Ce au cãzut pe-aleile pierdute,
Simt paşii tãi pierduţi, trişti printre ani,
Plini de-amintiri de care mi-a fost dor...
Prea multe clipe dragi ascunde timpul
Ce-a-nchis în el iubirile trecute,
Pãstrez numai ce-a fost frumos în minte
Şi cu aripi de înger mã înalţ şi zbor...
Castanii-au plâns cu frunze înroşite
În parcul ce-a pãstrat povestea noastrã...
Pãşesc cu teamã-n clipe -mbãtrânite
Şi mã aşez pe-o bancã sã respir.
Parfumul tãu îmi dã şi azi târcoale,
Iar ochii tãi nãscuţi din marea-albastrã,
Trimit un zâmbet cald sã îmi aline
Tristeţea ce m-aruncã în delir.''
M. Kabbout
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu