...de câteva zile plouă; o ploaie rece ce cade tăcută cu stropi grei, ca nişte săgeţi...e ploaia care îmi place cel mai mult...îmi amintesc că aşa au fost odată ploile de care m-am îndrăgostit şi care acum mă sperie...e o cortină de culoarea nisipului, pe care o face stropii de ploaie şi simt cum sufletul mi se umple de încântare. Plouă aşa cum îmi place, fără tunete care să-ţi strângă sufletul şi fulgere care să taie cerul...doar picături care lovesc izbitor frunzele, pământul şi tot ce întâlnesc în cale. A plouat torenţial dar am ieşit din casă fără umbrelă lăsând stropii de ploaie să-mi ude părul, hainele...am simţit cum răceala picăturilor îmi intră în suflet...
Apoi, în întunericul nopţii auzeam ropotele ploii pe frunzele copacilor şi în suflet îmi intra încet, încet, o stare de linişte şi de încântare...a fost ploaia care m-a făcut să simt că...
"Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit,
Pe-o asemenea ploaie poţi să te-ndrăgosteşti fulgerător,
Toţi trecătorii sunt îndrăgostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patimă ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu