...de câteva săptămâni au început să se audă colinde; aceleaşi colinde pe care le-am mai cântat, aceleaşi colinde pe care le-am învăţat de la mama, dar care în fiecare an îmi intră în suflet cu o stare de linişte, cu o stare de bine...e vremea colindelor, vremea în care magia sărbătorilor care se apropie ne face să uităm de toate tristeţile, de toate grijile şi necazurile vieţii...e vremea în care primim colindul să ne înalţe sufletul...e vremea în care vreau să uit de toate durerile, de toate visele neîmplinite...şi după atâţia ani în care L-am ţinut departe, după atâţia ani de rătăcire, îngenunchez, îmi ridic ochii spre cer şi-L rog să-mi umple sufletul cu pace şi linişte...pentru că e vremea colindelor, vremea în care mirosul de cozonac îmi umple casa şi bradul cu "cetina tot verde" aşteaptă să-l îmbrac de sărbătoare, iar în vârf, sus, cât mai sus, să fie steaua magică în care o să-mi pun şi în acest an, alte vise, alte speranţe, alte dorinţe, pentru că...e vreme de colind... e vremea să dăruim din suflet şi să aducem zâmbete pe feţele celor dragi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu