...au trecut zilele şi odată cu ele au trecut şi sărbătorile; au fost zile frumoase şi mai puţin frumoase, au fost zile cu bucurii dar şi cu tristeţi...au fost zile de sărbătoare, în care m-am bucurat ca un copil de cadourile lăsate de "moş Crăciun" sub bradul cu "miros de pin"...au fost zile în care orele au trecut fără să le aud minutele şi secundele, lăsând loc doar pentru bucuria pe care ţi-o dă lucrurile simple, făcute cu drag, din toată inima pentru cineva sau cu cineva...
...au fost zile în care am vrut să cred mai mult ca niciodată în oameni, zile pe care aş fi vrut să le ţin doar pentru mine, să nu le împart cu nimeni. Da, am fost egoistă; ştiu, şi nu-mi place în mod deosebit asta, dar aşa am simţit atunci...o dorinţă nebună de a avea lângă mine doar oamenii pe care-i îndrăgesc cel mai mult, o dorinţă nebună de a-mi deschide braţele şi să adun în ele toată iubirea, frumuseţea şi binele din lume, pentru ca mai apoi, să-mi umple inima şi sufletul pentru zilele care vor veni şi în care voi auzi iar minutele şi secundele orelor care trec...
2 comentarii:
Si ti-a iesit? Ti-ai umplut inima?
nu prea mi-a iesit...au avut grija "oamenii rai" sa ma trezeasca la realitate...
Trimiteți un comentariu