clipa de lumină...

’’Mă înclin în faţa timpului
Pentru a-l înduioşa de neputinţa mea
Ce naşte coşmaruri în ceasuri târzii,
Motive de strigăte şi de beţii.
                                         Şi timpul trece…
Blestem timpul şi ale lui secunde
Ce trec ca o dulce amăgire,
Secerând în cale şi stropii de candoare
Şi clipe de virtute şi suferinţe ascunse.
                                         Şi timpul tot mai trece…
Mă împac cu clipa bătrână de aşteptare,
În plictiseala mea uitând a mai şi râde,
Trezindu-mă pe acelaşi drum
Golit de sentimente şi întristare.
                                         Şi timpul va tot trece…’’- Cristina Hossu

muzica nopţilor mele...

clipa de lumină...

Te-aş fi iubit, cum n-am mai fost,
Ca un soldat în plin război...
Dar, uite plouă fără rost,
Iar între noi.
Şi într-o seară nu ştiu cum,
Când unul vine şi-altu-i dus,
Noi rătăcim pe-acelaşi drum
În sens opus.
...........................................
Te-aş fi iubit ca un pândar
Ivit la drum în calea ta
Dar,uite trece în zadar
Altcineva.
Suntem şi noi ca două punţi
Pe apa unui singur dor,
Dar despărţiţi de nişte munţi,
Întâmplător...........................
                                            Vara promisă - Dan Verona

din rândurile lor...

"Te aştept. Eu sunt a ta şi te aştept...şi dacă ai lipsi cu anii, şi dacă între timp ai trăi alte vieţi şi alte iubiri, tot al meu ai rămâne. Iar eu tot a ta. Te aştept. Tot aici. Tot iubindu-te..." - A.N.Buciuta

clipa de lumină...

''Când trec pe stradă nimeni nu mă ştie
Sunt pentru alţii doar un om trecând
Ce poartă în privire bucurie
Dar sufletul şi-l cară greu, plângând

Când trec pe stradă cine ştie oare
Ce taine pot ascunde ochii mei
Şi că după un zâmbet plin de soare
Se-ascund ca să nu plângă nori prea grei.'' - I. Binder

vreau să-ţi ascult liniştea...

''uneori şi păpădiile visează"

...nu am nevoie de cuvinte...nu acum...acum vreau doar să stai lângă mine şi să taci; vreau să te ţin de mână, vreau să-ţi simt căldura şi să-ţi ascult liniştea...pentru că liniştea ta e şi liniştea mea...nu vreau să spui nimic, nu vreau să spun nimic...vreau doar să tac lângă tine...

clipa de lumină...

"Eu sunt un zbor frânt
O melodie de aripi neterminată,
Un pas desculţ pe o plajă fierbinte
Un zâmbet pierdut în râsul tău.
Eu sunt o scrisoare de dragoste
Deschisă dar niciodată citită,
O mână alunecând pe un pian
Într-o simfonie a cuvintelor nerostite.
Eu sunt o fereastră deschisă
Spre zborul viselor tale...

Tu eşti tăcerea credinţelor mele

Pe care le risipesc şi le adun din nou în mine,

Cu fiecare cuvânt ce te cheamă

Cu fiecare surâs ce te-aşteaptă.

Tu eşti un ochi deschis

Spre întunericul sufletului meu,

Tu eşti cerul meu senin

Spre care-mi întorc cu dragoste privirile,

În fiecare noapte când caut răspuns întrebărilor mele

Dincolo de fărâma de luna oprită în geam.

Tu eşti pasul nehotărât

Al străzilor mele înfrigurate,

Din dimineţile când te aşteptam

Cu aripi înalţate în zbor şi ochii înlăcrimaţi de durere. 

 George Şovu

in memoriam...

6 iulie 1955 - 6 iulie 2013





..."şi daca din când în când,
                o să mă primiţi în  gând
                              voi fi aproape de voi"

muzica noptilor mele...

uneori si femeile simple visează...

"doar sufletele pereche reusesc"...

…de acum, ne-a mai rămas doar să aşteptăm ziua în care toate îndoielile şi toate temerile ne vor fi alungate? de acum, ne-a mai rămas să aşteptăm ziua în care toate ''de ce''-urile vor primi răspunsurile de care avem nevoie ca să putem merge înainte? de acum, fiecare din noi o să aştepte un semn de iertare, un semn de chemare, un semn de iubire la fel ca aceea pe care o purtam în noi ?...o să aşteptăm adevărul pe care-l ştim dar pe care nu-l spunem de teamă să nu doară mai rau decât doare acum tăcerea dintre noi?...vom tăcea din prea multă iubire ?… 

…sau, o să aşteptăm acel ''iartă-mă'' care să ne dea curaj să mergem mai departe spre lumea ireală şi plină de iubire în care să fim doar noi...o să aşteptăm fiecare din noi îmbrăţişarea care să ne facă să uităm toate tăcerile şi aşteptările, să ne bucuram de noi, să ne bucurăm că ne-am regăsit…o să aşteptăm amândoi, pentru că "Doar sufletele pereche reusesc sa treaca peste erori, asperitati, neatentii de o clipa, interpretari grabite"...

odată şi odată ne vom reîntâlni...

...m-am gândit la tot ce am trăit odată, tu şi eu...mi-am amintit câte vorbe frumoase mi-ai spus...atunci, nu acum...este prima dată când te văd, este prima întâlnire în lumea reală, în lumea fără iubire...încercăm amândoi cu emoţie şi cu teamă să ne explicăm şi să înţelegem întâmplarea care ne-a adus împreună şi povestea pe care, poate o începem acum...

... m-aş apropia de tine dar e prea multă tăcere între noi...m-aş apropia de tine, aş trece peste tăcerea asta stupidă şi ţi-aş spune privindu-te în ochi, că zilele şi nopţile în care te-am căutat şi nu te-am găsit au fost prea multe şi prea grele pentru ca acum să mă mint, să mă prefac că nu exişti...m-aş apropia de tine, dar ştim amândoi că nu se poate, că nu se mai poate; ştim amândoi că totul s-a risipit ca norii unei zile de vară, că am rămas cu sufletele pline de îndoială, de prea multă îndoială...ştim amândoi că o să ne prefacem că nu ne cunoaştem, că nu ne-am văzut niciodată şi vom porni fiecare pe drumul lui, cu speranţa că odată şi odată ne vom reîntâlni şi atunci ne vom redescoperi fără îndoieli, fără temeri, fiecare părticică din sufletul celuilalt şi ne vom îmbrăţişa cu mai multă pasiune decat în toate celelalte întâlniri care ne-au fost date în lumea ireală, în lumea cu multă iubire şi poate atunci, doar atunci o să recunoaştem că ne iubim şi că ne-am regăsit...atunci, nu acum...

Nori, nisip, vânt...

...Un nor născut în toiul unei mari furtuni, a fost dus de vânt alături de ceilalţi nori, tocmai peste întinderile Saharei. Cum în deşert nu plouă aproape niciodată, vântul a continuat să împingă norii către pădurile din sud. Între timp, aşa cum se întâmplă şi cu oamenii, norul nostru a hotărât să-şi părăsească vechii prieteni şi să descopere singur lumea.
"Ce faci ?" a strigat vântul .
"Deşertul este la fel peste tot - întoarce-te lângă noi şi împreună cu ceilalţi nori vom merge acolo unde cresc pădurile uriaşe care au nevoie de noi!"
Dar norul nostru, un rebel înnăscut, a refuzat să-l asculte şi încet a alunecat până a găsit o briză blândă şi generoasă, care i-a permis să ajungă peste dunele aurii de nisip. După ce s-a rotit încolo şi încoace, norul a observat că una din dunele aurii de nisip îi zâmbea.Era o dună nou formată de vântul care trecuse pe acolo. Aşa că s-a îndragostit atunci şi acolo de părul ei auriu.
" Draga mea dună -cum este acolo la tine ?" a întrebat norul nostru.
Iar duna a răspuns:
"Am tovărăşia celorlalte dune, a soarelui, a vântului. Doar că pentru mine viaţa este scurtă, când vântul se va întoarce dinspre păduri, eu o să dispar. Asta mă face să simt că nu am nici un rost în viaţă."
Norul i-a răspuns :
" Şi eu simt la fel. De îndată ce alt vânt va veni, eu voi merge spre sud la pădurile uriaşe de acolo şi mă voi transforma în ploaie. Acesta este destinul meu..."
Duna a ezitat un moment, apoi a spus :
" Ştii tu că aici, în deşert, noi numim ploaia - miracol? Am auzit alte dune mai vechi povestind că după ce plouă, noi, dunele ne acoperim de flori şi iarbă. Dar eu nu voi trăi niciodată asta, deoarece în deşert plouă atat de rar..."
De data aceasta a fost rândul norului să ezite, apoi a spus :
" Dacă vrei, pot deveni eu, acum, ploaie pentru tine. Ştiu că abia am ajuns aici, dar îmi eşti tare dragă şi vreau să rămăn aici pentru totdeauna."
Emoţionată, duna a răspuns şi ea :
" De când te-am văzut prima oară pe cer, m-am îndrăgostit de tine, însă dacă te vei transforma în ploaie, vei pieri..."
Zâmbind, norul a spus:
" Dragostea nu moare niciodată. Şi apoi vreau să-ţi arăt cum este miracolul de care vorbeai, pentru că tu meriţi asta."
Aşa că norul nostru începu să mângâie duna cu mici picături de ploaie, astfel încât să stea împreună cât mai mult timp. După un timp, din nor nu a mai rămas decât un curcubeu...
În ziua următoare, duna era acoperită de iarbă şi flori, aşa cum visase ea. Alţi nori care treceau pe acolo, crezând că duna este o parte din pădurea pe care o căutau, au revărsat şi ei ploaia lor peste ea. Astfel, douăzeci de ani mai târziu, duna se transformase într-o oază care împrospăta trecători cu umbra copacilor şi parfumul florilor.
Iar toate acestea s-au întâmplat deoarece într-o zi, un nor s-a îndrăgostit şi nu s-a temut să-şi dăruiască viaţa acestei iubiri ...

acelaşi tango despre noi...

...îţi priveam ochii...erau blânzi şi frumoşi ca întotdeauna dar puţin mai trişti; între noi era mai multă tăcere ca oricând doar acordurile unui cunoscut tango ne-au făcut să ne privim şi să ne ridicăm amândoi în acelaşi timp...era un tango pe care l-am dansat de multe ori, un tango care era despre noi...apoi, am închis ochii şi m-am lăsat purtată de tine...dansai atat de bine...simţeam braţele tale cum mă strângeau încet şi în acele clipe nici un alt dans din lume nu îl poate egala pe cel pe care l-am simţit eu în inima mea...îmi zâmbeai şi continuai să dansezi, iar eu eram fascinată de tine, de mâinile tale, de ochii tăi; mi-am lăsat încet capul pe umărul tău iar tu mă priveai cu ochi blânzi, zâmbeai şi-mi mângâiai părul...apoi, am închis ochii şi am început să plâng când am simţit cum mâna ta mi-a atins din nou obrajii, cum m-a mângâiat şi m-a alintat...am plâns pentru că am crezut că toate durerile şi temerile mele vor dispărea, am plâns pentru că am crezut într-o iubire care nu există şi nici nu va exista vreodată...am închis ochii şi am continuat să visez că pentru o clipa suntem doua fiinţe cu o singură inimă... că dansăm acelaşi tango despre noi...

oameni şi prieteni...

...m-am gândit în ultimul timp la toţi oamenii pe care i-am adunat în sufletul meu ; m-am gândit la ei toţi...unu câte unu mi-au venit în gând cu felul lor special de a fi, cu gesturile pe care le făceau şi cu vorbele pe care le spuneau uneori...mi-au trecut prin gând oamenii pe care i-am considerat şi cărora le-am spus cu drag "prieteni", dar care rând pe rând au plecat…unii  pentru că aşa au vrut,  iar pe alţii i-am îndepărtat eu...m-am gândit în ultimul timp la toţi oamenii pe care i-am adunat în inima mea; la fiecare pe rând, pentru că trecerea lor prin viaţa mea nu a fost întâmplătoare, pentru că am învăţat de la fiecare ceva şi pentru că şi eu la rândul meu i-am învăţat câte ceva şi pe aceştia-i regret…dar poate pierzând prieteni înţelegem unde am greşit sau cine ştie pentru a face loc altora...

… m-am gândit în ultimul timp la toţi prietenii pe care i-am adunt în inima mea ; sunt prieteni care au contat pentru mine, care încă contează şi care vor conta întotdeauna chiar dacă unii dintre ei au ales să nu mai facă parte din viaţa mea...

de la o vreme...

...de multă vreme am început să las în urmă toate regretele care mi-au măcinat mult timp puţin câte puţin sufletul; de la o vreme am început să las în urmă şi oamenii care, cu voia sau fără voia lor au pus încet, încet îndoială şi dezamăgire în sufletul meu...de la o vreme am încercat să-mi regăsesc liniştea pe care am pierdut-o cu mulţi ani în urmă în care am avut zile de singuratate şi multe ''nopţi albe'' care au lăsat ''o urmă''adâncă şi dureroasă peste sufletul meu...

...de multă vreme vreau să las în urmă tot ceea ce am greşit, tot ce nu mi-a reuşit sau ceea ce mi-a ieşit prost...vreau să las în urmă tot ceea ce m-a făcut să mă simt descurajată şi mai singură decât sunt...

clipa de lumină...

Vino,
Cuprinde-mi inima cu braţele iubirii;
Nu-mi spune: este toamnă în suflete.
Ştiu...
E vremea asfinţitului când iubirile se sting
ca nişte stele căzătoare.
Dar te rog, lasă-mi clipa aceasta.
Pentru mine va fi o eternitate.
Vino,
Nu privi spre iarnă...
Hai să topim florile de gheaţă
de la fereastra iubirii noastre.
Şi să ne bucurăm de noi.
Eu mai am un strop de primăvară
şi cu toamna ta vom face să fie
vara sufletelor noastre...
Vino,
Eu încă te aştept...
                        Vara sufletelor noastre - Angelina Nadejde

mi-ai spus odată şi te-am crezut...

.…mi-ai spus odată că sunt o femeie puternică şi te-am crezut,  aşa cum am crezut tot ce mi-ai spus, dar nu sunt o femeie puternică; sunt o femeie care se mulţumeşte cu puţin, o femeie care şi-a şters de prea multe ori lacrimile cauzate de cei cărora le-a dat timp şi uneori o parte din viaţa ei...sunt o femeie care ştie ce este minciuna, trădarea şi mai ales durerea...nu, nu sunt o femeie puternică, dar ştiu că orice s-ar întâmpla  nu pot renunţa, nu pot fugi şi indiferent cât de greu îmi este trebuie să o iau iar şi iar de la capăt şi să merg mai departe; ştiu că ceea ce am pierdut nu voi  mai regăsi niciodată, ştiu că unele clipe de rătăcire au fost şi din vina mea, din cauza propriilor mele greşeli şi să mă agăţ de un trecut care nu va mai fi niciodată prezent, nu mai are nici un rost...

...mi-ai spus odată că sunt o femeie puternică şi te-am crezut, aşa cum am crezut tot ce mi-ai spus...da, sunt o femeie puternică, pentru că încerc să fiu împăcată cu mine şi cu ceea ce am...

rânduri din pagini de cărţi...

"Sufletul meu e greu ca şi crengile cireşului tău; o iarnă întreagă acoperit de ninsori, singur ca ciorile negre şi corbii şi mai negri. Dar sufletul meu, o iarnă întreagă a fost alb, şi în el te aşteaptă cireşele, primavara cireşelor mele."

Ionel Teodoreanu - Fata din Zlataust

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

...se spune că îţi ia un minut, pentru a-ţi da seama că o persoană este specială; o oră pentru a o judeca; o zi pentru a o iubi sau adora, dar îţi ia o viaţă întreagă pentru a o uita...

ce-i dincolo de un zâmbet...

...mi s-a spus de multe ori ca sunt o femeie puternică, o femeie cu sufletul mare şi zâmbitoare...poate sunt o femeie puternică  pentru  că-mi ştiu slăbiciunile şi am învăţat totdeauna din propriile mele greşeli; poate am sufletul mare pentru că nu ştiu şi nu pot să urăsc pe nimeni...şi chiar dacă am cunoscut tristeţea şi suferinţa, nu vreau să ştie nimeni ce-i dincolo de un zămbet ...

clipa de lumină...

"Caută-mă şi mă vei găsi…
în dimineţile de primăvară şi în zilele călduţe de toamnă,
printre frunze, printre flori,
în acorduri blânde de pian, sau în sunetul fin al viorii,
în lumina unei stele sau în întunericul unei nopţi înnorate,
în gingăşia unui copil,
în aroma de dimineaţă a cafelei fierbinţi,
în parfumul plăcut al unui bujor roz,
în stropii de ploaie care lovesc ritmic pervazul.

Caută-mă acolo unde n-are nimeni răbdare să ajungă.

Acolo, departe de lume, de zgomot, de tot.
Caută-mă-n mare.
Caută-mă-n tine, caută-mă-n noi.
Caută-mă şi mă vei găsi aşteptându-te, iubindu-te."
                                                        Iustina Talea

celei mai iubite dintre pământeni...

...visele tale de azi să fie tot mai aproape de împlinire şi să devină realitate iar speranţele de mâine să devină împliniri; orice cădere să fie un pas înainte, gândul bun să te însoţească mereu ca să-ţi călăuzească paşii şi să-ţi învingă toate temerile pentru ca bucuriile tale să fie depline şi totul să fie aşa cum tu îţi doreşti să fie...

odată o să mă cauţi...

...odată o să mă cauţi aşa cum nu ai mai făcut-o până acum...o să mă cauţi printre stropi de ploaie şi miros de salcâm, o să mă cauţi cu emoţie pentru că nu ştii dacă mă cunoşti cu adevărat, nu ştii ce a mai rămas din iubirea pe care odată ţi-am purtat-o, nu ştii dacă voi mai fi acolo pentru tine ca să-ţi întind mâna cu tandreţe...o să mă cauţi cu teamă pentru că ştii că nu poţi schimba trecutul, nu-l poţi şterge din minte şi din suflet oricât de mult îţi doreşti să faci asta; trecutul rămâne acolo, undeva în tine ca să-ţi apară uneori în vise sau să se transforme în realitate şi să-ţi amintească cine eşti cu adevărat...

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

"Adevăratul anotimp al iubirii e atunci când credem că numai noi putem iubi, că nimeni n-ar fi putut vreodată iubi astfel înaintea noastră şi nimeni nu va mai iubi la fel după noi."

 Johann Wolfgang Von Goethe

luna in zodia rac...

Luna in Rac aduce emotionalitate, sensibilitate, atasament fata de familie si camin, o natura afectuoasa si placuta. Cei cu Luna in Rac sunt fiinte emotionale, ce iubesc sentimentul de intimitate si confort. Iubesc relaxarea, dar si sentimentul de confort, de siguranta. Sunt atasati de ambientul lor, unde se simt in elementul lor. In mod natural, in spatiul lor de confort sunt cu adevarat fermecatori. Sunt sociabili, prietenosi si marinimosi. In momentul in care mediul inconjurator este necunoscut sau mai putin confortabil, au tendinta de a se retrage, simtindu-se stingheri sau inconfortabil. Persoanele cu Luna in Rac au tendinta de a se atasa foarte multe de lucrurile pe care le cunosc, de lucrurile cu care sunt familiari. Noul il sperie daca aduce cu el schimbari prea bruste, prea dramatice. Sunt extrem de receptivi la emotiile celorlalti. De asemenea, sunt sensibili si pot fi raniti cu usurinta. De regula sunt pasnici si afectuosi, insa atunci cand nu se simt in siguranta starea lor de dispozitie se schimba rapid. Uneori, se lasa prinsi in amintiri si sentimente mai vechi. Casa si caminul reprezinta centrul de gravitatie al vietii lor...

rânduri din pagini de cărţi...

"Nici un copil nu ştie să-şi iubească părinţii destul şi pedeapsa lor este de a-şi da seama prea târziu că nimeni n-o să-i mai iubească cu dragostea şi prietenia lor."

Cincinat Pavelescu

in memoriam...

6 iulie 1955 - 2 martie 2005

"I close my eyes
only for a moment
and the moments gone
all my dreams
pass before my eyes a curiosity
dust in the wind
all we are is dust in the wind"...

1 martie şi mărţişorul...

prima zi a lunii martie aduce mărţişorul; un frumos obicei al tradiţiilor noastre care are o legendă la fel de frumoasă. Se spune că dacă îl porţi,  îţi apropii soarele, te faci prieten cu el şi o să-ţi dea frumuseţe, sclipire şi iubire în suflet...

în prima zi de primăvara...

Cu gândul la cea mai iubită dintre pământeni..."să ai forţa unui mugure care devine floare, energia naturii care se trezeşte la viaţă, mlădierea firelor verzi de iarbă care alină sufletul, eleganţa ramurilor înflorite de pomi, freamătul vântului care caută răspunsuri, tăria pământului reavăn"...

a lover knows only humility...

" A lover knows only humility, he has no choice.
He steals into your alley at night, he has no choice.
He longs to kiss every lock of your hair, dont't fret, he has no choice.
In his frenzied love for you, he longs to break the chains of his imprisonment,
he has no choice."

sunt gândul...

...ştii de ce zâmbeşti uneori dimineaţa? pentru că eu sunt gândul care te face să zâmbeşti în zori de zi; ştii de ce ţi se umezesc uneori ochii în amurg? pentru că eu sunt gândul care-ţi aduce o lacrimă sub gene în fiecare seară când te gândeşti la ceea ce nu ai făcut sau la ceea ce nu ai spus...te-ai întrebat de unde ai puterea de a merge înainte? ai putere, pentru că eu sunt gândul care ţi-o dă...sunt în gândul tău pentru că eu sunt cea care poate înţelege şi poate accepta ? ...

înainte să judeci...

clipa de lumină...

Ai bătut la uşa sufletului meu,

Te-am lăsat să intri. N-am ştiut

Că-ntr-o zi-mi a fi atât de greu

Să te pierd. Şi totuşi, te-am pierdut.

Nu pot să-nţeleg cum ai plecat,

Fără doruri şi regrete-n tine,

Cum poţi să te scuturi de păcat,

Să te pierzi şi să mă pierzi pe mine?

Mi-ai lăsat doar vis şi disperare.

Dar privind trecutul, poate mâine

Vei constata că-n noaptea ce apare,

M-ai pierdut şi-acum te pierzi pe tine.

Vei reveni poate-ntr-o zi, să ceri

Trecutul drag, în nopţile pustii.

Mă vei găsi atunci, la fel ca ieri?

Nu pot să ştiu şi nici tu nu vei şti.

Nu vom mai şti - Elisabeta Buzaş

astăzi, doar astăzi...

dacă nu facem asta în fiecare zi, să încercăm astăzi, doar astăzi, să ne ridicăm privirea din pământ, să zâmbim, şi să ne deschidem sufletul...

clipa de lumină...

Dacă s-ar putea vreodată
Să măsori nemăsuratul,
Să cuprinzi nemărginirea,
Să stai, străbătând neantul,
Să fii nici unul, nici altul.

Dacă s-ar putea vreodată
Neiubind să fii iubirea,
Nesperând să fii speranţa,
Nevorbind să fii vorbirea,
Negândind să fii gândirea.

Dacă s-ar putea vreodată
Să auzi neauzitul,
Să priveşti în nevăzut
Şi să afli neştiutul,
Ar urma iar începutul?
                                Dacă - Elena Liliana Popescu

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

" nu suntem perfecţi şi poate niciodată nu vom fi; însă putem fi astăzi, mai buni decât ieri şi mâine, mai înţelegători decât astăzi"

clipa de lumină...

Dacă-ai crezut c-ar fi putut să fie
Ceva mai mult decât ce-a fost, te-ai înşelat!...
N-a fost decât un început de nebunie,
De care-ntâmplător ne-am vindecat!...

N-a fost decât un zbor de triolete
Pe care un poet le-a scris în vis,
În cinstea celei mai frumoase fete,
Şi-a-nnebunit de'ndată ce le-a scris!...

N-a fost decât ce nu se poate spune
Decât cu ochii-nchişi şi pe-nnoptat,
În ritmul unui început de rugăciune
Pentru iertarea primului păcat!...

N-a fost decât ce-a trebuit să fie,
Şi, dac-a fost cu-adevărat ceva,
N-a fost decât un strop de veşnicie
Desprins dintr-un meschin "et caetera!"...
                                                              Romanţă meschină - Ion Minulescu

îndrăgostită de Veneţia..."Vizitaţi-o, savuraţi-o, iubiţi-o aşa cum merită!"

"Ani la rând am străbătut străzile Veneziei, spunându-mi de fiecare dată că e de ajuns, că m-am încărcat cu micul oraş plutitor. Nu a fost niciodată de ajuns, an de an Venezia se furişează mereu în urma mea, aidoma unei umbre, se agaţă de un călcâi şi, înainte să îmi dau seama ce se întâmplă, năluca mi s-a încolăcit pe picior, şi-a întins vălul peste spatele meu, mi-a fluturat pe sub nas mirosul de lagună şi mi-a pus culori ameţitoare în priviri. Până să mă dezmeticesc, eram deja în avion, în drum spre Serenissima, şi parcă de fiecare dată am plecat să o întâlnesc tot mai entuziasmată. Iar Venezia nu mi-a înşelat niciodată aşteptările: e mereu drăgăstoasă, decadentă, sclipitoare, muzica răsună pe străzile-i la tot pasul, iar culorile, ah, culorile!

Venezia ne aşteaptă şi anul acesta, până în 12 februarie, îmbrăcată în straie de sărbătoare. Vizitaţi-o, savuraţi-o, iubiţi-o aşa cum merită!"

...răsfoind "paginile online" am găsit acest post în care am recunoscut uşor cui aparţin rândurile despre culorile, frumuseţea, farmecul şi sclipirea Veneţiei care i-au rămas pentru totdeuna în suflet...

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

" Nu te iubesc pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine..."

Gabriel Jose Garcia Marquez

"lumina" din clipa de lumină...

"O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
Prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
Căci am făcut adesea din Tine robul meu,
Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu.

În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îţi cer, şi-Ţi cer întruna să faci Tu voia mea;
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vreai,
Ci să-mi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai...

Gândindu-mă că, dacă Îţi cânt şi Te slăvesc,
Am drept să-Ţi cer întruna să faci tot ce doresc...
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
Şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta!...

Nu tot cerându-Ţi Ţie să fii Tu robul meu,
Ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga
E să doresc ca-n toate să fie voia Ta. "

                                            O, iartă-mi, Te rog, Doamne - Traian Dorz

rânduri din pagini de cărţi...

"Toţi oamenii care percep lumea doar cu ajutorul celor cinci simţuri, nu se vor izbăvi niciodată de această teamă permanentă. De aţi putea pătrunde vreodată ţelurile şi legităţiile vieţii, numai atunci aţi înţelege că părţile noastre slabe se află nu în noi, ci în afara noastră. Cele şapte culori ne orbesc, sunetele ne asurzesc, năzuinţele nesfîrşite, deşarte la început, ne entuziasmează iar apoi ne îngheaţă inima. Demni de admirat sunt doar acei oameni care ştiu să aprecieze nu aspectul exterior, ci sentimentele, sufletul omului."

Sebahattin Ali - Diavolul din noi

clipa de lumină...

Acolo unde cred că eşti
Nici trenurile nu străbat
Acolo ca de sticlă par
Pădurile de brad brumat.

Tot mai departe simţi şi taci
Adăugat la rest mereu
Şi nu mai pot înainta
Decât pierzându-mă şi eu.
Cum ninge, alb e orice drum
Şi alb respiră-ntregul timp
Nici nu te-aş recunoaşte-acum
Desperecheat şi fără nimb.
Mi-e milă şi să-mi amintesc
Dar nici să uit nu mă îndur
Câtă părere-i în destin
Câtă greşeală-i împrejur.
Cu degete de frig adun
Ca sub un şal înzăpezind
Sufletul nostru încă bun
Mişcarea lui către argint.
Cum ninge, nu s-ar mai opri
Şi fi-vor brazii îngrădiţi
Acolo unde cred că eşti
Printre barbari meteoriţi.
În fiecare an aştept
Să ningă, să te pot vedea
Dacă priveşti, dacă asculţi
Dacă mai înţelegi ceva.

Acolo unde cred ca eşti - Constanţa Buzea

încă o carte...

..."într-o zi am jucat cărţi şi am ales să jucăm IUBIRE; am împărţit egal cărţile şi jocul a început. Prima am fost eu; am pus o carte pe masă, era o CLIPĂ dar tu mi-ai aruncat O ZI...şi am pierdut o carte...apoi, scot din cărţi AMINTIREA dar tu pui repede UITAREA...şi am mai pierdut o carte...după câteva clipe de tăcere pun jos o altă carte, ÎNTREBAREA...dar tu îmi arunci TĂCEREA...şi n-ai câştigat o carte...pun asul TE IUBESC..dar tu pui imediat asul NU TE-AM PUTUT IUBI...tristă, tăcută, mă ridic pentru că AM PERDUT...vreau să plec fără nici un cuvânt dar mă opresc, te privesc în ochi şi-ţi spun: ehh, prostii, doar mai am încă o carte SPERANŢA"... 

melodia începutului de an...

Lasă cerul să cadă
Când se va sfărâma
Vom fi puternici,
Şi îi vom face faţă împreună...

                 

o singură zi între sfârşit şi început...

...a mai rămas o zi din acest an; un an cu bune cu rele, un an în care multe s-au schimbat...a mai rămas o singură zi şi mă gândesc cu drag la toţi care mi-au atins chiar şi pentru o clipă sufletul şi care şi-au găsit loc în el, şi aş vrea ca în noul an să aibă putere să fie ca ceilalţi şi curaj să fie ei înşişi; să aibă putere să-şi ascundă suferinţa şi mult curaj să lupte cu ea, să aibă putere să supravieţuiască şi curaj să trăiască...aş vrea să aibă putere să iubească şi curaj să se lase iubiţi...

minunatele nopţi...

...minunatele nopţi ale colindelor, ale dratinilor strămoşeşti şi ale Crăciunului să vă găsească la ceas de bucurie alături de cei dragi, să vă aducă în suflet iertare şi iubire, şi-n inimă speranţă... 

zăpada din palma mea...

...a nins aşa cum ningea în toate visele mele; a nins două zile cu fulgi mari şi deşi pe care i-am adunat unu câte unu în palma mea şi-n părul meu lăsând-ui apoi să se topească peste pleoapele ochilor mei până în ceas de noapte când fulgii s-au oprit lângă un nor de unde îngerii s-au îndepărtat rând pe rând plecând în căutarea noastră...a noastră, cei de altădată nu cei de acum, lăsându-ne speranţa că ne vom întâlni cândva în singura viaţă ce ne-a fost dată pe acest pământ...

   

ninge iar iubito în absenţa ta...

Ca o despletire de cireşi în mai
        Din copilărie n-a mai nins aşa
              Dacă ai fi cu mine am fugi pe cai

                      Parcă tot pământul e-nvelit de cer

                              Prins de Odiseea fulgilor de nea

                                    Azi mi-e dor de tine ca un mesager

                                          Urmărit de viscol şi absenţa ta

                                                           

Ninge cu argintul coamelor de cai...

    Dacă-aş şti pe unde este umbra ta 

Azi pe sub zăpadă ţi-aş săpa tunel, 

Şi-am reface lumea cum a fost cândva

Într-un vis de sănii şi de clopoţei.

  

hai să-mpărţim ultima zi de toamnă...

"am tras sforile toamnei

şi-am scris strâmb, pe uşă, inventar

acum, hai să-mpărţim toamna

şi la partaj să luăm

o frunză tu, o frunză eu

cinci vise tu, cinci eu 

şi tăcerea, apusul ţi-l dau ţie.

Ploile le voi lua eu, 

iar tu o să ai toate furtunile stoarse 

de ultimele picături de vlagă.

Cu răsăriturile va fi mai greu...

sigur ne vom târgui ca-n piaţă.

Am să ţi le cedez totuşi,

numai ca să-mi laşi mie nopţile

şi toate neîmplinirile mele

de fiecare zi"
                                               Ion Minulesu

mă uit în suflet cu teamă...

photo by grigore alecu

"În fiecare dimineaţă 
 îmi pun maştile pe faţă 
una câte una şi plec la balul mascat
fiecărui trecator îi arăt o altă mască
sunt drăguţă, cuminte, 
sunt tăcută, înţelegătoare
uneori puternică, alteori supusă
mereu veselă, surâzătoare

poftiţi, serviţi, dansez cu viaţa şi îmi fardez zilnic  măştile de nepreţuit

mă întâlnesc mereu cu alte măşti de culori diferite
cu obraji roşii de furie sau albi de nepăsare, cu buzele strânse
măşti suferinde sau blânde cu ochii pierduţi căutând fericirea, bucurii
sau Dumnezeu mai ştie după ce anume răscoleşte fiecare prin fire de praf

măştile-cameleon sunt cele mai periculoase
niciodată nu ştii care e culoarea lor adevărată
îşi schimbă mereu fondul de ten

seara, îmi sterg obosită straturile groase de fard
îmi spăl faţa goală, îmi mângâi buzele care au minţit toată ziua

mă uit în suflet cu teamă aşteptând să mă întâlnesc cu mine
uneori nu mă recunosc m-am obişnuit cu măştile mele

mă privesc în oglindă în inimă văd o făptură frumoasă 

de apă, de aer, de soare şi flori cu râs de izvoare şi părul de nori

lacrimi îmi curg pe obrajii decoloraţi de atâtea zâmbete false
plâng, încet, pe ascuns, pe tăcute pentru faţa de lumină

ea nu va putea merge niciodată la balul mascat..."

Bal mascat - Iohanna Purdea

viaţa...

"Viaţa este singura ta şansă - ia-o în serios!
Viaţa este o frumuseţe - admir-o!
Viaţa este o bucurie - savureaz-o!
Viaţa este o provocare - răspunde!
Viaţa este un vis - adu-l la realitate!
Viaţa este o datorie - îndeplineşte-o!
Viaţa este un joc - joacă-l!
Viaţa este un preţ - preţuieşte-o!
Viaţa este o avere - foloseşte-o!
Viaţa este dragoste - dăruieşte-o!
Viaţa este un secret - dezleagă-l!
Viaţa este o promisiune - înfăptuieşte-o!
Viaţa este un necaz - învinge-l!
Viaţa este un cântec - cântă-l!
Viaţa este o bătălie - luptă!
Viaţa este o aventură - accept-o!
Viaţa este o recompensă - merit-o!
Viaţa este viaţă - TRAIEŞTE-O!..."

gânduri adunate în tăceri...

...a trecut de mult vremea "vorbelor mari" şi a cuvintelor aruncate la întâmplare; a trecut tot ce credea odată că stă în puterea gândurilor ei; a trecut vremea aceea, la fel ca gândurile care o făceau să zâmbească în multe dimineţi şi-i închideau pleoapele peste ochii obosiţi în fiecare noapte...a trecut tot; i-au rămas doar gânduri adunate în tăceri asurzitoare şi cuvinte nerostite care se lovesc de o fereastră închisă fără regrete într-o zi de vară, i-au rămas amintiri care încet, încet, cu trecerea timpului îşi vor găsi un loc într-un colţ al sufletului ei, dar i-au rămas şi multe păreri de rău...
...uneori crede că toate s-au întors împotriva ei ca o pedeapsă pentru greşelile făcute cu gândul, cu vorba, cu voie sau fără voie...cu fiecare zi care trece îşi simte sufletul greu, apăsat de teama zilelor ce vor veni dar şi de o mare dezamăgire...nimic din ceea ce face şi ce spune nu este bine, nimic nu-i mai este pe plac şi oricât încearcă să ascundă, cu fiecare zi care trece se simte mai singură ca oricând în liniştea care ajunge să fie dureros de apăsătoare; tot mai des o cuprinde o stare de neputinţă, o stare de frică care o urmăreşte ca o umbră...

  

clipa de lumină...

''De câte ori toamna
simt ploile încolăcindu-şi braţele
pe după sufletul meu,
știu că undeva în lume
cineva plânge
din pricina unor îndelungate iubiri
nemărturisite.
De câte ori toamna
simt ploile coborând
peste fruntea mea
cu aceeaşi imperturabilă exactitate
precum în clepsidre
nisipul înjumătăţit
știu că undeva în lume
cineva se socoteşte mult mai pierdut
și mai singur
decât mine...''

 George Ţărnea

melodia de colecţie...

...o altă melodie din colecţia mea de suflet, pe care am auzit-o la o oră târzie din noapte când gândurile îşi căutau liniştea ... 

Winter storms have come

And darkened my sun

After all that I've been through

Who on earth can I turn to ?

I look to you

I look to you

And when melodies are gone

In you I hear a song

I look to you...

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

''Prima poruncă: Să aştepţi oricât.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă:Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toata viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrazneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfa care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur într-o grotă''.

Octavian Paler

"nu mă călca pe umbră că mă doare"...

(d...) ai un status super, ce-i cu tine la ora asta?

(c...) doar tu eşti poeta! alţii m-au întrebat ce am păţit de am pus aşa status! deci îţi place statusul...eram sigur că tu în primul rând îi vei remarca delicateţea şi apoi orice altceva şi chiar aşa a fost!
(d...) da, deci nu ţi-am înşelat"aşteptările"
(c...) nu, deoarece eşti o romantică şi o finuţă...eşti pătrunzătoare
(d...) oo, ce mult spus...nu ştiu cât sunt din toate astea
(d...) dar îmi place să cred că nu mi-am pierdut, în ciuda tuturor "problemelor" mele simţul ăsta
(c...) crede şi nu te îndoi...

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

... poţi merge în continuare, mult timp după ce ai crezut că nu mai poţi; 

... suntem responsabili de ceea ce facem, indiferent de ceea ce simţim; 

... uneori, oamenii de la care te aşteptai să te lovească atunci când ai căzut, vor fi aceia care te vor ajuta să te ridici; 

... nu trebuie să ne schimbăm prietenii, dacă înţelegem că prietenii se schimbă; 

... nu întotdeauna este suficient să fii iertat de ceilalţi, câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi; 

... atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când un prieten te cheamă în ajutor vei găsi în tine forţa să-l susţii.

in memoriam...

Mai vino, mamă

Măcar o dată într-un vis,
Sunt singură şi mă lupt în taină
Mai vino, mamă
Măcar o dată într-un vis,
Închisă sunt într-un abis...

Întinde-ţi braţele spre mine, 

Arată-ţi ochii tăi albaştri

 Şi dojeneşte-mă de bine... 

clipa de lumină...

A fost al tău vreodată vântul

Sau Universul nesfârşit?

Ori soarele din cer luându-l

L-ai dus în mâini la asfinţit?

Ai ascultat în floare merii

Cum înălţau iubirii cânt?

Te-ai contopit în ploaia verii

În braţe fulgerul purtând?

Ai născocit cu ochiul minţii

Cât pot fi toamnele de adânci?

Ţi-ai dăltuit din iarna vieţii

Poteci de soare peste stânci?

Te întreb - Viorica Sălăjeanu

clipa de lumină...

mă apropii de bătrâneţe şi tot ascund

sub haină

scâncetele de copil

Doamne, în urma tuturora mereu

rămân!

melancolia şi golul

îmi sprijină

prea-plinul,

piedicele şi nehotărârea

în locul meu

hotărăsc,

deodată cu spaima

speranţa mă vizitează

un secol încă de-aş mai trăi

nu mi-ar ajunge vremea

să-mi plâng pe pământ,

până la capăt,

viaţa aceasta pe care tocmai o pierd.

Scâncetele mele de copil - Dorin Popa

rânduri din pagini de cărţi...

"Viaţa este o mare învolburată şi acoperită cu ceaţă şi n-o poţi vedea de la mai mult de doi paşi. La ce ne mai foloseşte voinţa, din moment ce suntem asemenea unor marionete lăsate în voia întîmplării? Şi ce rost au sentimentele care ne umplu inima şi gândurile care ne năpădesc mintea? Şi oare nu e mult mai înţelept şi mai comod să fii un om obişnuit, fără personalitate, un om care acceptă viaţa aşa cum e, decît să te avînţi în viaţă cu dorinţa de a modela propria ta existenţă şi tot ce te înconjoară."

Sebahattin Ali - Diavolul din noi

21 octombrie...

...au fost momente frumoase şi urâte prin care am trecut, momente pe care ni le vom aduce aminte multă vreme de acum înainte...

    
  

 voi fi întotdeauna la îndemână, dar niciodată în cale...

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

când nu mai poţi suporta prea multă realitate, fugi în visul tău preferat...

un alt an, o altă toamnă...

...septembrie în oraşul de la poalele Feleacului; acelaşi oraş dar un alt an, o altă toamnă...o toamnă în care nu am regăsit simfonia ameţitoare de culori de care m-am îndrăgostit; o toamnă care în acest an nu mă îmbrăţişa cu misteriosul ei farmec, o toamnă care nu mai semăna cu cea din anii trecuţi când îmi punea cu multă răbdare pace şi linişte în suflet, învăluindu-mă cu mirosul inconfundabil de crizanteme...o toamnă pe care nu am simiţit-o aproape de mine, dar pe care o căutam în fiecare zi când întunericul se lăsa încet peste oraş, peste frunzele copacilor încremeniţi într-o tristă aşteptare, peste florile din parcurile oraşului, peste toate gândurile mele...

...în acest an, nu am regăsit toamna de care m-am îndrăgostit chiar dacă şi acolo au înflorit crizantemele...

clipa de lumină...

''Nu sunt ce par a fi-

Nu sunt

Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!...

Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu

Sau prea curând

Sau poate prea târziu...

M-am resemnat, ca orice bun creştin,

Şi n-am rămas decât...Cel care sunt!''...

Nu sunt ce par a fi - Ion Minulescu

uneori visam pur şi simplu...

.

...uneori ne dorim cu intensitate ceva sau pe cineva; uneori visăm pur şi simplu cu ochii deschişi şi ne lăsăm mintea să inventeze, să creeze scenarii imaginare care ne fac să trecem prin cele mai nebănuite emoţii; începem să anticipăm totul în cele mai mici detalii, începem să ne imaginăm fiecare pas, fiecare gest pe care-l vom face, repetăm în gând chiar şi cuvintele pe care vrem să le spunem în acele momente, bucurându-ne în taină de fiecare emoţie pe care o simţim când milioane de fluturaşi ne joacă-n stomac...

...şi dacă tot ce ţi-ai dorit şi ţi-ai imaginat în taină ajunge din întâmplare să se împlinească, poţi spune că uneori visele pot deveni realitate, că trebuie doar să-ţi doreşti cu intensitate asta???

doar pentru că...

"...indiferent cât de bun îţi este un prieten, oricum te va râni din când în când, iar tu, trebuie să-l ierţi pentru asta..."

Avem timp - Octavian Paller 

pentru că nu aveam ce face...

căutând adevărul...

"Este oare adevărat că cei care par foarte siguri pe ei, sunt de fapt cei mai slabi?; că cei care îşi petrec viaţa protejându-i pe alţii, sunt de fapt cei care au ei însuşi nevoie de protecţie?

Este adevărat că cei care se îmbracă în roşu au încredere deplină în ei? Este adevărat că cei care se îmbracă în galben sunt cei care sunt siguri, care se bucură de frumuseţea lor? Este adevărat că cei care se îmbracă în negru sunt cei care vor să treacă neobservaţi, cei care au nevoie de înţelegere şi ajutor?

Este adevărat că atunci când ajuţi pe cineva, ajutorul ţi se întoarce de două ori? Este adevărat că este mai uşor să-ţi exprimi sentimentele în scris decât să le spui cuiva în faţă, dar că au mai mare valoare dacă le spui cuiva în faţă? Este adevărat că dacă ceri ceva cu credinţă, dorinţa îţi va fi îndeplinită?

...ca să aflăm dacă este sau nu adevărat, ar trebui să încercăm toate astea singuri; să ajutăm pe cineva despre care ştim că este la ananghie, că trece printr-o perioadă grea, care are un necaz şi pe care ştim că-l putem ajuta...atunci vom vedea că ajutorul dat de noi se va întoarce la noi..."

rânduri din pagini de cărţi...

"Se întâmplă cu florile cum se întâmplă cu unele prietenii pe care le hrăneşti, le cultivi cu pasiune şi care îţi fac inima să înflorească; pe urmă, într-o bună dimineaţă, o toană sau un neajuns retează prietenia din rădăcină iar inima pe care prietenia aceea o influenţa se închirceşte moleşită şi se ofileşte."

Alexandre Dumas - Cavalerul reginei

apoi se aşterne iar liniştea...

...apoi se aşterne iar liniştea, o altfel de linişte, însă..

clipa de lumină...

Sunt tristă atunci când soarele apune

Eu simt că vara a trecut

Chiar dacă nimeni nu o spune.

În liniştea ce mă-nconjoară,

Eu văd cum întunericul coboară

Mai jos, mai jos, în fiecare seară.
Văd păsările cum au învăţat să zboare

Ca în curând să fie gata de plecare.

Şi-ntr-un târziu, când noaptea s-a lăsat

Acoperind tot ce-a găsit în cale

Eu simt că trece vara,

Şi plâng că trecerea mă doare.

Dar eu rămân cu gândurile mele

Privind cum cerul,

Se umple-ncet, încet de stele.

Când trece vara

odată-n viaţă...

"Există, cel puţin o dată în viaţa fiecăruia dintre noi, un moment în care spunem "mă doare sufletul", un moment în care urlăm efectiv de durere înăuntrul nostru. Astăzi mă doare pe mine sufletul, şi urlu de durere, o durere cruntă..."

plaja acoperită cu cioburi amare...

Îţi aduci aminte plaja,
Acoperită cu cioburi amare,
Pe care,

Nu puteam merge desculţi?

Felul în care

Te uitai la mare

Şi spunei că m-asculţi?

Îţi aminteşti

Pescăruşii isterici
Rotinduse-n dangătul

Clopotelor unor nevăzute biserici

Cu hramuri de peşti;
Felul în care

Te îndepărtai alergând

Înspre mare

Şi-mi strigai că ai nevoie

De depărtare

Ca să mă priveşti?

..................

Priveam

Urmele tălpilor tale pe mare

Şi marea

Se-nchidea ca o pleoapă

Peste ochiul în care-aşteptam

Îţi aduci aminte plaja? - Ana Blandiana

clipa de lumină...

Am ţipat la Dumnezeu:

- Tată, ce-ai făcut cu mine

De-ai uitat că sunt şi eu

Printre cei creaţi de tine?

N-am primit nici un răspuns

Lacrima curge năvală

Şi îmi vine s-o iau razna

Fără nici o socoteală.

După-o vreme oarecare

Dumnezeu îmi dă răspuns:

- N-am uitat cum ai crezut

Altfel cum de-ai fi ajuns

Atât de-aproape de Mine

Dacă totul ţi-ar fi fost

Numai cald şi numai bine?

Mă cert cu Dumnezeu - Luciana Stoicescu Vaugham

rânduri din pagini de cărţi...

"Noaptea, atunci când îţi doreşti şi aştepţi să ai pe cineva în preajma ta, singurătatea desăvârşită îi face pe unii oameni să se teamă; dar e cu mult mai greu să-ţi păstrezi cumpătul în clipe când descoperi că-ţi ţine tovărăşie o prezenţă misterioasă într-un moment în care intuiţia, senzaţia, toate argumentele logice posibile şi-au dat mâna ca să-ţi insufle convingerea că eşti cu totul singur".

Thomas Hardy - Departe de lumea dezlănţuită

pentru că iubesc marea şi pentru că mi-e dor de ea....

"Mai ţi minte

paşii tăi pe nisip?

valurile înspumate

se jucau în părul tău.

tremuram de frică

aşteptând o stea

departe în noapte

aud şoaptele tale

ca un şirag de perle

şi golite de sens.

desupra noastră

trec în zbor

corăbii

trase de lebede."

Sorin Fildan - din volumul "Luna mireasă"

clipa de lumină...

"Dor dimineţile în care deschid ochii,
Dor nopţile în care mi-i închid,
Dor pur şi simplu clipele când nu respiri cu mine,
Dor dureri atât de triste ce am început să simt.

Dor privirile celorlalţi care nu-mi spun nimic,
Dor dorinţele ce ard când mă gândesc la tine,
Dor sutele de kilometri dintre noi,
Dor minunile ce nu le-mpart cu tine.

Dor gândurile care zboară-n fiecare zi la tine,
Dor lucrurile banale trăite fără tine,
Dor versurile, cuvintele şi literele scrise acum,
Dor îmi e de tine."

Bogdan Ghiorghiu

la multi ani în zi de vară...

...aniversările; zile puţin mai speciale din viaţa noastră în care urările celor dragi şi a celor apropiaţi, ne înseninează ziua şi ne aduc un zâmbet de bucurie; ele sunt influenţate de relaţia pe care o ai cu persoana respectivă şi de imaginaţia fiecăruia, dar pe lângă urările de la multi ani şi multă sănătate, cu siguranţă nu vor lipsi şi urările de împlinirea dorinţelor...apoi, toate urările îţi rămân în gând urmărindu-te multă vreme ca o umbră, întrebându-te "ce-ţi doreşti"...

...acum îmi doresc sănătate, multă sănătate...şi poate nişte aripi ca să pot zbura sus spre înălţimi, dincolo de norii negri care au apărut pe cer, să iau de acolo fericirea încă neatinsă de invidia şi egoismul oamenilor şi să o pun pe umerii celei mai iubite dintre pământeni...de acolo, să mai iau o rază de soare pe care să o pun pe fruntea ei, ca să-i lumineze drumul şi să-i alunge toate umbrele din ochi...sau poate să pot aduce din adâncurile mării liniştea şi frumuseţea unui coral şi să le aşez încet pe tâmple lângă raza de soare, ca să-i aducă pace şi linişte sufletească...

rânduri din pagini de cărţi...

"Am încercat mereu să caut şi să nu găsesc, mereu să cer şi să nu mi se dea, mereu să cercetez fără să descopăr enigma acestui necunoscut în care voi trece tot necunoscându-l."

Cecilia Anghelescu Sămărghiţan - Inima fiului meu

noi, cei din zodia racului...

...nu cred în zodii; nu-mi citesc horoscopul în fiecare dimineaţă ca să văd cât de bună sau cât de rea îmi va fi ziua, dar vreau nu vreau, aud la radio sau la televizor ce spun astrele despre cei născuţi sub semnul racului; astăzi spuneau despre cei din această zodie, că sunt oameni cu o intuiţie fină şi cu o memorie excelentă; racii iubesc florile şi animalele iar la capitolul sensibilitate nu-i întrece nimeni; mai spune horoscopul, că uneori te poţi pierde în ochii lor, pentru că au o privire blândă şi pot fi în acelaşi timp romantici, visători, dar şi raţionali şi pragmatici...cei născuţi în această zodie, sunt când trişti, când luminaţi de o bucurie ascunsă şi pot trece foarte repede de la o stare la alta, sunt când vorbăreţi când tăcuţi iar în societate niciodată nu sunt în centrul atenţiei dar atunci când pleacă, li se simte lipsa...şi după ce auzi toate astea, nu poţi să nu recunoşti că aşa suntem noi, noi cei din zodia racului...

in memoriam...

6 iulie 1955 - 6 iulie 2012


I close my eyes
only for a moment
and the moments gone
all my dreams
pass before my eyes a curiosity
dust in the wind
all we are is dust in the wind

..."şi dacă din când în când, o să ma primiţi în gând, 

voi fi aproape de voi"...

rânduri din pagini de cărţi...

"Sunt clipe în viaţă în care inima omului e prea mică pentru a putea cuprinde toată bucuria sau toată durerea care se adună în ea".

Alexandre Dumas - Cavalerul reginei

frumuseţea orhideelor...

un gând pentru tine...

...dacă cerul vieţii ţi s-a acoperit de nori, dacă ploaia deznădejdilor şi a marilor dureri te-a izbit din plin, dacă tot ceea ce ai încercat să faci până acum nu ţi-a iesit, dacă tot ce ai construit s-a ruinat, dacă tot ce ai căutat nu ai găsit, priveşte înainte fără frică; astăzi mai mult ca oricând ai voie să crezi într-o minune, pentru că este ziua ta şi numai a ta, şi astăzi trebuie să crezi în toate visele tale!

rânduri din pagini de cărţi...

"Totul ne desparte pe tine şi pe mine: distanţa, oamenii...destinul. Nu mă tem nici de zâmbetul tău, deci nu mă tem de nimic. Sunt ceea ce-i dincolo de fereastra odăii tale: depărtarea...Privirea ta nu mă poate găsi nicăieri. Amintirea ta nu are unde să mă afle. Glasul tău nu poate să mă strige şi nu ştie unde. Sunt între cele patru zări, răspântia lor. Şti să asculţi? Auzi vântul la fereastră? Priveşti uneori pe fereastră fără să vezi nimic? Sunt pe acolo şi într-acele, fără fiinţă, o apropiere şi o îndepărtare în preajma ta. Gândeşte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine şi dusă în întunericul fără fund."

Lorelei - Ionel Teodoreanu

liniştea nopţilor mele...

...întuneric şi linişte; prea multă linişte; o linişte apăsătoare în care-mi aud toate gândurile şi-mi vin în minte toate întâmplările prin care am trecut...toate...şi cele bune şi cele rele; gândurile-mi ştiu toate trăirile; ele ştiu că au fost nişte ani grei pentru mine, că am trecut peste multe încercări şi greutăţi pe care le-am dus singură, că nu mi-a fost uşor, dar toate m-au făcut mai puternică, m-au învăţat să fac compromisuri şi să merg mai departe; gândurile mele ştiu că de la o vreme am încetat să mă mai întreb "de ce", pentru că nimic nu mai poate fi schimbat şi poate nimic nu a fost întâmplător, poate totul s-a întâmplat şi se întâmplă cu un rost...

...multă linişte; o linişte apăsătoare în care-mi aud gânduri în care nu mă mai regăsesc şi nu-mi place asta, nu-mi place ce sunt acum...vreau să fiu iar eu, eu cu sufletul curat şi cu inima mare în care să aibă loc toţi cei dragi mie; toţi, chiar şi cei care au apărut întâmplător în viaţa mea pentru puţin timp şi care m-au acceptat aşa cum sunt, cu defecte şi capricii...vreau să am încredere în mine chiar dacă uneori nu prea mai vreau să lupt pentru ce îmi doresc, să nu mai am aşteptări de la oameni şi poate uneori...să stau mai retrasă şi să-i las pe ei să mă caute...

clipa de lumină...

"Ploaia dansează cu sufletul meu
Lungi piruete, nebun despletite,
Le leagănă tandru, le repetă mereu
Cu stropii de ploaie ce înşiră ispite

În fire prelungi care mângâie lin
Cu fiori de răcoare uimiţi în tăcere,
Sunt lacrimi umplute de cerul senin
Deasupra de nori şi lăsate-n cădere.

Fiindcă au strâns lumina în ele
Mi se-aştern înăuntru, în suflet, cu dor
Şi-apoi în rotire aprind nişte stele
Dezlegate de ceaţă, uitate de nor.

Piruete prelungi nebun despletite
De stele în suflet, de ploaie pe trup,
Doar vântul le-adie, le cântă, le-nvârte,
Iar firele ploii toate se rup.

Se rup cu durere, mai apoi cu lumină,
Încâlcite-nainte, se aleg în cuvânt,
Ploaia-mi dansează prin suflet cu vină
Şi-şi spală păcatul căzând pe pământ".

Carmen Pricop - Ploaia dansează cu sufletul meu

clipa de lumină...

''Am spus cândva,
Că îţi accept tăcerea
Dar n-am ştiut
Ce mult o să mă doară
Să simt că am pierdut
Tot jocul dintr-o seară...
Câte cuvinte nerostite
O să-mi rămână-n gând
Şi cum o să mă strângi în braţe,
În nopţile în care plâng?''

Cuvinte nerostite

rânduri din pagini de cărţi...

"Va fi un delicat mulţumesc, rostit de amândoi, pentru că ne -am ţinut unul altuia companie, ca doi călători întâlniţi întâmplător pe puntea unui vapor; când va ancora în port, călătorii se vor despărţi, fiecare îşi va continua drumul, va fi înhăţat de lumea sa, de grijile sale..."

Drumuri de fum - Corneliu Ştefanache

timpul nu aşteaptă pe nimeni...

...l-am revăzut într-o frumoasă zi de primăvară; l-am revăzut după mulţi ani în care-l credeam plecat din ţară...era El, omul care m-a sprijinit foarte mult într-o perioadă a vieţii mele în care totul îmi părea fără sens, omul care mi-a schimbat într-un anumit fel, viaţa; era El...omul care în vremea aceea avea o uşoară aliură de sportiv, era înalt, cu mâini frumoase şi puternice, cu ochii mari şi negri în care puteam citi tot ce nu spunea în cuvinte...era El...acum păşea încet, apăsat, numărându-şi parcă fiecare pas, cu umerii apăsaţi de trecerea anilor şi cu privirea pierdută-n pământ căutând parcă drumul de altădată...m-am oprit privindu-l cum se pierde printre oameni şi primul meu gând a fost să întind mâna, să-l opresc, să-l privesc în ochi şi să-i spun cât de mult mă bucur să-l revăd, să-i mulţumesc pentru tot ce a făcut odată pentru mine, să-i spun că mi-a lăsat multe amintiri frumoase, să-i spun...dar în clipa imediat următoare am simţit că e târziu, mult prea târziu pentru asta, pentru că...timpul nu aşteaptă pe nimeni...

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

"Cu cât cunosc mai mult oamenii, cu atât iubesc mai mult câinii"

Adolf Hitler

clipa de lumină...

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,
să merg constant înapoi.
Te-aş întâlni printre amintiri
şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul,
te-aş târî cu mine înapoi,
să ne iubim tineri şi nevinovati,
după care, mereu înapoi, te-aş târî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenţi
pâna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă,
am dispărea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar mă tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat să merg înainte
şi tot ce pot e să târăsc între cleştii mei de rac
toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.

Octavian Paler - Zodia Racului

muzica nopţilor mele...

....aşa că va trebui doar să cred
că undeva acolo, tu te gândeşti la mine
până în ziua când te voi lăsa să pleci,
până când ne vom saluta din nou,
nu ne vom spune adio...
până în ziua când te voi lasa,
până când ne vom saluta din nou
nu ne luam adio...

şoapte stinse-n tăceri...

...camera era învăluită-n întuneric; umbrele nopţii desenau forme ciudate pe draperiile din catifea roşie care atârnau grele peste fereastra larg deschisă, prin care mirosul ploii de primăvară şi al florilor de liliac nu reuşea să treacă ca să ajungă până la ei; dintr-un colţ al camerei se auzeau încet acordurile unei melodii pe care au ascultat-o de atâtea ori împreună, iar fumul unui beţişor parfumat se juca parcă printre degetele ei lungi când s-a întins să aprindă o lumânare...se priveau tăcuţi, parcă vinovaţi de tăcerea apăsătoare dintre ei, apoi îşi ocoleau privirile sau se priveau pe ascuns; niciunul nu avea putere să spună ceva, niciunul nu avea curaj să facă primul pas chiar dacă ea ar fi vrut să-l oprească din drumul lui, să-l facă să rămână cu ea, să-l ia de mână şi să se lase prinşi de acordurile melodiei în care se adunau parcă toate cuvintele de altădată dar şi toate tăcerile de acum...ar fi vrut...să nu simtă regrete sau păreri de rău, să nu rămână între ei paşi care nu se vor întâlni niciodată, cuvinte nerostite sau şoapte stinse-n tăceri...

rânduri din pagini de cărţi...

"Nu-ţi poţi imagina niciodată lucrurile dacă ele n-ar exista aşa cum sunt şi acolo unde sunt. Nu poţi ştii ce te aşteaptă, dar atunci când ţi se întâmplă ceva ţi se pare că nu a fost decât ceea ce trebuia să fie. Poţi să plănuieşti ce vrei, dar în momentul când ai realizat lucrul respectiv atunci ştii sigur că trebuiea numaidecât să-l faci aşa şi nu altfel."

Floarea întunecată - John Galsworthy

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

"fiecare dintre noi este un înger cu o singură aripă; şi nu putem zbura decât îmbrăţişându-ne unul pe celălalt..."

clipa de lumină...

"În ochii tăi mă vindec
şi mă scald,
Ne ţinem, unul altuia,
de cald
Sau noaptea, poate,
numai de urât...
Eu nu te-ntreb
de unde-ai coborât,
Tu nu mă-ntrebi cât stau
şi unde plec...
Şi, uite-aşa, trec zilele,
cum trec,
Şi, uite-aşa, vin nopţile,
cum vin,
Dar dacă încă vreau să te mai ţin,
Din când în când, visând,
pe braţul meu,
O altă zi se va-ntâmpla mereu
Şi-o altă noapte se va-ntoarce-n noi,
Să ne convingă, totuşi, pe-amândoi,
Cât de frumos e cerul şi de-nalt
Privit, prin somn, cu ochii celuilat."

George Ţărnea

rânduri din pagini de cărţi...

"după ce trece prin toate încercările, prin toate grozăviile, după ce îşi neagă toate idealurile, după ce îşi frământă pumnii lovind şi e sătul de ură, de brutalitate, de duşmănie, omul se întoarce la iubire, prin ultima lui raţiune de a fi pe lume..."

Radu Tudoran

celei mai iubite dintre pământeni...

adevărul cuvintelor sau cuvinte adevărate...

...fiecare dintre noi primim zeci de emailuri; uneori le selectăm pur şi simplu şi apăsăm tasta delete fără să le citim sau le lasăm în căsuţă pentru a le deschide într-o altă zi; astăzi, am hotărât să citesc o parte din acele emailuri adunate de mai multe zile, iar unu din ele m-a făcut să-mi pun câteva semne de întrebare...

"Oamenii intră în viaţa ta pentru un motiv, sezon sau o viaţă; când o să ştii care este, o să ştii ce să faci pentru acea persoană...

Când intră în viaţa ta pentru un motiv, este pentru a îndeplini o nevoie pe care ai exprimat-o, a intrat pentru a te asista în momentele dificile, să te îndrume şi să-ţi acorde suport, să te ajute fizic, emoţional sau spiritual. Pot apărea ca fiind trimişi de Dumnezeu şi sunt acolo pentru motivul pentru care tu ai nevoie să fie. Apoi, fără vreo greşeală din partea ta sau într-un moment inoportun, această persoană va spune sau va face ceva pentru a aduce această relaţie la sfârşit; câteodată îşi fac de cap şi te forţează pe tine să adopţi o poziţie. Ceea ce trebuie să realizăm, este că nevoia noastră a fost satisfăcută, dorinţa noastră îndeplinită, munca lor terminată. Rugăciunea ta a fost ascultată şi acum e timpul să mergi mai departe...

Unii oameni intră în viaţa ta pentru un sezon, fiindcă a venit rândul tău să împărtăşeşti, să creşti, să înveţi. Ei îţi aduc o experienţă de pace sau te fac sa râzi, ei te pot învăţa ceva ce nu ai mai făcut, îţi pot da de obicei o cantitate mare de bucurie. Crede, este real, însă doar pentru un sezon.

Relaţiile de o viaţă te învaţă lecţii pentru o viaţă, lucruri pe care trebuie să le cunoşti pentru a avea o fundaţie solidă emoţională. Treaba ta este să accepţi lecţia, să iubeşti acea persoană şi să pui ceea ce ai învăţat în practică în toate celelalte relaţii şi aspecte ale vieţii tale, iar mai apoi să poţi spune...îţi mulţumesc că faci parte din viaţa mea, fie că este pentru un motiv, un sezon sau o viaţă".