''Când vine toamna,
Murim odată cu frunzele...
Unde eşti?
De ce pleci odată cu sosirea toamnei,
Crezi că n-o să-ţi fie dor
De frunzele ce mor
În urma ta?
E banal să te întreb de ce pleci...
E firesc s-o faci...
Te întreb doar,
Ce vină au frunzele ce mor?
Se face frig...
Dureros de frig şi de pustiu
Şi plouă...plouă încet,
Cu nostalgie şi frică.
Nu-ţi cer să te-ntorci
N-ar mai ploua aşa frumos
Pe frunzele uscate...
Îţi cer doar să le laşi să trăiască
Până la primăvară.
Nici măcar tu nu poţi face asta,
Nu-i aşa?''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu