Pentru libertatea ta, ajung aripile mele.
Din gura mea va atinge cerul,
Ceea ce dormea sub sufletul tău.
În tine îmi găsesc iluzia zi de zi
Apari ca o picătură de rouă pe corolă
Sfidezi orizontul cu absenţa ta,
Mereu în alergare, ca o adiere.
Am spus că îmi cântai în vânt,
Ca un con de pin, ca un plop plângând.
Aidoma lor, eşti înaltă şi tăcută
Şi întristezi într-o suflare, ca o călătorie.
Misterioasă, ca o cărare nebătută,
Locuiesc în tine ecouri şi voci nostalgice
Eu m-am trezit şi am gasit emigrând şi fugind
Păsări care îţi dormeau în suflet.''
Pablo Neruda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu