Mă-nalţ spre cer şi-apoi mă mint c-am fost mai mult decât o floare
Şi am trăit o viaţă-n care tu n-ai ştiut că totuşi sunt
O clipă mult prea trecătoare.Ţi-am fost un cer. Mi-ai fost pământ.
M-aruncă adormită iarba într-un parfum necunoscut
Tăcerea ta loveşte-n mine exact aşa cum n-aş fi vrut
Te caut prin petale albe în trandafirul de demult,
Ce a păstrat iubirea noastră într-un sonet ce-l mai ascult.
Am luat din viaţă cu răbdare iubirea care mi-ai trimis
Şi m-am pierdut în nepăsare aşa cum poate mi-a fost scris
Mă-neacă-n noapte o iubire şi mă sufoc când nu o am
Mă-mpiedic printre frunze moarte pierdute de bătrânul ram
În cerul meu e iarăşi noapte, nu mai găsesc al tău pământ ...
Te aflu-n două triste şoapte şi-mi amintesc că totuşi sunt
Mai mult decat o floare albă şi voi trai mai mult de-o zi,
Mă voi hrăni c-o amintire a unei clipe prea târzii
Mă-nec în lacrimi de argint şi-n fericirea trecătoare
Păstrez în suflet o iubire, chiar dacă uneori mă doare'' ....
Mariana Kabbout
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu