...de câteva zile cerul s-a acoperit de nori, de câteva zile ploaia a început să cadă rece şi tăcută fără tunete şi fulgere, obosită parcă după furtunile din zilele toride de vară; de câteva zile nopţile sunt mai răcoroase, de câteva zile arşiţa verii a rămas doar o amintire. E septembrie, prima zi de septembrie, prima zi de toamnă; o altă toamnă care a venit parcă mai repede ca altădată, o altă toamnă în care voaluri de ceaţă îmi acoperă faţa şi se agaţă în parul meu, lăsându-se grele peste umerii mei. O altă toamnă în care roua dimineţilor străluceşte în petalele trandafirilor iar pomii îşi aşteaptă obosiţi destinul, o altă toamnă în care sub ochii mei se va aşterne o altă simfonie de culori...o altă toamnă care m-a găsit singură, tristă, cu multe temeri, gânduri şi întrebări la care caut răspunsuri...
...o altă toamnă în care am învăţat din propriile experienţe că viaţa este grea, că avem obstacole de trecut, greutăţi şi probleme de rezolvat şi chiar dacă sunt o persoană care duce o permanentă luptă cu viaţa, pot să spun că mai sunt şi momente frumoase pe care le preţuiesc enorm şi chiar dacă nu au venit în cel mai potrivit moment al vieţii mele, vreau să mă bucur de fiecare clipă frumoasă care-mi umple ochii de lumină şi-mi pune pace şi linişte în suflet, vreau să mă bucur de cele mai mărunte şi mai banale lucruri care-mi aduc zâmbetul pe buze...
...şi chiar dacă mereu am fost o pesimistă şi mi-a fost frică să-mi doresc ceva sau să dau nume dorinţelor mele, o să strâng pumnii şi o să-mi promit că aceasta va fi ultima toamnă în care îmi voi mai pune întrebări şi în care voi căuta răspunsuri; aceasta va fi ultima toamnă în care o să-mi mai fie frică să dau nume dorinţelor mele, aceasta o să fie...o altă toamnă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu