sâmbătă, 21 iunie 2008

enigmatici şi cuminţi...

Terminîndu-şi rostul lor
Lângă noi se sting şi mor
Dragii noştri, dragi părinţi.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori
Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc
Ia priviţi-i cum se sting
Lumânări în cuib de cuc
Parcă tac şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi
Ne întoarcem în pământ
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângîiaţi-i pe părinţi.

Un comentariu:

Amelia spunea...

Cu cat te gandesti mai mult, cu atat mai stupid ti se pare ca trebuie sa fii constient ca exista un moment de "Adio". Nu am fi oare mai fericiti daca am sti cu siguranta ca nu e un Adio, ci mai degraba un "La revedere"?