Dizygotheca Elegantissima

Să alegi o floare pentru sufragerie...greu; şi dacă mai trebuie să îndeplinească şi câteva "condiţii"...să fie înaltă, dar fără prea multe frunze, să suporte locul puţin întunecat în care o să fie pusă, să îi placă căldura...alegerea devine îngrozitor de grea...

Toată problema s-a rezolvat atunci când mi-a văzut florile; hotărârea a fost luată repede. Dizygotheca Elegantissima. Aceasta este floarea pe care o vrea.

"Dizy"...aşa o alint eu; este o floare foarte, foarte specială pentru mine. Frumuseţea ei şi "împrejurările" în care a ajuns în casa mea... au facut-o să fie cea mai răsfăţată şi mai dragă floare a mea. Îmi place să vorbesc cu ea, îmi place să-mi trec mâinile prin frunzele ei, îmi place să o privesc cum creşte de la o zi la alta. Se spune că atunci când ţi se aduce o floare în dar şi-ţi este dată cu drag, ea te va răsplăti cu frumuseţea ei...???!!!!!

încă o zi...

...ultima sâmbătă din octombrie; a mai trecut o lună din viaţa mea, a ta...încă o zi din viaţa noastră; dar mai contează? ţine cineva evidenţa zilelor care trec? nimeni nu mai are timp pentru asta, nimeni nu mai are timp pentru mine sau pentru tine...pentru nimic. Lumea a intrat într-o "vârtelniţă" care se roteşte ameţitor de repede...nimeni nu mai ştie unde şi mai ales când să se oprească din alergarea continuă din fiecare zi...nimeni nu ştie că liniştea e cea mai binecuvântată minune ce ni se poate întâmpla într-o lume nebună...

clipa de lumină...

''Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi plângeau.

Lasă-mi, toamnă, cerul lin.
Fulgeră-mi pe frunte mie.
Astă-noapte zarea-n iarbă
Încerca să se sfâşie.

Lasă, toamnă-n aer păsări,
Paşii mei alungă-mi-i.
Dimineaţa bolta scurse
Urlete de ciocârlii.

Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi
Fructele şi lasă
Urşii neadormiţi, berzele neduse,
Ora luminoasă.

Lasă-mi, toamnă, ziua, nu mai
Plânge-n soare fum.
Înserează-mă pe mine,
Mă-nserez oricum. ''

Ana Blandiana

uite, toamna

clipa de lumină...

''Se-ntoarce toamna iar cu aiureli
De vânt pe la fereşti
Tu, suflet plin de griji şi de-ndoieli,
Te-nfiorezi de tristele-i poveşti…
El povesteşte despre moarte foi
Pe care le goneşte ca pe-un roi,
Ca pe-un convoi
De fluturi morţi şi i le-arunca-n geamuri.
El stinge crini şi roze şi zambile,
El frânge ramuri
Şi plânge şi se tânguieşte zile
Întregi şi nopţi întregi, necontenit
Acuma stins şi parcă ostenit
Abia suspină,
Ca plânsul violinei în surdină.
Apoi îşi schimbă fără veste tonul
Şi-uimit l-auzi cum suie
Din nou diapazonul
Şi şuiera şi fluieră şi vuie
Şi vâjâie şi hohotă şi geme
Într-un amestec infiorător
De bocet şi de vaiet şi blesteme!
Ah, ce frumos, ce potolită vreme,
Ce veac senin fusese până ieri!
Ai fi crezut ca firea amăgită
De visul cald al somnoroasei veri.

Aşa bogată-n fermecate vise,
Dormea, dar s-a trezit…
Văzând fugită
Vicleana vară care-o amăgise
Acum, când înţelege adevărul,
Se zbate ca o mamă părăsită
Şi-n deznădejdea ei îşi smulge părul!''…

 S.O.Iosif

clipa de lumină...

Astăzi e doar o amintire
frumoasă
cu clipe smulse din cer.
Astăzi nu e frig,
nici ploaie.
Astăzi nu toamnă frunzele
prin aer,
şi nici tu.
Astăzi suntem doar noi,
separați,
într-o lume în care nu toamnă
pe iubire
nici un suflet.
Astăzi mi-ar plăcea să fiu eu
prin tine…

miros de toamnă...

...dacă m-ai lăsa, ţi-aş pune în păr voaluri de ceaţă deasă , ca să miroşi a toamnă...apoi, ţi-aş pune pe umeri frunze verzi, galbene, roşii şi ruginii ca să te acopăr cu toamnă...aş lăsa să-ţi cadă în palmă roua dimineţilor reci ca să te trezeşti cu aromă de toamnă...
...dacă m-ai lăsa, aş aduna una câte una frunzele căzute şi purtate de vânt şi ţi-aş face o cărare care să-ţi arate drumul prin toamnă...

...dacă m-ai lăsa, aş pune apusul de soare din serile de toamnă în ochii tăi, ca să-ţi lumineze calea şi să-ţi călăuzească paşii...şi să-nţelegi cât de mult iubesc toamna...