...oricât de mult vreau să nu mă gândesc la tine, nu reușesc; nu pot să trec de amintirile din puținul timp pe care l-am avut împreună...mă gândesc la toate câte ne-am spus, mă găndesc la zilele în care erai cu mine chiar dacă acum mă simt tot mai departe de tine; suntem despărțiți de o lume întreagă dragul meu, și cu fiecare zi care trece îmi simt sufletul apăsat de neputință pentru că nu pot să te aud, nu pot să împart cu tine temerile și grijile mele...nu pot să mă desprind de amintiri, nu pot să uit tot ce mi-a adus într-o vreme multă bucurie...mă simt la marginea lumii, singură fără să știu ceva despre tine...fără să știu dacă ești bine sau dacă o să mă cauți...uneori dorul mă copleșește și apoi, mi-e teamă că m-ai uitat, că nu o să ne regăsim niciodată...de prea mult timp între noi s-a pus o lume întreagă dar poate într-o zi o să mă cauți așa cum ai promis...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu