mă însoţeşti la mare...

...să-ţi arăt peştii, apa şi valurile cum se sparg la mal?

a luat marea foc...

am aşteptat asfinţitul
ca să-ţi pot privi ochii...
apoi, am văzut infinitul
din largul albastru al mării.


am alergat desculţă,
prin nisipul fierbinte
şi am îmbrăţişat marea
cu privirea şi dorul din minte...

fluturele obosit...

...stătea tăcut în miez de noapte, pe asfaltul încălzit de soarele arzător; nu avea putere să zboare, nu avea putere să mişte...el se mişca doar atunci când...

pentru că cineva ştie...

...cât de mult iubesc marea, mi-a adus-o mai aproape...
- de ce e asa albastra marea?
- k sa ne linistesca p noi.

nu ştiu.. şi acum cred că nu ştiu nimic...

...atunci când o să ştii că sunt o femeie cu defecte şi capricii, o femeie care nu prea a avut noroc în viaţă, atunci când o să ştii că sunt o femeie pe care furtunile din viaţa ei au lovit-o şi au îngenuncheat-o de prea multe ori...atunci când o să ştii că sunt o femeie care iubeşte cu patimă ploile şi adoră marea, atunci când o să ştii toate astea, cheamă-mă...o să vin la tine cu sufletul deschis, o să te privesc în ochi şi o să-ţi spun: îmi pare rău...

pentru că ochii au culoarea mării...

...îţi aminteşti cum îţi spuneam că ochii tăi au culoarea mării dintr-o zi de vară? îţi aminteşti cum îţi spuneam că ai ascuns marea în ochii tăi şi că în faţa lor ai nisipul pe care valurile vin să moară? îţi aminteşti cum îmi spune-ai că valurile nu mor la mal...ele se sparg în tăcere şi vin altele, mai mari şi mai puternice...

minunata lume a copilăriei...

...nu este pentru prima dată când "mă uimesc" întrebările celor mici; în mintea lor totul are o altă dimensiune şi poate pentru că în lumea lor totul pare posibil, caută răspunsuri. Îmi povestea un prieten care este acum la mare într-o altă ţară, cum Mario, un băieţel de şapte ani, privea marea şi nu înţelegea "de ce e apa aşa albastră"?...şi poate pentru că răspunsul nu a fost cel pe care el îl aştepta, mai vroia să ştie "unde e Dumnezeu, de unde a venit şi de ce nu face o magie să intre în desenele ben ten"...întrebări după întrebări la care nici nu şti cum să răspunzi mai bine, ca să-l faci să înţeleagă ceva; şi pentru că prietenul meu primea mesaje în timp ce-i erau puse aceste întrebări, Mario a luat telefonul, stătea cu el în mână şi aştepta mesajul în care să i se spună cum putea intra în desenele ben ten, întrebând nerăbdător "ce scrie, ce scrie, de ce nu ştie ?" ...

...nici eu nu cunosc răspunsurile la toate întrebările lui, nici eu nu ştiu cum se poate intra în desenele Ben Ten, ştiu doar că asta e lumea minunată a copilăriei, în care vrea Mario să intre...

gânduri, cuvinte, vorbe, fapte, destin...

"Fii atent la gândurile tale pentru că ele vor fi cuvinte.
Fii atent la vorbele tale pentru că ele vor fi fapte.
Fii atent la faptele tale pentru că ele vor fi obiceiuri.
Fii atent la obiceiurile tale pentru că ele vor fi caracterul tău.
Fii atent la caracterul tău, pentru că el va fi destinul tău!"

(Talmud, din capitolul TRUP si SUFLET)