce ard când mă gândesc la tine,
Dor sutele de kilometri dintre noi,
Dor minunile ce nu le-mpart cu tine.

Dor gândurile care zboară-n fiecare zi la tine,
Dor lucrurile banale trăite fără tine,
Dor versurile, cuvintele şi literele scrise acum,
Dor îmi e de tine."

Bogdan Ghiorghiu

la multi ani în zi de vară...

...aniversările; zile puţin mai speciale din viaţa noastră în care urările celor dragi şi a celor apropiaţi, ne înseninează ziua şi ne aduc un zâmbet de bucurie; ele sunt influenţate de relaţia pe care o ai cu persoana respectivă şi de imaginaţia fiecăruia, dar pe lângă urările de la multi ani şi multă sănătate, cu siguranţă nu vor lipsi şi urările de împlinirea dorinţelor...apoi, toate urările îţi rămân în gând urmărindu-te multă vreme ca o umbră, întrebându-te "ce-ţi doreşti"...

...acum îmi doresc sănătate, multă sănătate...şi poate nişte aripi ca să pot zbura sus spre înălţimi, dincolo de norii negri care au apărut pe cer, să iau de acolo fericirea încă neatinsă de invidia şi egoismul oamenilor şi să o pun pe umerii celei mai iubite dintre pământeni...de acolo, să mai iau o rază de soare pe care să o pun pe fruntea ei, ca să-i lumineze drumul şi să-i alunge toate umbrele din ochi...sau poate să pot aduce din adâncurile mării liniştea şi frumuseţea unui coral şi să le aşez încet pe tâmple lângă raza de soare, ca să-i aducă pace şi linişte sufletească...

rânduri din pagini de cărţi...

"Am încercat mereu să caut şi să nu găsesc, mereu să cer şi să nu mi se dea, mereu să cercetez fără să descopăr enigma acestui necunoscut în care voi trece tot necunoscându-l."

Cecilia Anghelescu Sămărghiţan - Inima fiului meu

noi, cei din zodia racului...

...nu cred în zodii; nu-mi citesc horoscopul în fiecare dimineaţă ca să văd cât de bună sau cât de rea îmi va fi ziua, dar vreau nu vreau, aud la radio sau la televizor ce spun astrele despre cei născuţi sub semnul racului; astăzi spuneau despre cei din această zodie, că sunt oameni cu o intuiţie fină şi cu o memorie excelentă; racii iubesc florile şi animalele iar la capitolul sensibilitate nu-i întrece nimeni; mai spune horoscopul, că uneori te poţi pierde în ochii lor, pentru că au o privire blândă şi pot fi în acelaşi timp romantici, visători, dar şi raţionali şi pragmatici...cei născuţi în această zodie, sunt când trişti, când luminaţi de o bucurie ascunsă şi pot trece foarte repede de la o stare la alta, sunt când vorbăreţi când tăcuţi iar în societate niciodată nu sunt în centrul atenţiei dar atunci când pleacă, li se simte lipsa...şi după ce auzi toate astea, nu poţi să nu recunoşti că aşa suntem noi, noi cei din zodia racului...

in memoriam...

6 iulie 1955 - 6 iulie 2012


I close my eyes
only for a moment
and the moments gone
all my dreams
pass before my eyes a curiosity
dust in the wind
all we are is dust in the wind

..."şi dacă din când în când, o să ma primiţi în gând, 

voi fi aproape de voi"...

rânduri din pagini de cărţi...

"Sunt clipe în viaţă în care inima omului e prea mică pentru a putea cuprinde toată bucuria sau toată durerea care se adună în ea".

Alexandre Dumas - Cavalerul reginei

frumuseţea orhideelor...

un gând pentru tine...

...dacă cerul vieţii ţi s-a acoperit de nori, dacă ploaia deznădejdilor şi a marilor dureri te-a izbit din plin, dacă tot ceea ce ai încercat să faci până acum nu ţi-a iesit, dacă tot ce ai construit s-a ruinat, dacă tot ce ai căutat nu ai găsit, priveşte înainte fără frică; astăzi mai mult ca oricând ai voie să crezi într-o minune, pentru că este ziua ta şi numai a ta, şi astăzi trebuie să crezi în toate visele tale!

rânduri din pagini de cărţi...

"Totul ne desparte pe tine şi pe mine: distanţa, oamenii...destinul. Nu mă tem nici de zâmbetul tău, deci nu mă tem de nimic. Sunt ceea ce-i dincolo de fereastra odăii tale: depărtarea...Privirea ta nu mă poate găsi nicăieri. Amintirea ta nu are unde să mă afle. Glasul tău nu poate să mă strige şi nu ştie unde. Sunt între cele patru zări, răspântia lor. Şti să asculţi? Auzi vântul la fereastră? Priveşti uneori pe fereastră fără să vezi nimic? Sunt pe acolo şi într-acele, fără fiinţă, o apropiere şi o îndepărtare în preajma ta. Gândeşte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine şi dusă în întunericul fără fund."

Lorelei - Ionel Teodoreanu

liniştea nopţilor mele...

...întuneric şi linişte; prea multă linişte; o linişte apăsătoare în care-mi aud toate gândurile şi-mi vin în minte toate întâmplările prin care am trecut...toate...şi cele bune şi cele rele; gândurile-mi ştiu toate trăirile; ele ştiu că au fost nişte ani grei pentru mine, că am trecut peste multe încercări şi greutăţi pe care le-am dus singură, că nu mi-a fost uşor, dar toate m-au făcut mai puternică, m-au învăţat să fac compromisuri şi să merg mai departe; gândurile mele ştiu că de la o vreme am încetat să mă mai întreb "de ce", pentru că nimic nu mai poate fi schimbat şi poate nimic nu a fost întâmplător, poate totul s-a întâmplat şi se întâmplă cu un rost...

...multă linişte; o linişte apăsătoare în care-mi aud gânduri în care nu mă mai regăsesc şi nu-mi place asta, nu-mi place ce sunt acum...vreau să fiu iar eu, eu cu sufletul curat şi cu inima mare în care să aibă loc toţi cei dragi mie; toţi, chiar şi cei care au apărut întâmplător în viaţa mea pentru puţin timp şi care m-au acceptat aşa cum sunt, cu defecte şi capricii...vreau să am încredere în mine chiar dacă uneori nu prea mai vreau să lupt pentru ce îmi doresc, să nu mai am aşteptări de la oameni şi poate uneori...să stau mai retrasă şi să-i las pe ei să mă caute...

clipa de lumină...

"Ploaia dansează cu sufletul meu
Lungi piruete, nebun despletite,
Le leagănă tandru, le repetă mereu
Cu stropii de ploaie ce înşiră ispite

În fire prelungi care mângâie lin
Cu fiori de răcoare uimiţi în tăcere,
Sunt lacrimi umplute de cerul senin
Deasupra de nori şi lăsate-n cădere.

Fiindcă au strâns lumina în ele
Mi se-aştern înăuntru, în suflet, cu dor
Şi-apoi în rotire aprind nişte stele
Dezlegate de ceaţă, uitate de nor.

Piruete prelungi nebun despletite
De stele în suflet, de ploaie pe trup,
Doar vântul le-adie, le cântă, le-nvârte,
Iar firele ploii toate se rup.

Se rup cu durere, mai apoi cu lumină,
Încâlcite-nainte, se aleg în cuvânt,
Ploaia-mi dansează prin suflet cu vină
Şi-şi spală păcatul căzând pe pământ".

Carmen Pricop - Ploaia dansează cu sufletul meu

clipa de lumină...

''Am spus cândva,
Că îţi accept tăcerea
Dar n-am ştiut
Ce mult o să mă doară
Să simt că am pierdut
Tot jocul dintr-o seară...
Câte cuvinte nerostite
O să-mi rămână-n gând
Şi cum o să mă strângi în braţe,
În nopţile în care plâng?''

Cuvinte nerostite

rânduri din pagini de cărţi...

"Va fi un delicat mulţumesc, rostit de amândoi, pentru că ne -am ţinut unul altuia companie, ca doi călători întâlniţi întâmplător pe puntea unui vapor; când va ancora în port, călătorii se vor despărţi, fiecare îşi va continua drumul, va fi înhăţat de lumea sa, de grijile sale..."

Drumuri de fum - Corneliu Ştefanache

timpul nu aşteaptă pe nimeni...

...l-am revăzut într-o frumoasă zi de primăvară; l-am revăzut după mulţi ani în care-l credeam plecat din ţară...era El, omul care m-a sprijinit foarte mult într-o perioadă a vieţii mele în care totul îmi părea fără sens, omul care mi-a schimbat într-un anumit fel, viaţa; era El...omul care în vremea aceea avea o uşoară aliură de sportiv, era înalt, cu mâini frumoase şi puternice, cu ochii mari şi negri în care puteam citi tot ce nu spunea în cuvinte...era El...acum păşea încet, apăsat, numărându-şi parcă fiecare pas, cu umerii apăsaţi de trecerea anilor şi cu privirea pierdută-n pământ căutând parcă drumul de altădată...m-am oprit privindu-l cum se pierde printre oameni şi primul meu gând a fost să întind mâna, să-l opresc, să-l privesc în ochi şi să-i spun cât de mult mă bucur să-l revăd, să-i mulţumesc pentru tot ce a făcut odată pentru mine, să-i spun că mi-a lăsat multe amintiri frumoase, să-i spun...dar în clipa imediat următoare am simţit că e târziu, mult prea târziu pentru asta, pentru că...timpul nu aşteaptă pe nimeni...

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

"Cu cât cunosc mai mult oamenii, cu atât iubesc mai mult câinii"

Adolf Hitler

clipa de lumină...

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,
să merg constant înapoi.
Te-aş întâlni printre amintiri
şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul,
te-aş târî cu mine înapoi,
să ne iubim tineri şi nevinovati,
după care, mereu înapoi, te-aş târî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenţi
pâna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă,
am dispărea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar mă tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat să merg înainte
şi tot ce pot e să târăsc între cleştii mei de rac
toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.

Octavian Paler - Zodia Racului

muzica nopţilor mele...

....aşa că va trebui doar să cred
că undeva acolo, tu te gândeşti la mine
până în ziua când te voi lăsa să pleci,
până când ne vom saluta din nou,
nu ne vom spune adio...
până în ziua când te voi lasa,
până când ne vom saluta din nou
nu ne luam adio...

şoapte stinse-n tăceri...

...camera era învăluită-n întuneric; umbrele nopţii desenau forme ciudate pe draperiile din catifea roşie care atârnau grele peste fereastra larg deschisă, prin care mirosul ploii de primăvară şi al florilor de liliac nu reuşea să treacă ca să ajungă până la ei; dintr-un colţ al camerei se auzeau încet acordurile unei melodii pe care au ascultat-o de atâtea ori împreună, iar fumul unui beţişor parfumat se juca parcă printre degetele ei lungi când s-a întins să aprindă o lumânare...se priveau tăcuţi, parcă vinovaţi de tăcerea apăsătoare dintre ei, apoi îşi ocoleau privirile sau se priveau pe ascuns; niciunul nu avea putere să spună ceva, niciunul nu avea curaj să facă primul pas chiar dacă ea ar fi vrut să-l oprească din drumul lui, să-l facă să rămână cu ea, să-l ia de mână şi să se lase prinşi de acordurile melodiei în care se adunau parcă toate cuvintele de altădată dar şi toate tăcerile de acum...ar fi vrut...să nu simtă regrete sau păreri de rău, să nu rămână între ei paşi care nu se vor întâlni niciodată, cuvinte nerostite sau şoapte stinse-n tăceri...

rânduri din pagini de cărţi...

"Nu-ţi poţi imagina niciodată lucrurile dacă ele n-ar exista aşa cum sunt şi acolo unde sunt. Nu poţi ştii ce te aşteaptă, dar atunci când ţi se întâmplă ceva ţi se pare că nu a fost decât ceea ce trebuia să fie. Poţi să plănuieşti ce vrei, dar în momentul când ai realizat lucrul respectiv atunci ştii sigur că trebuiea numaidecât să-l faci aşa şi nu altfel."

Floarea întunecată - John Galsworthy

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

"fiecare dintre noi este un înger cu o singură aripă; şi nu putem zbura decât îmbrăţişându-ne unul pe celălalt..."

clipa de lumină...

"În ochii tăi mă vindec
şi mă scald,
Ne ţinem, unul altuia,
de cald
Sau noaptea, poate,
numai de urât...
Eu nu te-ntreb
de unde-ai coborât,
Tu nu mă-ntrebi cât stau
şi unde plec...
Şi, uite-aşa, trec zilele,
cum trec,
Şi, uite-aşa, vin nopţile,
cum vin,
Dar dacă încă vreau să te mai ţin,
Din când în când, visând,
pe braţul meu,
O altă zi se va-ntâmpla mereu
Şi-o altă noapte se va-ntoarce-n noi,
Să ne convingă, totuşi, pe-amândoi,
Cât de frumos e cerul şi de-nalt
Privit, prin somn, cu ochii celuilat."

George Ţărnea

rânduri din pagini de cărţi...

"după ce trece prin toate încercările, prin toate grozăviile, după ce îşi neagă toate idealurile, după ce îşi frământă pumnii lovind şi e sătul de ură, de brutalitate, de duşmănie, omul se întoarce la iubire, prin ultima lui raţiune de a fi pe lume..."

Radu Tudoran

celei mai iubite dintre pământeni...

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

...fiecare dintre noi primim zeci de emailuri; uneori le selectăm pur şi simplu şi apăsăm tasta delete fără să le citim sau le lasăm în căsuţă pentru a le deschide într-o altă zi; astăzi, am hotărât să citesc o parte din acele emailuri adunate de mai multe zile, iar unu din ele m-a făcut să-mi pun câteva semne de întrebare...

"Oamenii intră în viaţa ta pentru un motiv, sezon sau o viaţă; când o să ştii care este, o să ştii ce să faci pentru acea persoană...

Când intră în viaţa ta pentru un motiv, este pentru a îndeplini o nevoie pe care ai exprimat-o, a intrat pentru a te asista în momentele dificile, să te îndrume şi să-ţi acorde suport, să te ajute fizic, emoţional sau spiritual. Pot apărea ca fiind trimişi de Dumnezeu şi sunt acolo pentru motivul pentru care tu ai nevoie să fie. Apoi, fără vreo greşeală din partea ta sau într-un moment inoportun, această persoană va spune sau va face ceva pentru a aduce această relaţie la sfârşit; câteodată îşi fac de cap şi te forţează pe tine să adopţi o poziţie. Ceea ce trebuie să realizăm, este că nevoia noastră a fost satisfăcută, dorinţa noastră îndeplinită, munca lor terminată. Rugăciunea ta a fost ascultată şi acum e timpul să mergi mai departe...

Unii oameni intră în viaţa ta pentru un sezon, fiindcă a venit rândul tău să împărtăşeşti, să creşti, să înveţi. Ei îţi aduc o experienţă de pace sau te fac sa râzi, ei te pot învăţa ceva ce nu ai mai făcut, îţi pot da de obicei o cantitate mare de bucurie. Crede, este real, însă doar pentru un sezon.

Relaţiile de o viaţă te învaţă lecţii pentru o viaţă, lucruri pe care trebuie să le cunoşti pentru a avea o fundaţie solidă emoţională. Treaba ta este să accepţi lecţia, să iubeşti acea persoană şi să pui ceea ce ai învăţat în practică în toate celelalte relaţii şi aspecte ale vieţii tale, iar mai apoi să poţi spune...îţi mulţumesc că faci parte din viaţa mea, fie că este pentru un motiv, un sezon sau o viaţă".

soare în păr, primăvară în suflet, astenie sau pur şi simplu depresie...

...se spune că astenia de primăvară este o tulburare frecventă a acestui secol şi că pentru asta, "de vină" este natura prin schimbările climatice care apar la începutul sezonulului cald; sunt schimbări pe care le simţim cu toţii, doar că unii dintre noi nu le mai facem faţă, nu mai ştim ce să facem cu o zi mai lungă şi mai luminoasă, cu o rază de soare care străluceşte mai tare în părul nostru, cu un nor care trece din când în când pe cer, nu mai înţelegem cum pot înflori pomii atât de frumos după o iarnă lungă şi friguroasă sau cum putem trece de la o stare de oboseală permanentă, la o stare de instabilitate emoţională când pentru cel mai neînsemnat motiv poţi plânge în hohote iar în secunda imediat următoare să râzi cu gura până la urechi pentru acelaşi motiv cât se poate de banal...unii dintre noi, nu înţelegem cât de mic este pasul de la astenie până la...depresie

clipa de lumină...

''Caută-mă-n soare,
Vei găsi căldura ce te îmbrăţişează dimineaţa
Şi raza de speranţă ce-ţi luminează viaţa.
Caută-mă-n roşu
Să afli pasiunea din sângele meu
Şi dorul ce m-atrage la tine mereu.
Caută-mă-n lacrimi,
Vei găsi puritatea reflectată de ochii mei
Când nu mă credeai că am nevoie de tine
Să mă săruţi şi-n braţe să mă iei.
Caută-mă-n tine,
Vei găsi oare fărâmă de mine
În sufletul tău?
Eu te găsesc înainte de-a te căuta
Căci n-am pierdut nicio clipă din minte, atingerea ta
Iar chipul ţi-l păstrez impregnat
În setul de amintiri
Pe care tu, deja le-ai uitat.''

Nicoleta Popa

zilele babelor...

...îmi amintesc că încă din copilărie aşteptam cu nerăbdare luna martie; pe lângă mărţişoarele oferite cu emoţie şi bucurie celor dragi în prima zi a lunii şi florile primăvăratice care se dăruiesc de ziua femeii, primele nouă zile din lună, sunt zilele babelor; povestea sau legenda lor spune că aşa cum este ziua în care-ţi alegi baba, aşa este sufletul tău şi aşa îţi va fi tot anul. Îmi alegeam baba mai tot timpul în aceeaşi dată; uneori se întâmpla să fie o zi rece şi întunecată; atunci mă supăram, pentrucă ştiam că sufletul meu nu era aşa şi mă întrista gândul că o să-mi fie tot anul la fel de urât; alteori era o zi întunecată în primele ore ale dimineţii după care încet, încet, soarele îşi făcea apariţia răsfăţându-mă cu razele lui blânde...atunci mă gândeam că şi eu sunt uneori aşa...tristă şi întunecată, dar ştiu întotdeauna să găsesc "lucruri mărunte" care să-mi "lumineze" ziua...

...pentrucă m-am născut într-o zi de 18, şi anul acesta am ales ultima zi a babelor (1+8) să fie "baba mea"...sper să fie o zi bună, aşa cum îmi place să cred că e şi sufletul meu şi să am parte de un an la fel de bun...

clipa de lumină...

"Ţi-aş spune ceva, despre noi,
despre zăpada de-afară,
despre dragostea mea.
Ţi-aş spune ceva, orice,
numai să nu crească
iarba tăcerii între noi.
Ţi-aş spune ceva,
ce-ai ştiut,
sau ce ştiu,
dar a-nceput să crească
iarba tăcerii între noi
şi s-au rătăcit sunetele
din cuvântul târziu."

Octavian Paler

in memoriam...

02 martie 2005

"Şi pulbere, ţărână din tine se alege,
Căci asta e a lumii nestrămutată lege,
Nimicul te aduce, nimicul te reia,
Nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea"

Şi dacă din când în când,
O să mă primiţi în gând,
Voi fi aproape de voi...

melodia de colecţie...

...de mult timp am în minte melodia asta; am ascultat-o câteva săptămâni la rând, apoi am fredonat-o zi de zi, ca un ecou al propriilor mele gânduri...

dacă aş putea să ştiu ce se ascunde

în privirea ta mereu
dar nu pot vedea şi nici nu pot răspunde
unui gând tăcut, e prea greu
aştepţi prea mult, prea multe de la mine
iar eu nu ştiu cum să te ajut....

mă doare, mă doare,
nu mai pot să dezleg gândul tău ascuns
dar oare, cum oare tăcerea ta s-o înţeleg...

între noi un zid s-a înălţat de-o vreme
de-aş găsi un loc să-l deschid
la tine să ajung, la piept să te strâng
durerea să mi-o frâng...

clipa de lumină...

Aicea totul seamănă cu tine
Sau poate eu asemănări îţi caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine,
Suavi mesteceni-melodii de flaut.

Brazii înalţi şi copleşiţi de nea
Par crini enormi acoperiţi de floare-
Cu dorul meu de pretutindenea
Te caut ca o plantă suitoare.

În şarpele de fum ce suie lin
Făptura ta subţire se mlădie,
Vântul de nord în fulgii care vin
Te spulberă, te-adoarme şi te-nvie.

Ceţuri târzii - flori de ninsoare, flori
Tresar şi se-nfioară omeneşte,
Şi parcă însăşi noaptea uneori
Cu ochii tai de-aproape mă priveşte.

O, ceas de taină - clipele dispar,
E numai gândul meu umblând aiurea.
Şi neaua cu sclipiri de nenufăr
Trecând prin mine, bântuie pădurea.

Sunt numai eu care mi-aduc aminte…
Din toate-ai dispărut, nu te mai vezi.
Doar inima cu dorul ei fierbinte
Topeşte-n jur imensele zăpezi.

A.E. Baconskz - Miraj de iarna

rânduri din pagini de cărţi...

"...dacă ai căutat un om care să-ţi fie pavăză împotriva necazurilor, îl ai. Dacă ai căutat un om pe care, atunci când eşti obosită sau suferindă, fie zi, fie noapte, îl vrei lângă tine, îl ai; dacă ai căutat un om care să te iubească mai mult decât pe el şi mai mult decât pe toată lumea, îl ai; dacă ai căutat un om care să te aibă în sămânţa fiecărui gând, îl ai. Dacă ai căutat un om de care să fii mai sigură decât de tine însăţi, atunci îl ai; dacă ai căutat un om care să dorească în fiecare clipă să-ţi audă glasul, să te mângâie, să te privească, ei bine acel chinuitor om sunt eu.Vin spre tine cu inima în palma întinsă, spunându-ţi că, dacă ai nevoie de ea, ia-o; Dacă-mi tremură puţin mâna când o întind spre tine, e doar de teamă să nu-ţi tremure ţie când o primeşti..."

Încrâncenatul - Elefterie Voiculescu

rânduri din pagini de cărţi...

" Sunt sigură că în această mare imensitate, cineva se gândeşte puţin la mine. "

Viaţa nu iartă - Ion Grecea

clipa de lumină...

"Să stăm cândva de vorbă
Iubitul meu, în doi,
Să cheltuim o noapte
Pe tot ce suntem noi.
Să ne apuce ziua
Ca un frison târziu,
Tu să găteşti cafeaua
"Eu un bătrân rachiu.
Să tremurăm pe-aproape
La geam eventual,
Sub ploaia de miresme,
A unui blând caval.
Tu să-mi aduci aminte
Iar eu, eu să mă mir,
Ca de un vin bezmetic
Uitat într-un potir.
Să ardă pe-ndelete
În sobă pentru gaz,
Cărbunii, economic
Din tot ce-a mai rămas
Să fie cald în casă
Şi rânduială-n lucruri,
Să fim întâia dată.
Noi, singuri, să te bucuri
De noaptea care trece
De ziua care vine,
Atât cât se mai poate
Cât ni se mai cuvine.
Să stăm ca unul singur
De vorbă amândoi,
Şi să săpăm în urmă
Până vom da de noi."

 Ion Brad

rânduri din pagini de cărţi...

...într-una din nopţile lungi de iarnă în care orele treceau ameţitor de greu, am deschis sertarul în care am pus în urmă cu ceva vreme, câteva caiete cu "rânduri" din romanele citite de-a lungul anilor; le-am scos rând pe rând şi răsfoindu-le paginile, mi-am amintit de timpul în care le-am citit, de plăcerea de a-mi nota câte un paragraf ''mai special'' de care vroiam să-mi amintesc peste ani...şi m-am gândit să postez câteva din acestea, sub titlul "rânduri din pagini de cărţi"

" Noaptea dintre doi ani este cea mai lungă pentru toţi oamenii singuri. Fiecare simte nevoia de a-şi mărturisi măcar trecutul, dacă nu speranţele sau măcar să mângâie dacă nu poate fi mângâiat, ca să poată lupta încă un an cu cele 365 de bestiale nopţi încărcate cu bezna singurătăţii"...

"Cu strângere de inimă, ne întoarcem spre amintirile noastre la bucurie şi durere. Fiecare din noi, fără să-şi dea seama, este o gară în care sosesc şi din care pleacă oameni dragi. După fiecare plecare a călătorului, se sparge un geam al ferestrei timpului prin care amintirile vor privi, chiar fără voia noastră, până la sfârşitul vieţii"...

Încrâncenatul - Elefterie Voiculescu

ultimele ore...

...ultimele ore din acest an, ore în care gândurile mele se opresc la cei dragi, care din diverse motive nu sunt lângă mine; ultimele ore din acest an...un an cu bucurii şi tristeţi, cu suişuri şi coborâşuri, cu lacrimi de bucurie şi lacrimi de supărare; ultimele ore ale unui an pe care vreau să-l las în urmă cu toate relele, supărările şi neîmplinirile lui...şi mai vreau, ca atunci când o să ridici paharul cu şampanie în luminile artificiilor, să laşi un gând, doar un gând, să te aducă aproape de mine...

ninge-n vreme de colind...

noaptea lui mos nicolae...

e noaptea în care bucuriile vin când nici nu te aştepţi...

clipa de lumină...

''Hai să ne-ascundem sub aceeaşi umbrelă spartă,
Să ne ude ploaia caldă de vară.
Să stau în braţele tale neştiind că trupul mi-e ud
Şi hainele-s calde lângă pipetul gol
Hai să ne pierdem prin zgomotul ploii,
Să fim doar noi doi, fără nimic în picioare,
Aproape goi, alungaţi de ploaie,
Cu umbrela ruptă şi papucii rămaşi prin noroi,
Să ne iubim frumos, întinşi pe iarba moale
Îmbrăţişează-mă căci depărtarea mă doare...
Ohh,da ce bine-i pe pieptul tău cald
Şi ploaia s-a oprit de atâta dragoste arzătoare
Hai să rămânem aşa, pierduţi în visare''...

Nicoleta Popa

clipa de lumină...

"Când peste noi amândoi
se va lăsa toată umbra
când ne va fi greu să mai numărăm
cu aceeaşi răbdare sisifică
rostogolirea florilor de pe umerii noştri
când palmele fiecăruia
vor ezita să atingă palmele celuilalt
din prea multă şi prea duioasă teamă
de singurătate
când vorbele cele mari şi cele mici
vor adormi la căpătâiul nostru
ca nişte preaîndelung muncite
ursitoare
pe care nici unul dintre noi
nu le mai pot lua-n seamă
abia atunci
cu ultimile puteri
vom putea mărturisi
că fără să fi ştiut
am locuit tăcând
într-o fascinantă surpriză
care devenea din ce în ce mai înaltă
şi din ce în ce mai strâmtă"

George Ţărnea

"Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături

Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar

Când somnul bont la care-s condamnată

Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;

Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa

Cum ţii să nu se verse un potir

Şi pune-ţi gura peste gura mea:

Inspiră ţipătul care-l expir,

Să nu se-audă hohotul de plâns

Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;

Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă

Valul de spaimă care creşte-n jur

Şi duce totul şi în urma lui

Rămâne doar moloz şi ghilimele,

Şi se chircesc bolnave şi se sting

Şi soarele şi celelalte stele…"

Ana Blandiana

când glasul gândurilor tace...

"Iartă-mă dacă ţi-e dor de mine
Uita-mă dacă ţi-e bine,
Cheamă-mă dacă ţi-e greu
Eu te păstrez în sufletul meu"...

clipa de lumină...

"Cad frunzele şi azi ca şi-n trecut,
Cum cade gândul în necunoscut...
Dar parcă azi mai tristă e grădina...
E vina toamnei sau a mea e vina?
Cum stăm tăcuţi alături, amândoi,
O altă toamnă plânge parcă-n noi...
E toamna pustiirilor de veci,
Pe care-o simţi când ţi-este scris să pleci,
Când sufletul, în clipa despărţirii,
Se face una cu durerea firii...
Strângi amintiri de parcă frunze strângi,
Şi fără voia ta începi să plângi...
Cad frunzele şi azi ca şi-n trecut...
Cum cade gândul în necunoscut...
...Îl simt cum pleacă sufletu-ţi de-acum.
Îmi simt şi eu tot sufletul pe drum...
Şi am rămas pe bancă amândoi:
Doi arbori desfrunziţi şi trişti şi goi..."

Alfred Moşoiu

"Cândva, când nu voi mai avea umbră,

am să te strig

cu numele tău de dinainte de naştere

cel care nu mi-a fost îngăduit niciodată

să ţi-l pot spune

Odată, când nu voi mai fi

am să te chem

cu numele tău cel adevărat,

cel care nu ţi-a fost dat să-l afli

Câtă vreme am fost cu tine

Cândva, când nu mă vei mai zări,

am să-ţi caut paşii, strigând

numele tău cel de taină,

pe care, auzindu-l pentru prima oară, vei şti

că a fost al tău dintotdeauna

Cândva, când nu te voi mai putea privi

am să te chem fără veste

cu numele tău de la început,

la a cărui rostire te vei trezi din pulbere ca să afli

că nu te-am împărţit niciodată 

cu nimeni

Cândva, când nu ne vom mai găsi

am să te strig

cu numele tău dinainte de naştere

pe care iarbă chiar de ai fi,

auzindu-l

îmi vei răspunde."

Cezar Baltag

in memoriam...

Mai vino, mamă
Măcar o dată într-un vis,
Sunt singură şi mă lupt în taină...

Mai vino, mamă

Măcar o dată într-un vis,

Închisă sunt într-un abis.

Întinde-ţi braţele spre mine,
Arată-ţi ochii tăi albaştri

Şi dojeneşte-mă de bine

Lumina de la aştrii...
Mai vino mamă
Măcar o dată flacără în vis,
Aprinsă pentru drumul meu.
Mai vino, mamă
Măcar o dată flacără în vis
Şi stinsă de un geam închis

mai vino mamă, măcar in vis

când dorul te doare...

...sunt momente în viaţă când ţi-e atât de dor de cineva, încât îţi vine să-l scoţi din visele tale şi să-l îmbrăţişezi cu adevărat!

Dacă sunt om, dacă trăiesc,

Doar ţie vreau să-ţi multumesc
Mamă.
M-ai învăţat să am un rost,
Să ştiu ce sunt, să ştiu ce am fost
Mamă...

clipa de lumină...

"Dansează cu mine
Dansează cu mine, dansează,
Paşii îi ştim, îi ştim pe dinafară,
Strânge-mă-n braţe, strânge-mă tare,
Pănă mă doare. Vreau să mă doară.
Zdrobeşte-mi aşteptările de pieptul tău,
Să mă preling lichidă în amiază
În palmele tale pe mijlocul meu,
Dansează cu mine. Dansează.
Dezbracă-mă de gândurile toate,
Exfoliază-mi din iris orice privire
Și dezlipeşte-mi sentimentele de trup
Ca pe un rod care-i prea greu
Pentru un ram atât de subţire,
Descheie-mi iubirea de la gât,
Ca pe un nasture ce aiurează,
Dansează cu mine, dansează.
Dă-mi jos ruginita rotulă ce vânt
Îmi răstoarnă spre glezne
Şi-nfipţi pe jumătate în pământ,
Dansează cu mine prin bezne.
Dezbracă-mă de soartă ca de un blestem,
Luminile din gene ude, bea-le,
Goleşte-mă de cântul care mai pulsează
Și desfrunzeşte-mă de vise şi petale,
Dansează cu mine, dansează.
Dezbracă-mă de tot ce sunt,
Despride-mi din trup fiece rază
Și stoarce-mă de ploi şi de cuvânt
Dansând cu mine. Dansează.
Adună-mi din coapsa rodul nerodit
Fatal, prin tine, niciodată,
Și să dansăm. E tot ce contează.
Dansează cu mine, dansează.
Și-astfel,eliberată de toate şi usoară,
Din mâinile tale care-ncep să mă doară,
Din palmele tale doar abur rămasă curând,
Respiră-mă, să mă aşez în lutul tău
Ca într-un giulgiu scump, dansând.

Cezara Stanca

pentru toate...

mulţumesc pentru toate zâmbetele şi lacrimile de bucurie, pentru toate zilele şi nopţile frumoase...mulţumesc pentru tot...

gând de octombrie...

...octombrie, cu vânt rece şi nostalgia zilelor de vară care sunt tot mai scurte cu fiecare zi care trece; octombrie, cu dimineţi întunecate învăluite în voaluri groase de ceaţă care ascund soarele, cu nori cenuşii din care cad picaturi mici de ploaie; octombrie, cu frunze îngălbenite amestecate în nuanţe şi culori pe care nu le vei mai găsi niciunde altundeva, cu nopţi în parfum de crizanteme...octombrie cu gânduri ascunse şi cuvinte nerostite, cu emoţia unei poveşti şi dorinţa de a deveni realitate chiar dacă e prea târziu pentru că "timpul nu aşteaptă pe nimeni"....octombrie, printre razele blânde ale soarelui de toamnă, printre umbrele copacilor cu frunze ruginii , printre ultimii trandafiri primiţi în dar...printre amintiri, bucurii şi tristeţi, printre paşi rătăciţi pe alei udate de ploile reci cu miros de toamnă sau poate chiar printre gândurile tale...

dor cu parfum de crizanteme...

...pe cer au mai rămas câteva urme ale asfinţitului; încet, încet, întunericul s-a lăsat peste oraş...m-am gândit la tine...dacă ţi-aş spune că te aştept în ceas de noapte aşa cum aştept toamna cu parfum de crizanteme şi frunze arămii m-ai crede? dacă ţi-aş spune că mi-e dor de tine aşa cum îmi e dor de toamnă, m-ai crede?

a venit toamna...

"A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
Într-o dragoste mare..

pentru că se întâmplă...

...sunt momente în viaţă când ai parte de "întâmplări" la care nu te aşteptai şi-ţi dai seama că nu ai o explicaţie pentru asta; se întâmplă pur şi simplu şi nu au nevoie de explicaţii...e de ajuns să simţi

binecuvântaţi animalele...

...ea este Zina, o frumoasă pisica de rasă birmaneză despre care se ştie cât le place să stea în preajma oamenilor, că-şi urmează stăpânul îndeaproape fiind mai tot timpul "în picioarele" acestuia, că este pisica care parcă vrea să ştie tot şi se bagă în belele datorită curiozităţii ei...

...despre Zina am auzit multe poveşti frumoase şi hazlii; una din "nebuniile" ei a fost să se urce pentru somnul de după amiază în vitrina unui dulap unde era o colecţie de cesuri de mână, seara să se urce în pat să se uite în monitorul laptopului după care să-şi facă culcuş lângă el ; am mai auzit poveşti şi despre slăbiciunile Zinei pentru aşternuturi şi trolere; de câte ori se schimbă lenjeria ea se duce repede să fie prima care se urcă în pat iar când vede un troler deschis, este înnebunită să se bage în el; ea este Zina, frumoasa pisică birmaneză despre care am auzit multe poveşti frumoase, dar cea mai frumoasă şi mai emoţionantă a fost cea din ziua plecării lui ...

(...): am deschis usa
(...): sa scot trolerul
(...): sa chem liftul
(...): si m-am intors sa sting lumina din hol
(...): si a iesit pisica
(...): m-am intors
(...): am mangaiat-o
(...): si am plecat
(...): i-am zis sa fie cuminte
(...): si era asa somnoroasa
(...): si se uita la mine
(...): parca ma intreba
(...): ce faci
(...): pleci

no comment...

vacanţa de (din) vis...

...ultimele zile de vacanţă la malul mării; ultimele zile lângă întinderea misterioasă de apă sub cerul albastru pe care nu a mai apărut nici un nor de câteva săptămâni...ultimele zile de vacanţă la malul mării unde valurile se lovesc necontenit de stâncile care li se împotrivesc...
...ultimele zile de vacanţă, în care sunt doar eu şi gândurile mele; acum am curaj să cer orice şi să spun tot ce nu am spus până acum, pentru că ştiu că le aude doar marea...încă o zi în care mă gândesc la toate greşelile făcute şi-mi doresc din tot sufletul să-mi fie iertate sau date uitării...încă o zi de vacanţă aici unde timpul parcă se opreşte în loc iar marea trimite din când în când câte un val să mă atingă, să-mi mângâie trupul şi să-mi spele rănile fără să mă întrebe "de ce simţi asta"...aici sunt doar "eu", femeia îndrăgostită de mare, femeia care atunci când soarele coboară-n asfinţit ştie că nu mai are în suflet nici un gând ascuns, nici un gând nerostit sau vreo dorinţă nespusă...şi mulţumind pentru tot ce a primit până acum, priveşte încă odată întinderea misterioasă şi se-ndepărtează cu lacrimi în ochi de plaja plină de pietre, scoici şi nisip păşind spre alte locuri spre alte destinaţii, întrebându-se dacă o s-o mai vadă vreodată...

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

"Să ai curajul să rişti pentru adevărul din inima ta,
dar să nu te minţi când îl ascunzi."

întrebări...

Am citit într-un email acest mesaj, care mi-a plăcut f mult; am gasit în el, câteva întrebări pe care ar trebui să ni le punem toţi pentru că răspunsurile nu sunt uşor de dat...

'Nu mă interesează numele tău.
Vreau să ştiu după ce tânjeşti şi dacă ai îndrăzneala să visezi la împlinirea dorinţelor inimii tale.

Nu mă interesează ce vârstă ai. Te întreb dacă vei risca să pari un prost pentru dragoste, pentru visuri, pentru aventura de a fi viu.

Nu mă interesează ce planete sunt în cuadratură cu Luna ta natală. Vreau să ştiu dacă ai atins Centrul Inimii tale, dacă ai fost deschis la trăirile vieţii ori dacă ai devenit contractat şi închis de frica unei noi dureri.

Mă întreb dacă poţi să trăieşti o durere, a mea sau a ta, fără să faci nimic pentru a o ascunde, dar acţionând pentru a o micşora sau pentru a o transforma.

Vreau să şiu dacă poţi să trăieşti o bucurie, a mea sau a ta, dacă poţi să dansezi sălbatic şi să laşi extazul să te umple din cap până în picioare. fără să ne atenţionezi pe noi să fim atenţi, realişti, serioşi sau să ne aminteşti de limitările unei fiinţe umane.

Nu mă interesează dacă ceea ce îmi spui este adevarat. Vreau să ştiu dacă poţi să dezamăgeşti uneori pe cineva pentru a rămâne sincer faţă de tine însuţi, dacă poţi suporta acuzaţiile oamenilor şi să nu-ţi trădezi propriul suflet.

Nu mă interesează unde locuieşti şi câţi bani ai. Vreau să ştiu dacă, dupa o noapte de durere şi de disperare, istovit, rupt, te poţi ridica şi face ce este necesar pentru Viaţă.

Nu mă interesază cine eşti şi cum ai ajuns aici. Vreau să ştiu ce te susţine din interior, când toate celelalte se prăbuşesc. Vreau să ştiu dacă poţi să rămâi singur cu tine însuţi şi dacă îţi place cu adevărat propria-ţi companie în clipele de singuratate.

Vreau să ştiu dacă poţi să trăieşti autentic şi să stai pe malul unui lac liniştit, văzând Luna Plină perfectă."

celor care-mi sunt dragi...

"Să fie azi pace înlăuntru vostru. Să aveţi încredere că sunteţi acolo unde este locul vostru, unde e nevoie de voi. Nu uitaţi de posibilităţile infinite care se nasc din credinţa în voi şi în ceilalţi. Folosiţi darurile pe care le primiţi, care vă sunt date, şi daţi în continuare altora dragostea pe care o primiţi. Fiţi mulţumiţi de felul în care sunteţi, aşa cum sunteţi. Lăsaţi această înţelepciune să pătrundă adânc, până în măduva oaselor şi dăruiţi sufletelor voastre cântec, muzică, dans, rugăciune şi libertatea de a iubi. Asta există pentru noi toţi."

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

"Zâmbetul celui care suferă este mai dureros decât lacrimile celui care plânge."