....şi apoi, ai plecat; ai fost ca o furtună care apare din senin, distruge tot în jur şi apoi se opreşte tot din senin, lăsând soarele să ardă ceea ce a mai rămas. Am suferit enorm; am simţit cum sufletul mi s-a golit, cum mi s-a rupt inima când a trebuit să-mi scot de acolo dragostea pentru tine; am crezut că nu o să pot merge înainte fără tine, fără ceea ce am trăit alături de tine...
...ai fost ca o furtună care a venit peste mine, ai fost ca un vânt ce mi-a răsturnat lumea pe dos, ai fost cel mai minunat lucru care mi s-a întâmplat în viaţa şi- ţi mulţumesc pentru tot ce m-ai lăsat să trăiesc lângă tine.....nici nu ştiu de ce am scris toate astea...au fost gânduri care mi-au trecut prin cap, au fost întrebări care au rămas fără răspuns...au fost amintiri care şi-au cerut dreptul de a fi spuse...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu