joi, 4 februarie 2010

prima postare din acest an....

...ar fi trebuit să scriu în prima postare din acest an, despre cea mai tristă şi durerosă "încercare" la care viaţa m-a pus din nou; parcă sunt prinsă într-un carusel care se învârte cu mine, amintindu-mi iar şi iar cât de repede ţi se poate schimba viaţa ...ştiam asta de ceva vreme, pentru că am simţit oră de oră, zi de zi această schimbare...nu mai aveam nevoie de nimic ca să înţeleg asta...dar, pentru că nu te poţi împotrivi destinului, îl accepţi, strângi din dinţi şi te înarmezi cu putere şi cu răbdare pentru războil pe care trebuie să-l duci...

Începutul meu de an e foarte urât şi foarte greu şi aşa o să fie multă vreme de acum înainte...am început noul an cu durere, tristeţe şi multe temeri dar am ales să mă "ascund" după două postări cu melodii foarte speciale pentru mine pentru că nu am vrut, pentru că nu am putut să vorbesc despre asta...dar cea mai iubită dintre pământeni a avut putere să spună cât de crunt e să realizezi cum ţi se schimbă întreaga viaţă în doar câteva ore şi cât de crunt e " sa iti dai seama ca tot ce poti sa faci este sa te adaptezi schimbarilor fara sa cracnesti, fara sa ai ceva de spus, fara sa ti se ceara parerea. Iti doresti tu sa iti schimbi viata? Iti doresti tu sa devii o mica mimoza? Iti doresti tu sa fii atenta la orice schimbare, cat de mica in corpul tau? Iti doresti sa fii intr-o anumita masura dependenta de unii si de altii? Nu m-a intrebat nimeni daca imi doresc lucrurile astea. Pur si simplu mi-au fost servite pe o tava, urata si amara tava, si pe care nu am avut nici o sansa sa o refuz. Astfel incat m-am adaptat. Voi, cei care imi sunteti aproape, stiti foarte bine despre ce vorbesc. Iar cei care nu stiti, probabil veti afla cu timpul.

Poate ca e cazul sa va pun pe toti in garda. Va fi lung drumul, va fi greu si urat, iar eu nu voi fi cea mai placuta companie intotdeauna. Vreau doar sa stiti ca sunt tot eu, ca nu mi-am dorit asta si ca urasc din tot sufletul ce mi se intampla, si vreau sa stiti ca la final, totul va fi bine. Ma vor ierta Hi-Q ca i-am citat fara sa cer voie :))

Si ca sa inchei intr-o nota pozitiva, va anunt pe toti ca prostia asta nu si-a gasit cu cine sa se puna! We ride, Rohirrim, we ride for a dreadful battle, we ride for the battle of our lives!"

...am postat tot ce ea a avut putere să spună şi sunt sigură că o să reuşească pentru că e o luptătoare, o învingătoare şi eu o voi ajuta să câştige bătălie cu bătălie până la marea victorie...

Un comentariu:

Amelia spunea...

Nu exista nici o alta cale mama mea buna, nu exista compromis sau renuntare. Exista doar inainte cu toate fortele! Si stiu ca va fi bine!