...mi-am aruncat astăzi privirea peste calendar; 1 septembrie....a trecut şi ultima lună de vară şi deja mă gândesc cât de mult îmi vor lipsi zilele de vară în care soarele era stăpânul celor mai multe ore din zi...apoi, am privit cu teamă calendarul; îmi arată cu o punctualitate enervantă cum trec una câte una lunile, cum pierd lunile din viaţa mea. Şi nu e de loc greu să te enerveze, când vezi cu câtă exactitate ţine "evidenţa" zilelor bune sau mai puţin bune, cum "împarte "viaţa în treizeci sau treizeci şi una de zile, în patru săptămâni şi-n doar douăsprezece luni. Am privit imediat şi ceasul; amândouă "măsoară" timpul...şi nu doar timpul meu...şi-mi pun întrebarea, care e cel mai rău dintre ele...ceasul care îmi ia minute şi ore din viaţă sau calendarul care îmi ia zile întregi cu dimineţi şi nopţi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu