clipa de lumină...

Au înflorit din nou castanii

În ziua-n care ne-am iubit

Şi soarele în noaptea ceea,

Nu a murit la asfinţit.

Sunt flori, ca nişte candele aprinse

De mâna blândă a naturii

Ce luminează zi şi noapte paşii

Pe drumuri doar de noi ştiute.

Şi-ntr-un târziu ne vom găsi

Dar, obosiţi de-atâta drum

Nici unul nu o să-nţeleagă

De ce ne-am întâlnit abia acum ?

Au înflorit castanii - mai 2004

...este timpul

...ca speranţa, credinţa şi iubirea să învie în sufletele noastre, 

aduse de Cel care este Calea, Adevărul şi Viaţa. 

Sfânta Sărbătoare să vă umple casa de lumina Sfântă a Învierii...

clipa de lumină...

"Cred că aş putea să înşir câteva sute de mirosuri ale ierbii, în funcţie de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de anotimp, de pământ, de umbră, de înălţime, de gradul de umezeală ori de uscăciune. Aş putea deosebi acum, bănuiesc, cu ochii închişi murele oloage de murele crescute în tufe, foşnetul unui fag de foşnetul unui brad. În schimb, multe din cele trăite s-au estompat, lăsând în urmă goluri, ca într-o pădure arsă pe jumătate. Această descoperire mă obligă să admit că memoria mea seamănă acum cu o oglindă spartă, care-mi restituie frânturi de viaţă..."

"Timpul e o fiară care are nesfârşita răbdare de a înghiţi totul...

Tinereţea nu mai e decât o zdreanţă aurie, pe care o târăsc amintirile".

"Uneori aşteptarea ne maturizează, alteori ne omoară. V-aţi gândit vreodată că o aşteptare nu seamănă cu alte aşteptări? Aşteptările diferă între ele ca oamenii".

"Poate, cei care au spus cel mai mult sunt cei care au suferit cel mai mult". 

"Astăzi ştim că nu putem să facem nimic împotriva morţii, dar că trebuie să facem totul în favoarea speranţei". 

"De aceea, azi, înţeleg că destinul se ascunde, deseori, în cea mai cenuşie şi insesizabilă banalitate".

"încă nu a venit iepuraşul''!?…

…se apropie Sărbătoarea Paştelui; îmi amintesc cu drag de vremea în care eram fermecată de ''misteriosul iepuraş'' care îndeplinea toate dorinţele pe care le scriam într-un bileţel, cu singura condiţie să fiu cuminte; îmi amintesc că vroiam să-mi aducă cele mai frumoase ouă roşii, multe jucării, o rochie mai frumoasă decât a fetiţei de peste drum şi bineînţeles multe dulciuri.

Dar, cu trecerea anilor, am învăţat că iepuraşul a fost cea mai ''frumoasă amăgire'' şi că vremea lui şi a bileţelelor cu dorinţe a trecut…şi totusi, nu de mult, am fost întrebată: "ai pus la posta biletelul cu dorinte, pentru iepuras''?… înainte de a răspunde, vroiam să ştiu dacă ar trebui să-mi pun o dorinţă şi ar depinde de cineva ca să se împlinescă, oare ar vrea să o mai ştie?…şi spre surprinderea mea, răspunsul a fost: ''da, daca ar trebui sa-ti pui o dorinta si ar depinde de mine ca sa se implinesca, as vrea sa o stiu''…apoi, am vrut să cred din nou în iepuraşul care îndeplineşte orice dorinţă...dar...e prea tărziu pentru asta şi pentru că totul e doar în mintea şi în imaginaţia mea, '' iti dai seama ca toata povestea se poate interpreta prin restringere la "inca nu a venit iepurasul"!?

clipa de lumină...

Când liliacul va-nflori din nou,
De mine nici nu vei mai şti
Dar poate că un stins ecou
În inimă-ţi va tresări
Şi-atuncea eu,
În gândul tău voi reveni tiptil
Când liliacul va-nflori
Iar tu, de-un vechi şi drag april
Îţi vei reaminti...
În preajma noastră,
Parcul şi-a pus cercei albi şi mov
Dragostea noastră o împodobesc şi ei.
Dar liliacul se va ofili uşor,
Uşor şi tu mă vei uita
Şi totuşi îţi va fi iar dor
De-acest april cândva...

douăzecişicinci...

…astăzi, când nu te mai văd zâmbind, astăzi, când nu-nţeleg cum s-a-ntâmplat…astăzi, când toata lumea e-ntre noi…astăzi, eşti aproape de mine, mai aproape ca oricând; eşti în lumina ochiilor mei, în gandurile mele şi foarte aproape de sufletul meu…atât de aproape că atunci când închid ochii pot să-ţi simt îmbrăţişarea…astăzi, e ziua în care Dumnezeu m-a binecuvântat în urmă cu ceva vreme…astăzi, îţi doresc să fi sănătoasă, să ai linişte în toate gândurile tale ca să-ţi călăuzească visele şi să-ţi învingă toate temerile…astăzi, îţi doresc ca bucuriile tale să fie depline şi visele tale să fie mai aproape de împlinire…astăzi, îţi doresc ca toate întrebările tale să primească răspuns şi dacă poţi...să fi fericită...

Dragostea mea

Poţi plânge!
Când tu plângi, îngerii plâng şi plouă

Poţi plânge!
Când tu plângi, stelele plâng ... e rouă
Lasă-te să plângi în voie – îngerii te vor veghea
Lasă-te să plângi în voie – stelele te-or alina,
Dragostea meaZâmbeşte!
Când tu râzi, îngerii râd ... e soare
Zâmbeşte!
Stele-n ochi ţi-apar pe rând ... din mare
Lasă-te să râzi în voie, îngerii-ţi râd în priviri
Lasă-te să râzi în voie, stelele-ţi dau amintiri.
Poţi plânge,
Numai cei puternici plâng
Plângi cu zâmbete-n priviri
Lasă sufletul s-aleagă amintirile ce te zidescInima să înţeleagă ce înseamnă: te iubesc !

LA MULŢI ANI !

ameliei...

...frumoaso, de mai multe zile magnolia se "zbate" să-şi deschidă mugurii dar frigul se încăpăţâneză să-i ţină închişi...poate, nu e vremea încă...tot frigul e vinovat şi pentru că cireşii îşi scutură atât de repede floarea...şi când vezi atâta împotrivire, e uşor să renunţi să mai vrei ceva...îţi spui, poate nu e vremea...

another me...

Comentariul lăsat la unul din posturile mele (e timpul), m-a pus puţin pe gânduri...mi-am dat seama că niciodată, dar absolut niciodată nu am "asociat" primăvara decât cu frumuseţea adusă de mugurii care pocnesc sub sărutul soarelui, de florile care-ţi bucură privirea, de minunea care ne-a fost dată... poate sunt puţin egoistă pentru că nu vreau să las nimic să-mi strice imaginea perfectă pe care mi-am construit-o an de an despre primăvară.

E adevărat că în jurul nostru oamenii sunt trişti, dar asta nu trebuie să ne facă să renunţăm la frumuseţile pe care ni le oferă natura. E singura dată în viaţă când ni se dă ceva atât de minunat fără a trebui să dăm ceva în schimb; trebuie doar să avem puterea să ne oprim din alergarea asta continuă spre nicăieri şi să privim în jur cum viaţa îşi cere dreptul la viaţă, cum ni se toarnă încet, încet în suflet bucuria de a trăi...

...astenia de primăvara exisă pentru a ne adormi puţin câte puţin şi a ne face să visăm atât cât e nevoie, pentru că numai aşa nu ne vom da seama ce repede a trecut minunea numită primăvara...care nu ţine decât o clipă...un moment...

e timpul...

E vremea sărbătorii…de mai multe zile, natura este în sărbătoare; s-a gătit pentru cea mai frumoasă întâlnire, întâlnirea cu primăvara. Oriunde întorci capul, natura te răsfaţă cu flori albe, galbene sau roze…şi în faţa atâtor frumuseţi, nu poţi decât să-şi pleci fruntea şi să recunoşti că asta e cea mai mare minune a lumii şi să te gândeşti cât eşti de mic şi neînsemnat în faţa acestei măreţii.

E timpul să lăsăm în urmă toată durerea, regretele şi părerile de rău şi să păşim cu îndrăzneală şi curaj spre o lume mai bună, mai frumoasă, dar mai ales să lăsăm căldura soarelui să ne încălzescă sufletul şi să ne facă mai buni.




...e timpul să recunoaştem că viaţa e cel mai mare dar pe care l-am primit vreodată...

clipa de lumină...

Obişnuiam să scriu sub acest titlu versuri, dar cred că poate aduce o clipă de lumină şi altceva, nişte citate sau maxime de exemplu; am răsfoit zilele acestea câteva publicaţii în care am găsit în câteva rânduri "clipa de lumina"...

" dacă vrei să faci un bine, atunci fă-l când este nevoie".

" dacă poţi să faci pe cineva fericit, nu sta pe gânduri".

" dacă dai ceva, nu aştepta ca fapta să se întoarcă".

" dacă primeşti ceva, dă mai departe".

" dacă nu poţi să ajuţi pe cineva, spune-i-o în aşa fel, încât să nu o recepteze ca pe un refuz".

" dacă poţi să construieşti ceva, nu distruge".

" dacă poţi, fi hotărât în ceea ce spui şi ceea ce faci".

" dacă devi celebru, rămâi modest".

" dacă eşti nervos, nu-ţi descărca nervii pe alţii".

" dacă faci o observaţie, nu jigni". 

Chris Simion

it was fascination...

Niciodată nu am simţit cu adevărat ce înseamnă să fie "ziua ta" sau cu atât mai mult, "ziua de opt martie"; mereu simţeam o tristeţe ciudată în ziua aniversării şi-mi spuneam că e aiurea să te bucuri de "ziua ta" (care nici măcar nu e doar a ta; toată lume se poate bucura de ea la fel ca tine, tu poţi cel mult, să fi trist că mai trece încă o zi din viaţa ta şi atunci ce să mai sărbătoreşti...). 

Mă rog, aşa se poartă...să sărbătoreşti; au fost ani în care sărbătorirea însemna multă pregătire, musafiri, agitaţie, nervi....ce mai, oboseală la maxim...şi toate astea pentru că "e ziua ta"....despre ziua de opt martie, sunt prea puţine de spus...mereu a fost doar o zi obişnuită, primeam flori...şi atât. Nimeni niciodată, nu m-a întrebat ce mi-aş dori cu adevărat de "ziua mea", de "opt martie" sau cum mi-ar plăcea să-mi petrec aceste zile... 

Apoi, cu trecerea timpului şi cu toate schimbările din viaţa mea, aceste zile nu au mai însemnat nimic...au rămas doar urările specifice din partea celor apropiaţi şi atât; am ajuns să cred că asta e starea normală şi că, ceea ce îmi doream eu cu adevărat în astfel de zile, a fost mereu doar în mintea şi în imaginaţia mea, până când...

...am primit o zambilă superbă ( se şi vede puţin mai jos), care în căldura camerei mele are mirosul unic al primăverii, o prăjitură, un pacheţel din care am scos un super drăguţel obiect decorativ la care trebuie să-i găsesc locul potrivit - ca să se "încadreze" cu feng shui-ul interior - (cum spunea cineva)... şi pentru ca seara să fie perfectă, am mai văzut şi un film despre care tot auzisem eu ( aveam chiar o secvenţă din film - o ameţitoare lectie de tango ) şi îmi doream mult de tot să-l văd...toate acestea au fost pentru mine...doar pentru mine de opt martie, a fost ... ceea ce îmi doream cu adevărat...

It was fascination,
I know.
And it might have ended
Right then, at the start
Just a passing glance
Just a brief romance.
And I might have gone,
On my way

Empty hearted
It was fascination,
I know
Seeing you alone,
With the moonlight above
Then I touch your hand
And next moment
I kiss you
Fascination turned to love.

It was fascination,
I know
Seeing you alone
With the moonlight above
Then I touch your hand
And next moment
I kiss you
Fascination turned to love...

...toate acestea, trebuiau să aibă un nume 

ca să se poată realiza, 

un singur nume....c_pm.

de ce iubim femeile?

....de multe zile aud la radio întrebarea "de ce iubim femeile"? - şi chiar aşa, de ce ? pentru că ştim
să facem lumea mai frumoasă, pentru că fără noi ziua de mâine ar fi doar azi....pentru că avem umeri puternici ca să purtăm pe ei toată greutatea acestei lumi, pentru că avem forţa de a da viaţă şi puterea de a accepta respingerea cu care ne tratează adesea proprii copii şi pentru că-i iubim cu o dragoste necondiţionată, chiar şi atunci când ei ne rănesc cumplit...

Suntem iubite, pentru că avem forţa de a avea grijă de toată familia chiar dacă suntem bolnave sau obosite, pentru că avem forţa să continuăm atunci când toată lumea abandonează...pentru că avem putere să ne suportăm bărbatul în căderile sale şi de a-i rămâne alături cu aceeaşi tărie. Suntem iubite, pentru că, nu ne este ruşine să plângem atunci când simţim nevoia şi, ştim că, toată frumuseţea noastră stă în ochii noştri....ei sunt poarta către inima noastră, acolo este toată dragostea pe care o putem da....şi uneori plângem pentru că, prin lacrimile noastre ni se poate zări inima....

dust in the wind

I close my eyes 

Only for a moment, then the moment's gone

All my dreams 

Pass before my eyes, a curiosityDust in the wind...

All they are is dust in the wind. 

Same old song 

Just a drop of water in an endless sea

All we do 

Crumbles to the ground, though we refuse to see 

Dust in the wind 

All we are is dust in the wind, 

ohh.. 

Now, don't hang on 

Nothing lasts forever but the earth and sky It slips away 

And all your money won't another minute buy 

Dust in the wind... 

All we are is dust in the wind 

All we are is dust in the wind 

Dust in the wind

Everything is dust in the wind... 

sâmbătă, 5 martie 2005, ora 14,00

2 (doi)

...ziua în care viaţa mi-a fost schimbată în câteva ore...

...întotdeauna, data de 2(doi) din orice an, din orice lună, o să-mi amintească de o zi...

in memoriam

am pus o frezie albă lângă inima lui...

"Îmi pare rău de azi, de ieri,
De viaţa ta cu mine.
Îmi pare rău de ierni, de veri
De tot îmi pare rău.

                                                     Eu n-am ştiut atunci să fug, 

să merg la tine
Şi m-am pierdut în ierni
ce-au nins un vis ce-a fost
N-am reuşit să vreau
s-ajung din nou la tine,
Şi rătăcesc în timp
şi plâng o viaţă fără rost.

Îmi pare rău de nopţi de dor
Trăite cu iubire.
Îmi pare rău că toate mor,
De noi îmi pare rău.

Eu n-am ştiut atunci să fug să merg la tine
Şi m-am pierdut în ierni ce-au nins un vis cea fost.
N-am reuşit să vreau
s-ajung din nou la tine,
Şi rătăcesc în timp
şi plâng o viaţă fără rost."

doar gândul la tine...

"Doar gândul la tine mă face să sper
În drumul acesta ce duce la cer.
Doar dorul de tine, de chipul tău blând
Îmi spune mereu...în curând...în curând.

De dorul acesta ce-mi arde în piept
Veghez şi tresar şi Te-aştept şi te- aştept.
La orice sclipire tresar îngânând;
O, vino te rog...mai curând...mai curând"

Eu nu regret povestea de iubire,

dar e nespus de trist şi de ciudat

să simţi c-asemeni unui fir subţire

ceva frumos din tine s-a sfărmat.

Şi nu mai ştiu anume ce, şi-anume când,

căci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut

de-ţi vine să porneşti, de alţii întrebând

de-au fost aievea cele ce-au trecut.

"ne vom aduce aminte
de toate pân' la urmă
şi oricât de departe
destinele ne-or duce
mereu şi pretutindeni
oricând şi or' şi unde
oricum, până la urmă
aminte ne-om aduce"...

dragobetele...

Mă întebam astăzi câţi dintre noi mai ştiu de sărbătoarea lui Dragobete...un Valentine's Day românesc...este 24 februarie şi astăzi se iubeşte. Da, se iubeşte în stilul românesc, intens, dulce şi nebuneşte. Este ziua în care se mai face un pas spre primăvară sau cum se mai spune "cap de primăvară". Dacă ne oprim puţin din alergarea asta continua spre nicăieri, o să vedem cum natura se trezeşte încet, încet la viaţă, o sa vedem florile specifice primăverii cum încep să ne încânte privirile; este ziua lui Dragobete, Năvalnicul sau Logodnicul Păsărilor, fecior chipeş şi puternic, ce ne aduce iubirea în casă şi în suflet.

Legenda povesteşte că Dragobete (personaj mitologic, similar lui Eros, al vechilor greci şi lui Cupidon, al romanilor), oficia în cer la începutul fiecărei primăveri, nunta animalelor, tradiţie care s-a extins treptat până în rândul oamenilor şi a dat naştere unor obiceiuri specifice românilor din sudul şi nordul Dunării. În ziua lui Dragobete, fetele se primeneau în haine curate de sărbătoare şi porneau înspre pădure, pentru a culege ghiocei, viorele, pe care le puneau apoi la icoane şi le foloseau la diverse farmece de dragoste. Apoi, la ora prânzului, fetele porneau în goană înspre sat, fuga fiecăreia atrăgând după sine câte un băiat, şi nu unul oarecare, ci acela care le îndrăgea. Dacă-şi prindea aleasa, acesta îi fura o sărutare în văzul lumii, sărutare ce simboliză legământul lor de dragoste pe tot anul.

De aici şi zicala "Dragobetele sărută fetele!", mult îndrăgită de fetele care purtau în suflet speranţa primirii a cât mai multor sărutări, iar în viitor cât mai multă dragoste....

Un alt obicei al fetelor era de a strânge omătul netopit, apa de ploaie sau de izvor, pe care o considerau ca avand efecte magice asupra lor atunci când o foloseau, intrucât deveneau mai frumoase si mai drăgăstoase. Flăcăii strânşi în cete sau mulţimile de fete obişnuiau ca, în ziua de Dragobete, să îşî cresteze braţul în forma de cruce, după care îşî suprapuneau tăieturile, devenind astfel fraţi, respectiv surori de cruce. Tradiţia mai spune că, în această zi, când biserica creştină sărbătoreşte Aflarea Capului Sfântului Ioan, oamenii îşî întrerupeau toate muncile, curăţându-şi şi aranjându-şi însă casa, pentru a-l întâmpina cum se cuvine pe zeul iubirii, care nu venea singur, ci însoţit de aşa-numitele zâne Dragostele, ce le şopteau vorbe de amor îndrăgostiţilor. Fiecare avea grijă ca această zi să nu îi prindă fără pereche, ceea ce ar fi reprezentat un semn rău, prevestitor de singurătate pe întreg parcursul anului, până la următoarea zi de Dragobete.

Prilej de bucurie si bunăstare, Dragobetele reprezintă una dintre cele mai frumoase obiceiuri străvechi ale poporului român. Păcat că foarte mulţi i-au uitat semnificaţia şi îşi amintesc doar de sărbătoarea Sf-ului Valentin...şi totuşi, chiar dacă e Valentin sau Dragobete, sa nu uitaţi că iubirea este singura care contează.... în rest, totul e doar legendă.

clipa de lumină...

''Secunda nesfârşită deşteaptă o amintire caldă
În flacăra lunii ce m-atinge şi mă scaldă.
Când tremură al meu suflet în unduirea ei
Închid în timpul veşnic ochii trişti ai mei.
Degeaba tot visez departe în spaţiul infinit
Degeaba caut în trecut un înţeles nedefinit.
Suspinele se plimbă rând pe rând prin mine
Par o tăcere infinită dinspre azi spre mâine.
Potrivnică mi- e soarta acum în întuneric
Toate visele-mi sunt doar umbre în nimic.
Tot ce azi îmi pare veşnic, mâine e trecut
Şi tot ce azi îmi pare viitor, mâine e pierdut.
Merg mereu în faţă pe calea mea pustie
La fiecare pas îmi pare mai deşartă mie.
E greu să crezi în nimicul sufletului tău
Să uiţi tot ce e bine şi să iubeşti ce-i rău.
Viaţa în faţă te priveşte, niciodată mulţumită
Şi de i-ai da totul din tine, tot s-ar uita nefericită.
De alegi azi bine mâine rău, viaţa-ţi aparţine
Ci nu privi în urmă la ce n-a fost să fie.
Mereu te vei izbi de zidurile vieţii-n drum
Tu caută mereu să le dobori în praf şi scrum.
Speranţa care piere azi, pierdută v-a râmâne
Dar mâine vei vedea în locu-i altele o mie.''
Daniel Chiu

valentine's day

Nu întotdeauna eram eu "încântată" de acest Valentine's day, chiar dacă în urmă cu ceva vreme cineva nu uita să-mi aducă frezii în această zi...apoi...nu i-am mai dat importanţă; în ultimii trei ani chiar a trecut pur şi simplu ca oricare altă zi...

Astăzi având de rezolvat nişte probleme prin oraş am fost plăcut surprinsă să văd din nou oameni veseli, zămbind ( e drept erau foarte mulţi tineri) care vroiau să cumpere un mic cadou persoanei dragi... i-am văzut cu câtă "pasiune" alegeau o floare sau un moştrofonţ şi cât de greu le-a fost să se hotărască...oferta de kitsh-urilor a fost foarte bogată dar cu toate astea dacă avea-i răbdare să cauţi putea-i să găseşti ceva drăguţel.Acum, după ce am văzut cât bine le face oamenilor, ce stare de bucurie aduce acest Valentine' s day, cred că nu mai are nici o importanţă dacă e o sărbătoare românească sau nu...şi la urma urmei cui îi pasă...dacă asta ne face mai veseli şi puţin mai fericiţi, atunci înseamnă că e ok..

Vă mai amintiţi legenda acestei zile ? este chiar frumoasă...pe vremea Împăratului roman Claudiu al II-lea, care având multe războaie, a vrut o armată puternică dar majoritatea bărbaţilor nu vroiau să meargă în luptă, vroiau să stea acasă cu soţiile şi copiii; Claudiu a găsit o soluţie pentru această problemă, astfel bărbaţii din Roma nu se mai puteau căsători. Un preot, Valentin, căsătorea în secret cupluri. El făcea cununiile în locuri secrete, astfel ca împăratul să nu-l poată găsi dar cu toate astea, Valentin a fost descoperit şi dus în faţa Impăratului care i-a cerut să renunţe la creştinism şi să devină un soldat roman. Valentin a refuzat şi pentru asta el a fost întemniţat şi condamnat la moarte.Până în ziua execuţiei, el a trimis scrisori de adio către toţi prietenii săi şi le-a semnat "Adu-ţi aminte de Valentin al tău"...îmi amintesc că eu primeam frezii în această zi

alinei...

happy valentine's day

clipa de lumină...

''Aşa mult te-am visat,
Că nu mai ştiu cum eşti.
Oare mai este vreme să te cuprind întreagă
Şi-ntr-un sărut să-ţi sorb
Izvorul vocii tale ce-mi e atât de dragă.
Aşa mult te-am visat,
Încât braţele mele, cercând să te cuprindă,
Se regăsesc în cruce peste piept
Şi mult mă tem că n-or mai putea ţine
Trupul tău cald vreodat'
Şi că reala ta ivire ce-mi bântuie închipuirea
De prea lungi ani de zile,
Umbră m-ar face să devin.
Aşa mult te-am visat,
Că nu-mi ajunge timpul
Spre-a mă trezi din nou.
Cu pleoapele deschise dorm
Expus cu-ntreaga-mi fire,
Oricărui semn de viaţa, de dor adânc de tine
Tu, singura-mi speranţa
Şi-a vieţii mele sens.''
R. Desnos

o singură zi...

...aseară am fost la hipermarket să fac cumpărături; ok, o să spuneţi că nu e nimic nou sau neobişnuit în asta şi aveţi dreptate; dar să vezi oameni fericiţi în jurul tau, oameni care zâmbesc vă spun eu, e ceva neobişnuit; e drept, cei mai mulţi erau tineri care se opreau în faţa ofertelor de dulciuri ambalate care mai de care mai atrăgător; apoi, mi-am amintit...da, se apropie ziua îndragostiţilor, asta e secretul acestei explozii de zâmbete şi bună dispoziţie...

păcat că e doar o singură zi pe an...ce puţin le trebuie oamenilor să poată zâmbii...

răsfăț...

...dacă vreodată o să ţi aducă cineva micul dejun la pat şi ai să vezi cum din pahar se ridică încet, încet, ameţitori aburi de cacao caldă, dacă din colţul tăvii o să-ţi încânte ochii un superb trandafir roşu, să nu cumva să ai proasta inspiraţie să dai draperiile la o parte...aburii se vor risipi, trandafirul se va ofili...şi ce-i mai rău, o să ţi dai seama că a fost doar un vis....

primăvara de lângă noi...

dacă am avea timp să ne oprim doar o clipă din alergarea continuă şi să privim în jurul nostru, am vedea cum în fiecare zi se schimbă ceva...dimineţile au miros de pământ umed, soarele stă mai mult pe cer şi are o îmbratişare mai caldă...atingerea blândă a primăverii e tot mai aproape de noi, trebuie doar să ne oprim din alergarea continuă....

clipa de lumină...

''Îmi place când vorbesc cu ea
Mereu mă întristează
dar mereu îmi place.
Iar după asta e...la cinci minute după,
o melancolie profundă
în mine, adânc, acolo,
În mine mă înfundă-
Şi îmi vine s-o strâng în braţe,
dar n-am de unde s-o iau
Şi-mi vine s-o strig pe nume-
dar de unde să-l iau?
Vreau s-o privesc în ochi,
vreau să îi ating mâna,
vreau să ştiu ce gândeşte
vreau să ştiu ce simte.
Dacă se gândeşte la mine,
dacă mă dispretuieşte,
dacă îi e dor de mine,
dacă crede că-s nebun,
Sau dacă crede că mă gândesc la ea...
Cred ca asta e totul,
vreau s-o cunosc atunci

În momentul de după cinci minute...

Dar nu...
Cred că-s doar eu...
Cred că-s doar eu...

Cred că-s doar eu''- (Arhanghel)

primul pas spre...primăvară...

...nu ştiu căt timp aveţi să vă gândiţi la asta, dar primăvara este aproape, ascunsă în fiecare din noi; trebuie doar să deschidem ochii şi să zâmbim mai mult...

laurei

..."s-au schimbat atâtea...uneori, numai amintirile ne dau putere să mergem mai departe spre un "nu ştiu ce"....

ai dreptate când spui că s-au schimbat foarte multe...sunt schimbări care dor; parcă lumea întreagă s-a răsturnat peste noi....dar avem amintirile care ne dau putere...



... voi fi mereu alături de tine

clipa de lumină...

''Astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Aşa trebuie să fie ...
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasma, bucatele.
Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blana vărgată.
Nimeni nu va şti că suntem tot atat de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
că ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău ...
Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul.''....
Ştefan A. Doinaş

clipa de lumină...

Sărută-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sărutarea ta ar fi in stare
Să stingă focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire şi de soare.
Sărută-mi gura, buzele-ncleştate
Ce vorba şi surâsul şi-au pierdut.
Îţi vor zâmbi din nou înseninate
Şi-ndrăgostite ca şi la-nceput.
Sărută-mi fruntea, gândurile rele
Şi toate îndoielile-or să moară,
În loc vor naşte visurile mele
De viaţă nouă şi de primăvară.

Sărută-mă - Magda Isanos

Dacă s-ar putea vreodată

Să măsori nemăsuratul,

Să cuprinzi nemărginirea,

Să stai, străbătând neantul,

Să fii nici unul, nici altul.

Dacă s-ar putea vreodată

Neiubind să fii iubirea,

Nesperând să fii speranţa,

Nevorbind să fii vorbirea,

Negândind să fii gândirea.

Dacă s-ar putea vreodată

Să auzi neauzitul,

Să priveşti în nevăzut

Şi să afli neştiutul,

Ar urma iar începutul?

Dacă - Elena L. Popescu

lecţia de tango...

cei care au văzut filmele Take the lead ( să dansaţi bine) şi Shall We Dance,îşi amintesc pasionalele lecţii de tango...

tango

de câteva zile ascult un tango... nu ştiu de ce, m-am oprit la Carlos Gardel- por una cabeza ( cei care au vazut filmul "parfum de femeie" îl ştiu cu siguranţa). Mi-am spus mereu că, tangoul este un dans al pasiunii, al unei iubiri pasionale...îmbrăţişarea pătimaşă în care femeia se abandonează pur şi simplu în braţele bărbatului, sigură că el o va duce într-o lume plină de iubire, te face să anticipezi cu uşurinţă următoarea mişcare...

tangoul...dansul în care bărbatul şi femeia îşi transmit prin pasionala şi puternica îmbrăţişare, prin paşii fermi şi privirile "ucigătoare" cele mai tainice, pasionale şi pătimaşe gânduri, iubindu-se parcă în mişcare...atunci, sunt doar ei, îmbrăţişaţi, trăindu-şi cu pasiune pentru câteva clipe, iubirea...

clipa de lumină...

cu multă vreme în urmă, citeam într-o publicaţie locală o rubrică intitulată clipa de lumină; acolo în fiecare zi publicau poezii. Erau versuri superbe care mi-au luminat ziua şi gândurile. De astăzi, o să încerc să fac şi eu asta...

Ai batut la uşa sufletului meu.
Te-am lăsat să intri. N-am ştiut,
Că-ntr-o zi-mi va fi atat de greu
Să te pierd. Şi totuşi, te- am pierdut.
Nu pot să-nţeleg cum ai plecat,

Fără doruri şi regrete - n tine,

Cum poţi să te scuturi de păcat,

Să te pierzi şi să mă pierzi pe mine?

Mi-ai lăsat doar vis şi disperare,

Dar privind trecutul, poate mâine

Vei constata că-n noaptea ce apare,

M-ai pierdut şi-acum te pierzi pe tine.

Vei reveni, poate-ntr-o zi, să ceri

Trecutul drag, în nopţile pustii.

Mă vei găsi, atunci, la fel ca ieri?

Nu pot să ştiu şi nici tu nu vei şti.

Elisabeta Buzaş -Nu vom mai şti

clipa de lumină...

Poezia este ochiul care plânge.
Ea este umărul care plânge,
ochiul umărului care plânge.
Ea este mâna care plânge,
ochiul mâinii care plânge.
Ea este talpa care plânge,
ochiul călcâiului care plânge.
O voi, prieteni,
poezia nu este o lacrimă
ea este însuşi plânsul,
plânsul unui ochi neinventat,
lacrima ochiului
celui care trebuie să fie frumos,
lacrima celui care trebuie să fie fericit.

N. Stănescu - Poezia

câţi dintre noi...

undeva în adâncul sufletului, nu ne dorim să primim aşa o scrisoare?...câţi dintre noi am mai putea scrie aşa o scrisoare?...câţi dintre noi mai credem că aşa ar trebui scrisă o scrisoare de dragoste?...

Iubitule,
Mi-e dor de buzele tale fierbinţi, de mâinile tale puternice, mi-e dor să-mi mai sprijin capul pe umărul tău. Mi-e dor să mă mai priveşti, să mă dezmierzi, să mă alinţi. Ce n-aş da să te am lângă mine, să te simt, să te miros, să te cuprind, să mă cuprinzi, să te sărut, să mă săruţi...te aştept iubitule, la fel cum aştept primăvara să vină peste mine să-mi înflorească copacii, să-mi întoarcă rândunelele, să-mi îmbobocească zambilele şi narcisele şi ghioceii. Şi-aş vrea să te adulmec ca pe-o frezie galbenă şi să te pun între sâni, să-ţi simt mirosul în nări tot anotimpul; şi să rămâi proaspăt acolo, să nu te ofileşti, hrănit de seva sânilor mei. Te-aş face parfum iubitule, parfum de frezie te-aş face, şi aş păstra reţeta numai pentru mine, să nu te aibă nici Channel şi nici Dior, şi-aş fi cea mai iubită dintre pământeni cu parfumul tău izuind dinspre mine şi doar spre iarna te-aş mai preschimba în parfum de cetina verde; te-aş scoate de acolo, dintre sâni, ca pe un clondir fermecat şi-aş pune doua sau trei picături în căuşul palmei şi-apoi le-aş săruta. Ţi-aş săruta parfumul iubitule, sub un mănunchi de vâsc, în noaptea de Crăciun.

timpul

îmi amintesc că am primit cu mult timp în urmă un mesaj care avea aceste versuri; atunci l- am citit repede şi am continuat să mi verific corespondenţa fără să mă gandesc prea mult la conţinut...şi totuşi, dacă ai ''curaj'' să citeşti cu voce tare aceste versuri, dacă ai făcut ceva din toate astea, o să înţelegi că timpul e scurt şi viaţa nu este o cursă

Ai privit vreodată copiii
Într-o "învârtitoare"?
Ai ascultat zgomotul ploii
Când cade pe pământ?
Ai urmărit vreodată zborul neregulat
al unui fluture?
Ai observat apusul soarelui?
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa aşa de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu durează mult.

Îţi trece fiecare zi in zbor?
Când zici "Cum te simţi"?" "Ce mai faci"?"
Asculţi răspunsul?
Când ziua se sfârşeşte
Te întinzi în pat
Cu sute de întrebări succesive
Ce îţi trec prin cap?
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa aşa de repede.
Timpul este scurt.
Muzica nu durează mult.

I-ai spus vreodată copilului tău,
O să facem mâine asta?
Fără să-ţi dai seama de dezamăgirea lui,
pentru că erai grabit/ă?
Ai pierdut legătura cu o prietenie bună ce apoi a încetat
Pentru că tu nu aveai niciodată timp
Să suni şi să spui "Bună"?
Ai face bine să încetineşti.
Nu dansa aşa de repede.
Timpul este scurt.
Muzica nu durează mult.

Când alergi aşa de repede pentru a ajunge undeva
Pierzi jumătate din plăcerea de a merge.
Când eşti preocupat/ă şi alergi toata ziua,
Este ca şi un cadou niciodată deschis...Aruncat.
Viaţa nu este o cursă.
Să o iei mai încet...
Ascultă muzica
Înainte să se termine cântecul.

realitatea

Într-o noapte, discipolul s-a trezit plângând. Maestrul l-a întrebat:
- "Ai avut un coşmar?"
- "Nu."
"Ai avut un vis trist?"
"Nu," a spus discipolul.
"Am avut un vis frumos."

Atunci de ce plângi aşa tare? Discipolul a răspuns, ştergându-şi lacrimile...

"Pentru că visul pe care l-am avut, nu poate deveni realitate."

...după ce am citit aceste rânduri, mi-am amintit cum de atâtea ori am plâns pentru că visele mele nu pot deveni realitate...

Ioanei...

"Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,
Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,
Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,
Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,
Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,
Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,
Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,
Mereu,Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!"

şapte ianuarie...

Alina, La multi ani...

prietenia...

...am vrut să scriu astăzi despre prietenie; să scriu despre prieteni, despre câte feluri de prieteni sunt, dar în timp ce îmi făceam ordine-n idei, ''playlist-ul'' aduce în difuzoare o melodie despre...prietenie; m-am oprit din scris ca să pot asculta mai bine şi apoi, m- am gândit să las versurile acestui cântec aici....sunt ceea ce trebuia scris în acest moment, despre prietenie...

prietenia care ne-a legat
îmi poartă paşii printre amintiri,
prietene îţi spun
drum bun şi rămas bun
şi mai priveşte-o dată-n urma ta.
mai strânge-mă la piept
şi spune-mi ce e drept
şi-nvaţă-mă să iert
atunci când plâng…

prieten bun, prieten drag,
ascunde lacrima ce te-a trădat
prieten bun, ce gând curat
prietenia care ne-a legat.

a mai trecut o zi şi nu mai ştiu
prietene pe unde am să fiu
atunci când norii grei
te-ascund de ochii mei
şi-mi lasă-n suflet un imens pustiu.
şi-atunci când am să fiu
doar suflet, am să ştiu
să iert, să plâng, să uit
că e târziu…

prieten bun, prieten drag,
ascunde lacrima ce te-a trădat
prieten bun, ce gând curat
prietenia care ne-a legat.

''prietenii sunt modul în care Dumnezeu are grijă de noi"...

gerul...

din copilărie ştiam că în noaptea de Bobotează, frigul e atat de mare, că până şi "pietrele crapă"...aşa e gerul Bobotezei...năprasnic, aspru şi puternic încât îngheaţă tot ce atinge... 

păpuşi-tzărani-cu magnet

...în urmă cu o zi, două scriam un mesaj de mulţumire pentru un drag prieten cu "dezamăgirea" că nu găseam pe nici unde nişte ''păpuşi-tzarani-cu magnet'' ; de ce ?... pentru că aceste păpuşi - tzarani - cu magnet, sunt amintiri foarte dragi din România pentru cineva plecat de foarte mulţi ani...

Din ţara unde astăzi la ora 22.00 ( ora 13.00 în România) erau 31 de grade, ne zâmbesc păpuşile-tzarani- cu magnet...

sfârşitul poveştii...

"cand de fapt ai inca multe de oferit (11)"
fotografiile au fost alese dintr-un grup mai mare si renumerotate astfel incat sa creeze o poveste...

by:c_pm

Sun,19 Jun 2005 22:02:50

continuă...

..."pentru ca vrei ceva la care nu poti ajunge (9) si stai singura (auto) izolata in contemplare intr-o lume pustie (10)"

povestea continuă...

..

."Cand de fapt si stelele de mare s-ar lipi de tine (7), tu alegi sa ai multiple fete triste sau pesimiste (8)."

continuarea poveştii...

.

.."Ai aripi dar nu poti sa zbori, doar plangi (a cincea). Si in final vei fi tot atat de utila ca un suflet pustiu pe fundul unei ape (6)"

povestea continuă...

"....sau o printesa a ghetii ( a treia) sau o femeie prinsa (captiva) in propriile ganduri ( a patra)"

poveste în imagini...

"Fotografiile au fost alese dintr-un grup mai mare, si renumerotate astfel incat sa creeze o poveste pentru tine, o poveste in care speram sa te regasesti"....

Să vedem cam ce spun ele:





- prima, cea cu ceasul: Stop, e timpul să te opreşti. O mână fermă la capătul unui drum negru. Că dacă nu, ajungi mâncată de molii (a doua).

încă o minune a lumii...

am văzut astăzi câteva imagini cu natura în toată splendoarea ei... îngheţată; au fost foarte multe care mi au plăcut, dar astea mi au atras în mod deosebit atenţia şi am stat câteva minute bune să le privesc...mda, acum pot spune iar " încă o minune a lumii"

mulţumesc...

papusi tzarani cu magnet

...când am început să scriu asta, m-am gândit la cineva...astăzi am înţeles că în lumea asta mare mai am prieteni; astăzi când aveam atâta nevoie să nu fiu singură, un prieten mi-a întins mâna...

Iţi mulţumesc prieten drag că exişti, că eşti lângă mine, mai ales atunci când am nevoie de sprijin...

am vrut să ataşez două păpuşi...dar nu am gasit...aici, dacă te uiţi bine sunt mai multe...şi toate cu magnet...

2 (doi)

... ziua în care viaţa mi-a fost schimbată în câteva ore...

...întotdeauna data de 2 (doi), din orice an,

 din orice lună, o să-mi amintească de o zi...

în prima zi din noul an...

...când toţi urează celor dragi, cuvinte de iubire vă spun şi eu '' Un an mai bun şi plin de bucurie"

LA MULŢI ANI !

între şfârşit şi început...

...mai e un pas, atâta doar a mai rămas până la venirea Anului Nou...mai e timp să privim în urmă cu iertare, înainte cu speranţă, în jos cu înţelegere şi în sus cu recunoştinţă...

LA MULŢI ANI !!

in memoriam

                                     " a muri înseamnă de fapt a te muta într-o stea."
                                                                                               Octavian Paler

''Intr-o bună zi voi îmbătrâni, într-o bună zi voi muri,

într-o bună zi voi fi data uitării"...

Simone de Beauvoir

din gândurile mele...

...30 decembrie, ultima Duminică din acest an, 2007... ar fi fost minunat să ningă, să fie zăpadă peste tot, dar cum lumea şi tot universul s-a întors pe dos, e doar o zi întunecată şi rece...dincolo de fereastră, un ocean de linişte în care nu mai găsesc răspunsuri...
"ninge iar iubito în absenţa ta
ca o despletire de cireşi de mai
din copilărie n-a mai nins aşa
daca-i fi cu mine, am fugi pe cai.
parcă tot pământul e-nvelit de cer
prins de odiseea fulgilor de nea...
azi mi dor de tine
ca un mesager, urmărit de viscol
şi absenţa ta...
ninge cu argintul coamelor de cai
ninge ca o nunta veche la fereastră
daca-i fi cu mine, astăzi cu alai
am porni iubito către nunta noastră.
ca şi cum ar curge vremea inapoi
să împace iaraşi două veşnicii...
ninge cu duminici, ninge între noi
cei pierduţi în lume singuri şi copii
daca-şi şti pe unde este umbra ta
azi pe sub zăpadă ţi-aş săpa tunel
şi-am reface lumea, cum a fost cândva...
dintr-un vis de sănii şi de clopoţel.
ninge cu argintul coamelor de cai
ninge ca o nuntă veche la fereastră.
daca-i fi cu mine, astăzi cu alai
am porni iubito către nunta noastră.
azi sunt plin de viscol şi absenţa ta
dorului zăpezii mire ma ofer...
din copilarie n-a mai nins aşa
parcă tot pământul e-nvelit de cer.
ninge cu argintul coamelor de cai
ninge ca o nuntă vechi la fereastră
daca-i fi cu mine, astăzi cu alai
am porni iubito către nunta noastră''....

de Sărbători...

...când e vremea colinzilor şi-a bucuriilor, de Sărbători când e vremea cadourilor, am primit cel mai neobişnuit "cadou"...un blog.