...după multe zile întunecate şi reci, astăzi a nins din nou; a nins încet, a nins fără oprire două zile; a nins cu fulgi mici şi deşi care s-au aşezat în tăcere peste oraş, făcându-l să pară rupt dintr-o lume de poveste...poate asta e ultima zăpadă a unei ierni prea lungi şi prea geroase şi de aceea odată cu fulgii de nea vin în minte şi amintirile unei ierni în care..."luam copaci la ţintă, indicatoare...luam coşul de pe casă la ţintă, stâlpii de la gard...dacă zăpada era moale sau ningea, mă jucam cu câinele, aruncam pe el zăpada...ce-i plăceaaa...îi plăcea să stea în zăpadă când ningea...şi era aşa, tot plin de zăpadă...case, pomi, drum...şi pe drum erau doar două urme de maşină...când am văzut, m-am simţit copil...aşa era...ieşea fum din coşuri...şi când era multă zăpadă, intram în bucătărie şi mirosea aşa, nu ştiu, a căldură de casă şi mâncare...zăpada te face să ţi aminteşti de mirosul din bucătăria mamei, de aburii care ieşeau din mămăliga pusă pe masă şi miroul de vin, din cana de vin adus din beci..."
2 comentarii:
De "cazematele"ce le faceam pe strada si de bulgarii pe care ii primeam in cocoasa,tin minte ca mi-am facut o masina de foc din zapada :d cu cuptor cu tot si incercam sa fac focul,de derdelusul la care mergeam cu sania(nu inainte sa-i lustruiesc talpa).Zapada ne lumineaza fetele si suntem incojurati de Alba ca Zapada(piticii,noi suntem?)
ce frumoase amintiri...si da, cred ca noi suntem piticii :)
Trimiteți un comentariu