Unde-a cerului alee nu-i umbrită de apus...
Pune-mi clipele pe frunte, una câte una, lin,
Să-mi pot aminti de-o eră ce m-a găzduit puţin...
Cântă-mi iar balada vieţii, dar te rog s-o faci încet
Poate doar aşa s-o şterge ultimul fir de regret...
Ca nebunul adunat-am măreţii în pieptu-mi mic
Dar în cea din urmă clipă, cu mine n-am luat nimic...
Astăzi văd ultima treaptă şi-o cărare printre ploi
Ce-mi va derula destinul înainte şi-napoi.
Par vitralii sparte-n ceaţă anii ce i-am colindat,
Eu ţinut-am cu ei pasul, dar nu ştiu de-a meritat.
Nu-s bătrân, n-am fost vreodată, poate doar am obosit.
Cineva de sus, se pare că atât mi-a hărăzit...
Chiar de-i beznă pentru mine în palatul cu noroc,
Vreme n-am să-mi plâng de milă, mă ridic şi-o iau din loc...
Greu la deal,dar nu vreau vale să aleg şi-apoi să strig
Că-i de vină viaţa asta şi în suflet mi-este frig...
Ia-mă vântule cu tine şi chiar nimeni nu va şti,
Cât sperat-am ieri că mâine nu va fi ultima zi..."
M.E. Kabbout
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu