clipa de lumină...

Sărută-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sărutarea ta ar fi in stare
Să stingă focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire şi de soare.
Sărută-mi gura, buzele-ncleştate
Ce vorba şi surâsul şi-au pierdut.
Îţi vor zâmbi din nou înseninate
Şi-ndrăgostite ca şi la-nceput.
Sărută-mi fruntea, gândurile rele
Şi toate îndoielile-or să moară,
În loc vor naşte visurile mele
De viaţă nouă şi de primăvară.

Sărută-mă - Magda Isanos

Dacă s-ar putea vreodată

Să măsori nemăsuratul,

Să cuprinzi nemărginirea,

Să stai, străbătând neantul,

Să fii nici unul, nici altul.

Dacă s-ar putea vreodată

Neiubind să fii iubirea,

Nesperând să fii speranţa,

Nevorbind să fii vorbirea,

Negândind să fii gândirea.

Dacă s-ar putea vreodată

Să auzi neauzitul,

Să priveşti în nevăzut

Şi să afli neştiutul,

Ar urma iar începutul?

Dacă - Elena L. Popescu