prietenii ştiu de ce...

...o zi superbă de sfârşit de august în care de la primele ore ale dimineţii am avut o ciudată stare de nelinişte; simţeam chiar o uşoară tristeţe la gândul că mai trece o vară în care nu am reuşit să fac ce mi-am dorit...mi-am spus în gând..."poate vara viitoare" şi mi-am început ziua cu speranţa că o să apară ceva care să-mi schimbe această stare. Îmi sună telefonul; pe ecran apare numele unei bune prietene...primul gând a fost că s-a întâmplat ceva fiindcă mă sună şi apăs cu emoţie tasta de răspuns, dar în telefon nu se auzea nici o voce...era doar un "zgomot ciudat" pe care imediat nu l-am putut defini, apoi vocea prietenei mele care mă întreabă: "auzi???"...şi-n clipa imediat următoare am ştiut...se auzeau valurile mării...ea, era la mare şi pentru că ştie cât de mult iubesc marea, a pus telefonul mobil foarte aproape de valurile mării, astfel încât să le pot auzi agitaţia uşoară, prelungă şi monotonă, să pot auzi cum vin, unu câte unu,"să moară" la malul mării într-o dimineaţă de sfârşit de august...şi am înţeles încă odată cât de mult iubesc marea...

frumuseţea perlelor...

...perlele sunt răni vindecate...o stridie care nu a fost rănită, nu poate produce perle; perlele, sunt produsul durerii..rezultat al pătruderii unei substanţe străine şi nedorite în interiorul unei stridii, cum ar fi...un grăunte de nisip.

În partea interioară a stridiei se găseşte o substanţă lucioasă numită sidef ( aragonit)...când un grăunte de nisip intră în stridie, celulele de sidef încep să lucreze şi astupă grăuntele de nisip cu multe straturi de sidef pentru a proteja corpul stridiei, fără apărare...rezultatul?...se formează o frumoasă perlă...

...o stridie care nu a fost niciodată rănită, nu poate produce perle, pentru că perla este o rană cicatrizată.

Te-ai simţit vreodată rănită de cuvintele cuiva, ai fost acuzată că ai spus lucruri pe care nu le-ai spus, ai fost vreodată obiectul indiferenţei ?...atunci produce o perlă...acoperă-ţi rănile cu câteva straturi de iubire...

Majoritatea oamenilor, învaţă să cultive resentimente, lăsându-şi rănile deschise alimentându-se cu sentimente negative care împiedică leziunile să se cicatrizeze...

...în viaţa adevărată vedem multe stridii goale, nu pentru că nu au fost rănite, ci pentru că nu au ştiut să ierte, să înţeleagă şi să transforme o durere în iubire...

să nu uiţi...

Oamenii s-ar putea să nu-şi amintescă exact ceea ce ai făcut sau ceea ce ai spus, dar întotdeauna îşi vor aminti cum i-ai făcut să se simtă...

"mlădiţe (...)" numărul 17-18 din aprilie 2000

...căutând printre amintiri , întotdeauna găseşti ceva care să-ţi amintească de ceva sau de cineva; zilele acestea, am găsit într-un sertar, o revistă din anul 2000, în care au fost publicate aceste versuri, scrise de cea mai iubită dintre pământeni...

"Sunt gri de ploaie şi gri de soare
Mi-a pieptu- obosit de-o gri suflare
E totul în jur absenţă şi gri
E gri dreptul meu crunt de-a iubi.
Cerul e...gri şi oamenii plâng
Şi raze tot gri din soare răsfrâng
Pădure de suflete gri văd în jur
Şi lumea mă-ntreabă: "De ce gândeşti sur"?
..."stupidă-ntrebare"- gândesc şi mă-ndrept,
Spre casa ce gri m-apasă pe piept"

Gri - Alina Vasilescu

De-aş putea să fiu eu durerea ta, să ard întreagă...

De-aş putea să mă nasc seara în ochii tăi ,

în existenţa mea efemeră

de lacrimă muribundă, ţi-aş stinge suferinţa

ce-ţi mocneşte sub pleoape.

De-aş avea puterea, ţi-aş descânta fericirea pe frunte

cu petale de crin,

ca să nu simţi vreodată apăsarea singurătăţii.

De-aş zbura, ţi-aş aduce Steaua Nordului

să-ţi lumineze calea.

De-aş putea, m-aş transforma într-un copac

şi ţi-aş da umbră,

într-un pârâu şi ţi-aş răcori fruntea.

De-aş putea, m-aş mistui într-o suflare

şi te-aş lăsa să mă inspiri

ca să-ţi rămân mereu în interior.

De-aş putea, pe toate le-aş face pentru tine...

De m-ai lăsa...

De-aş putea-Alina Vasilescu 

Aş vrea să fiu o stea
Să am doar eu planeta mea.
Dar am ajuns jos pe Pământ
Şi sunt acum ceea ce sunt.
Ce sunt? Un vis, o respiraţie un abis,
Un ochi ce -abia acuma s-a deschis...
Ce văd? Văd aripi de iubire,
Un om, o lume ...sunt iubire...
                                              Eu- Alina Vasilescu

Un ţipăt de furie pe spumă de stea

Nebunie de aripi de inimă grea

Cernând prin durere la lacrima mea...

Răzbate spre-nalt tulburând liniştea.

Pornire spre zbor pe-un vânt lin de vară

Ce-mi place răcirea din suflet să piară!

Iubesc! E-atât de mare nebunia?

Iubesc un om, o floare, măreţia

Naturii ce-mi ascunde poezia...

Zbor - Alina Vasilescu