...am vorbit într-un post mai vechi despre una din cele mai dragi flori ale mele, dizygotheca; o floare specială, pe care am simţit-o foarte aproape de sufletul meu şi datorită persoanei care mi-a dăruit-o. Cred că şi floarea a simţit "atenţia deosebită" pe care i-am dat-o şi-mi aducea aceaşi stare de bine şi linişte pe care o aveam mereu în preajma persoanei care a adus-o în casa mea. M-a încântat zi de zi cu frumuseţea ei, cu verdele sănătos al frunzelor ei, până târziu în toamnă.
Apoi, pentru că zilele şi nopţile au început să fie tot mai reci, am adus-o în cameră; frumuseţea ei, verdeaţa frunzelor noi îmi încânta serile lungi de iarnă...dar, de câteva săptămâni dizy e tot mai tristă...o văd cum îşi usucă una câte una frunzele care-i cad în fiecare zi...îmi pare atăt de rău să o văd aşa...şi mă întreb dacă are vreo legătură cu faptul că de căteva săptămâni, cineva a încetat să mai dea un semn de viaţă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu