clipa de lumină...

Sunt tristă dragul meu
Atunci când soarele apune
Eu simt că vara a trecut
Chiar dacă nimeni nu o spune.
În liniştea ce mă-nconjoară,
Eu văd cum întunericul coboară
Mai jos, mai jos, în fiecare seară.
Şi păsările-au învăţat să zboare
Ca în curând, să fie gata de plecare.
Într-un târziu, când noaptea a căzut
Acoperind tot ce-a găsit în cale,
Eu ştiu că trece vara dragul meu
Dar simt cum trecerea mă doare...
Apoi, rămân doar eu şi gândurile mele
Privind cum cerul s-a umplut de stele.

Trece vara - august 2004

clipa de lumină..

Mâinile tale,
Mi-au atins fruntea
Luându-mi tristeţea
În ele.
Apoi, mi-au atins ochii
De unde au şters lacrima
Ce-mi tremura sub gene.
Încet, mâinile tale,
Mi-au dezgolit umerii
De unde tremurând
Mi-au acoperit sânii
Într-o ameţitoare
Şi dulce placere.
Ţi-am aşteptat mâinile
Mai apoi şi pe coapse
Fără să simt cât mă doare
Atingerea mâinilor tale

Mâinile tale - mai 2004

marea...

...una din "marile mele iubiri"....marea, care întotdeauna m-a atras şi m-a fascinat cu imensitatea şi tăcerea ei misterioasă...marea, pe care ani la rând, o regăseam la fel de tăcută şi nesfârşită, îmbrăţişată şi alintată de soarele care-o veghează de la răsărit până la asfinţit...

acum...mi-e dor de mare, de dimineţile cu miros de alge , când umblam desculţă prin nisipul udat de valuri, mi-e dor de ţipătul şi zborul isteric al pescăruşilor...mi-e dor de nopţile înstelate în care priveam cerul şi-mi puneam mii de dorinte...

...mi-e dor de marea liniştită, puternică şi impunătoare sau agitată şi chiar înspăimântătoare uneori....mi-e dor...
şi simt că dorul mă doare...