marți, 14 aprilie 2009

să cerem iertare...

…da, greşim la tot pasul. Este firesc; greşelile le facem faţă de noi înşine şi de cele mai multe ori faţă de cei din jur. Dar şi alţii ne greşesc nouă…şi pentru că eu îmi recunosc greşelile, am puterea să-mi cer iertare, pentru că ştiu cât rău poate face un cuvânt sau o faptă...

Se apropie Paştele şi tradiţia creştină spune că în Săptămâna Luminată, e bine să facem pace cu cei din jur, să ne cerem iertare celor cărora ştim că le-am greşit, dar cel mai important, să-i cerem iertare lui Dumnezeu pentru multe din faptele noastre. Şi dacă ştim că Dumnezeu ne iartă, de ce oare de iertarea oamenilor nu suntem întotdeauna atât de siguri ?... 

…şi pentru că sunt om şi pot face greşeli, atunci nu mai e loc de îndoială, nu mai e loc să mă întreb dacă voi primi sau nu iertarea celorlaţi? Când eu sunt împactă cu mine, cu ce am făcut şi cu ce am spus, nu-mi mai rămâne nimic de făcut decât să cer iertare celor faţă de care am greşit şi să accept că mă pot ierta sau nu.Sunt liberi să facă ce vor, pentru că oamenii te pot ierta, dar dacă tu nu te ierţi...

2 comentarii:

Amelia spunea...

Atat de simple ar fi lucrurile daca oamenii ar invata sa ierte. Daca ar invata sa ii ierte pe altii, dupa care sa inceapa sa se ierte pe ei insisi. Insa asta se intampla greu, cu foarte multa rabdare, si abia dupa ce realizezi ca si tu esti om.

Sper din tot sufletul ca oamenii care ti-au gresit tie sa aiba puterea si luciditatea sa iti ceara iertare inainte sa fie prea tarziu.

Pot sa incep eu? :p

nana spunea...

...am invatat sa iert.