...la începutul acestei săptămâni am văzut că minunatelor sălcii de la fereastra mea le-au fost tăiate câteva ramuri mai răzleţe şi chiar dacă nu mi-a plăcut asta, am încercat să mă obişnuiesc cu noua lor imagine. Dar astăzi, la primele ore ale dimineţii am văzut trunchiurile superbelor sălcii la pământ şi am simţit o mare tristeţe văzându-le tăiate, fără milă, de nişte oameni răi, de nişte oameni fără suflet care nu merită să mai aibă parte de nici o altă frumuseţe a naturii. Oamenii răi, au tăiat patru sălcii superbe doar pentru că nu le placea umbra şi răcoarea pe care le-o dădea în zilele toride ale verii şi pentru că-i speria măreţia, frumuseţea şi liniştea lor...Au tăiat oamenii răi, patru sălcii care aveau deja frunzuliţe mici, mici şi care peste două, trei săptămâni mi-ar fi alintat zilele cu verdele lor cu miros primăvăratic şi care l-a cea mai mică adiere a vântului se legănau într-un "dans lent" aducător de viaţă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu