clipa de lumină...

cu multă vreme în urmă, citeam într-o publicaţie locală o rubrică intitulată clipa de lumină; acolo în fiecare zi publicau poezii. Erau versuri superbe care mi-au luminat ziua şi gândurile. De astăzi, o să încerc să fac şi eu asta...

Ai batut la uşa sufletului meu.
Te-am lăsat să intri. N-am ştiut,
Că-ntr-o zi-mi va fi atat de greu
Să te pierd. Şi totuşi, te- am pierdut.
Nu pot să-nţeleg cum ai plecat,

Fără doruri şi regrete - n tine,

Cum poţi să te scuturi de păcat,

Să te pierzi şi să mă pierzi pe mine?

Mi-ai lăsat doar vis şi disperare,

Dar privind trecutul, poate mâine

Vei constata că-n noaptea ce apare,

M-ai pierdut şi-acum te pierzi pe tine.

Vei reveni, poate-ntr-o zi, să ceri

Trecutul drag, în nopţile pustii.

Mă vei găsi, atunci, la fel ca ieri?

Nu pot să ştiu şi nici tu nu vei şti.

Elisabeta Buzaş -Nu vom mai şti