clipa de lumină...

Vin ploile iubite
Şi nu mai pot s-ajung la tine
Vor plânge pentru mine norii
Când vântul rău
Va scutura salcâmii,
Ce-au înflorit la geamul meu.
Şi noaptea va acoperi pământul,
Când cerul se va înnoura
Ne vom iubi în mare taină
Şi fulgerele ne vor lumina.
Apoi, târziu, vom adormi îmbrăţişaţi
De ploaie şi de nori uitaţi...

Vin ploile - mai 2004

flori de câmp...

...pentru cea mai iubită dintre pământeni

flori de mac...

...după mai multe zile în care am postat doar câteva clipe de lumină, vreau să scriu acum despre câteva "frumuseţi frumoase" ...zilele astea a trebuit să fac o deplasare într-un alt oraş, lucru care m-a indispus de dimineaţă, dar după câteva ore de drum, privirea mi-a fost încântată de minunile naturii (cum îmi place mie să spun)...am văzut cum primăvara şi-a aruncat peste câmp iarba crudă şi multe flori...dar cea mai mare bucurie mi-au adus-o macii...între atâtea temeri şi probleme, am şi uitat că e vremea lor, că e vremea în care fragili, parcă timizi, îşi deschid petalele roşii sărutând soarele care-i alintă cu o adiere uşoară de vânt...

rugă pentru părinţi...

''Enigmatici şi cuminţi
Terminîndu-şi rostul lor
Lângă noi se sting şi mor
Dragii noştri, dragi părinţi.
Cheamă-i Doamne, înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost
Şi fă-i tineri cum au fost
Fă-i mai tineri decît noi.
Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întîrzia
Să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori
Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.
Ia priviţi-i cum se duc
Ia priviţi-i cum se sting
Lumânări în cuib de cuc
Parcă tac şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi
Ne întoarcem în pământ
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângîiaţi-i pe părinţi.
E pămîntul tot mai greu
Despărţirea-i tot mai grea
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Dar de ce priviţi aşa
Fata mea şi fiul meu
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.
Sărut mâna, tatăl meu!
Sărut mâna, mama mea!
Rămas bun, băiatul meu!
Rămas bun, fetiţa mea!
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea!''

A.Păunescu