eu mă voi întoarce la hotel...
tu... întoarce-te la Paris
şi apoi, poate într-o zi, o să mă suni
şi o să-mi spui: vino...şi eu voi veni...
dar...ca de obicei, tu nu spui nimic, de ce?
e o nebunie...dar îmi face bine să mă gândesc
pentru că eu nu pot uita...
ştii, am vrut să-ţi spun te iubesc,
acum, acolo pe plaja din Normandia
dar....dar cred că e prea târziu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu