...întuneric şi linişte; prea multă linişte; o linişte apăsătoare în care-mi aud toate gândurile şi-mi vin în minte toate întâmplările prin care am trecut...toate...şi cele bune şi cele rele; gândurile-mi ştiu toate trăirile; ele ştiu că au fost nişte ani grei pentru mine, că am trecut peste multe încercări şi greutăţi pe care le-am dus singură, că nu mi-a fost uşor, dar toate m-au făcut mai puternică, m-au învăţat să fac compromisuri şi să merg mai departe; gândurile mele ştiu că de la o vreme am încetat să mă mai întreb "de ce", pentru că nimic nu mai poate fi schimbat şi poate nimic nu a fost întâmplător, poate totul s-a întâmplat şi se întâmplă cu un rost...
...multă linişte; o linişte apăsătoare în care-mi aud gânduri în care nu mă mai regăsesc şi nu-mi place asta, nu-mi place ce sunt acum...vreau să fiu iar eu, eu cu sufletul curat şi cu inima mare în care să aibă loc toţi cei dragi mie; toţi, chiar şi cei care au apărut întâmplător în viaţa mea pentru puţin timp şi care m-au acceptat aşa cum sunt, cu defecte şi capricii...vreau să am încredere în mine chiar dacă uneori nu prea mai vreau să lupt pentru ce îmi doresc, să nu mai am aşteptări de la oameni şi poate uneori...să stau mai retrasă şi să-i las pe ei să mă caute...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu