...se spune că prietenii sunt modul în care Dumnezeu are grijă de noi; eu am înţeles mai bine ca oricine cât e de adevărat pentru că am simţit întotdeauna asta; în momentele grele şi dureroase din viaţa mea când am simţit că mă prăbuşesc, că lumea a luat o altă dimensiune şi s-a întors peste mine, atunci când au fost momente în care am vrut să renunţ, am avut prieteni care au avut răbdare cu mine, prieteni care mi-au înţeles toate temerile şi durerile, care m-au ascultat şi mi-au întins mâna, făcându-mă să cred că ei sunt "acolo întotdeauna pentru mine ".
Au fost prieteni care m-au privit în ochi şi mi-au spus că totul va fi bine, ajutându-mă să merg mai departe, să nu mai văd totul în negru, să înţeleg că viaţa are atât de multe lucruri bune şi frumoase pentru care merită să continui. Şi i-am crezut; am crezut în ei, în curajul lor de a mă lua de mână şi în puterea lor de a-mi aduce linişte şi pace..."pe poteca mea interioară"...apoi, lumea mea a început din nou să se năruie, să cadă, să se schimbe...am simţit că toate strădaniile lor şi ale mele au fost în zadar; aveam nevoie cu disperare de cineva către care să mă îndrept, de care să mă sprijin, care să îmi dea putere...şi au fost prieteni care mi-au fost aproape, care au simţit că mă clatin şi mi-au pus uşor o mână pe umăr ca să simt că sunt acolo în spatele meu şi că nu sunt singură, prieteni care mai mult ca niciodată m-au ajutat să mă ridic şi să zâmbesc chiar şi când îmi venea să plâng...pentru că prietenii sunt modul în care Dumnezeu are grijă de noi...
....mulţumesc prietenilor mei dragi pentru încredere, pentru răbdare şi pentru că mi-au fost aproape şi dacă uneori fac greşeli, aş vrea să înţeleagă că e mai greu să accepţi dezamăgirile, atunci când aşteptările sunt prea mari...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu