o singură zi între sfârşit şi început...

...a mai rămas o zi din acest an; un an cu bune cu rele, un an în care multe s-au schimbat...a mai rămas o singură zi şi mă gândesc cu drag la toţi care mi-au atins chiar şi pentru o clipă sufletul şi care şi-au găsit loc în el, şi aş vrea ca în noul an să aibă putere să fie ca ceilalţi şi curaj să fie ei înşişi; să aibă putere să-şi ascundă suferinţa şi mult curaj să lupte cu ea, să aibă putere să supravieţuiască şi curaj să trăiască...aş vrea să aibă putere să iubească şi curaj să se lase iubiţi...

minunatele nopţi...

...minunatele nopţi ale colindelor, ale dratinilor strămoşeşti şi ale Crăciunului să vă găsească la ceas de bucurie alături de cei dragi, să vă aducă în suflet iertare şi iubire, şi-n inimă speranţă... 

zăpada din palma mea...

...a nins aşa cum ningea în toate visele mele; a nins două zile cu fulgi mari şi deşi pe care i-am adunat unu câte unu în palma mea şi-n părul meu lăsând-ui apoi să se topească peste pleoapele ochilor mei până în ceas de noapte când fulgii s-au oprit lângă un nor de unde îngerii s-au îndepărtat rând pe rând plecând în căutarea noastră...a noastră, cei de altădată nu cei de acum, lăsându-ne speranţa că ne vom întâlni cândva în singura viaţă ce ne-a fost dată pe acest pământ...

   

ninge iar iubito în absenţa ta...

Ca o despletire de cireşi în mai
        Din copilărie n-a mai nins aşa
              Dacă ai fi cu mine am fugi pe cai

                      Parcă tot pământul e-nvelit de cer

                              Prins de Odiseea fulgilor de nea

                                    Azi mi-e dor de tine ca un mesager

                                          Urmărit de viscol şi absenţa ta

                                                           

Ninge cu argintul coamelor de cai...

    Dacă-aş şti pe unde este umbra ta 

Azi pe sub zăpadă ţi-aş săpa tunel, 

Şi-am reface lumea cum a fost cândva

Într-un vis de sănii şi de clopoţei.