o lume fără cuvinte ....

...am ma scris în postările mele mai vechi despre cel mai frumos dans, tango-ul; astăzi o voi face din nou, pentru că, în ultimele zile am ascultat câteva trango-uri argentiniene şi am (re)văzut şi câteva filme în care tema principală era...lecţia de tango.

Pentru mine, tangoul, rămâne cel mai frumos dar şi cel mai "erotic"dans; ţinuta elegantă, mişcările scurte şi sincopate, privirea senzuală a celor doi parteneri, te fac să trăieşti pentru câteva clipe, o "frumoasă poveste de iubire"...îmbrăţişarea lor pasională, te duce cu uşurinţă într-o altă lume; o lume în care sunt doar ei şi povestea lor de dragoste, o lume în care-şi trăiesc cu pasiune fiecare clipă a iubirii lor...
o lume în care nu mai e loc pentru cuvinte...

celei mai iubite dintre pământeni..

visare...

Stai langa mine si priveste-ma
Dormi langa mine si viseaza-ma

N-are rost să-ţi aminteşti ce-a fost
Fiindcă tot ce-a fost a trecut.

Cântă cu mine şi ascultă-mă
Plângi pentru mine şi salvează-mă.
Nu e greu să crezi că tu eşti eu
Şi dorinţa mea e a ta.

Stinge lumina şi aprinde-mă,
Rupe din tine, întregeşte-mă,
Iartă-mi visarea şi trezeşte-mă.

...am pus din nou versurile, pentru că sunt prea frumoase ca să rămână doar la comentarii...am pus versurile, pentru că am vrut să înţelegi încă şi încă odată, că sunt mereu lângă tine...sunt dincolo de fereastră, privindu-te printre frunzele care cad şi printre ramurile copacilor spre care-ţi întorci din când în când privirea...am vrut să nu uiţi că-n fiecare noapte adorm cu tine-n gând şi te visez râzând când îţi spun că "zece pictori se tot miră, cât eşti de frumoasă" ...am pus versurile, ca să-nţelegi că deşi nu am uitat tot ce a fost, pot să mă mint că "a trecut" şi am încă putere să cânt cu tine şi am tot timpul din lume să te ascult...am vrut să şti că plâng mereu pentru tine şi uneori chiar şi cu tine...am vrut să şti că-n fiecare zi mă-ntreb dacă o să am timp destul să te salvez ...sau să mă salvez... 

...am pus versurile, pentru că ştiu şi simt că suntem aceaşi fiinţă, doar că dorinţele noastre nu mai sunt de mult aceleaşi şi ori de câte ori pleci, rup din mine încă o zi pe care ţi-o dau ţie cu speranţa că vei şti ce să faci cu ea...şi-ntr-un târziu te iert...

cum ştiu să fac "cea mai bună alegere" !??....

...îmi fac cumpărăturile la hipermarket, în seri obişnuite; nu în zile de sărbătoare, nu în weekend, mă rog, aleg zile "normale" pentru a evita aglomeraţia. Până aici toate bune. Intru în magazin cu un chef teribil de cumpărături. Oferta de produse e bună, mai ales cea specifică sărbătorilor de iarnă..lumea se mişcă încet dar nu -mi pasă...am timp pe care să-l pierd în faţa rafturilor, pentru că mă hotărăsc greu ce să aleg...

După ce mi-am ales tot ce mi-am propus să cumpăr, o iau încet spre ieşire, "inspectând " casieriile deschise...sunt aglomerate dar aleg casieria la care văd că e cea mai puţină lume...logic, nu? dar, după ce mă aşez la rând, minutele încep să treacă, să treacă şi constat că la acea casierie e o casieră nouă, se termină banda de hârtie, se schimbă tura, se anunţă telefonic lipsa unui cod de bare...în final constat că la casieria aceea s-a aşteptat cel mai muuuuuuuult ...

clipa de lumină...

''când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.

când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.

când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.

când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.

când eşti la pământ cine se interesează de tine?

cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.

poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,

nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.

fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,

fii iubita mea permanentă.

hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.

să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste

când ai nevoie de dragoste.

când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.''

M. Cartarescu

vin sărbătorile...

...despre cât de repede trece timpul nu mai are sens să vorbesc...ştiu că are un ritm ameţitor, un ritm care ne face să pierdem multe lucruri importante şi mai ales frumoase din viaţă. Au fost zile, săptămâni care au trecut fără să-mi dau seama cât de aproape sunt sărbătorile de iarnă...da, vin sărbătorile. 

Zilele trecute, am văzut oraşul împodobit cu mii de beculeţe, vitrinele magazinelor decorate cu globuri şi beteală, am văzut marile magazine cum s-au împodobit cu brazi uriaşi şi ghirlande luminoase, am văzut multă lume la toate rafturile cu dulciuri frumos ambalate. 

...da,vin sărbatorile...

clipa de lumină...

''Eu ştiu că mă iubeşti, frumoaso,
De ce-mi trimiţi surâsuri reci?
Ah, nepăsarea asta las-o
De nu vrei să mă pierzi pe veci.

De vrei o viaţă să te-ascult
Arată-ţi dragostea întreagă :
Cu cât mă vei iubi mai mult,
Cu-atâta îmi vei fi mai dragă !''

V. Eftimiu

clipa de lumină...

''Afară plouă ca şi toamna şi-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, şi atât.
În mine toate amintirile te-aşteaptă
De-aceea mi-i privirea stranie şi dreaptă.
Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând
În mine nu mai este nici un gând.
Vreau să citesc şi-mi cad din mână cărţile;
Mă împresoară chipul tău din toate părţile.
Mâna ce mi-a-mprăştiat părul şi gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.
Rămân uitându-mă pe geam ca dupã tine
Şi tot aştept pe cineva ce nu mai vine''...

D.Botez

clipa de lumină..

''Iubito, câtă lume între noi
Numărători de ploi din doi în doi
Şi dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zăpezi pe buze ne-au crescut…
Ascultă-mă şi lasă-mă să strig
Mi-e frică de-ntuneric şi de frig
Şi nu mai vreau să ştiu până la sfârşit
Cine-a iubit frumos, cine-a greşit
Cine-a făcut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a rămas
Cine şi-a smuls pereţii rând pe rând
Cine s-antors mereu cu ziua-n gând
Cine a pierdut şi cine a caştigat
De toate înlănţuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celălalt
Sub cerul prea străin şi prea înalt
Când am să uit cum sună glasul tău,
Decât tăcerea, ce-mi va fi mai rău
Şi cum să pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamnă umbra ta?
Numărători de ploi din doi în doi
Iubito, câtă lume între noi...''

G.Ţărnea

clipa de lumină...

''Zadarnic şterge vremea a gândurilor urme!
În minte-mi eşti săpată ca-n marmura cea rece,
Uitarea mână-n noapte a visurilor turme
Şi toate trec ca vântul ­ dar chipul tău nu trece.

În veci noaptea şi ziua şoptesc în gând un nume,
În veci la pieptul bolnav eu braţele îmi strâng,
Te caut pretutindeni şi nu te aflu-n lume,
Tu, chip frumos cu capul întors spre umăr stâng.

Astfel în veci în minte-mi încremenişi frumoasă
Şi văd în veci aievea divinul tău profil.
O, cum nu pot în braţe să te omor plângând,
Tu, blond al vieţii mele ş-al dragostei copil!

Zadarnic cat repaos pe perina cea moale,
Îmi pare c-a mea tâmplă pe piatră o am pus
Şi noaptea-ntreagă ochi-mi în lacrimi se îneacă
Şi mintea mea în noaptea de veci va fi apus.

Pe cât mai am în pieptu-mi un pic măcar de sânge,
În inimă cât fibra din urmă va trăi,
Avare, ele-n sine icoana ta vor strânge,
Cu dânsa împreună şi ele vor muri!

O, rai al tinereţi-mi, din care stau gonit!
Privesc cu jind la tine, asemeni lui Adam,
Eu nu gândesc c-o clipă am fost şi fericit,
Ci mor, mor de durerea că-n braţe nu te am.''

M. Eminescu

clipa de lumină...

''Tu care-ai fost odată, tu, care eşti, tu, care
Vei fi – adesea iarnă, plecând în taină ochii,
Duioasă-ntravezi-vei, căzută la picioare,
Umbra-mi licăritoare ca solzii unei rochii.
Va fi tăcere-n preajmă – şi dincolo de geam
Ninsoarea de departe venind ca o pădure
Dusă de vânt – şi-al serii hotar ce-l atingem
De-atâtea ori cu-aripa, din nou va sta prin şure
Închipuiri, în albul pierit şi întinat …
Asemeni unui flutur câte-un sărut va trece
Caligrafiind profilul pe care-l vei fi dat
Uitării. Şi-n oglinda netulburată, rece,
Vor tresări petale dintr-un sălbatec crin
Ce şi-a lăsat amprenta pe sânii tăi odată –
Îţi vei desface părul şi vei privi cum vin,
Din negrul lui, răsfrângeri de noapte-ndepărtată.
Şi cum se-ntorc din ceaţă cărările-napoi,
Înfăşurând mumia unei iubiri ucise,
Cum viscolul pe stradă, prin arbori-nalţi şi goi,
Deşteaptă sensul unor imagini, unor vise …
Şi-mi vei ierta păcatul de-a-mi fi uitat un gest
În gândul tău – sau poate în suflet, o durere
Trecută-n timp. Din toate va rămâne acest
Destin al unor veşnic pierdute giuvaiere,
De nu-ţi aduci aminte nici tu când le-ai purtat.
Un ochi imens te-absoarbe încet sub pleoapa-i neagră –
De-abia te vezi tu însăţi, pe-un orizont uitat,
Plecând diminuată în timp ca o tanagră.
Cine-ţi atinge pipetul la care-am stat să-ascult
Vântul şi luna? Cine din nou îşi poartă sumbra
Lui sălcie? O, poate voi fi plecat demult …
Sărută-mă-n absenţă şi-n somn – sărută-mi umbra.''

A. Bakonsky

pentru seri de toamnă....

...pentru că îmi place muzica, pentru că serile de toamnă sunt foarte lungi, pentru că merită ascultat...

locul potrivit ...??!!!

S-a terminat vara. S-a terminat şi toamna. Încet, încet trebuie să accept că frigul o să vină de adevăratelea; prognoza meteo "ameninţă" cu "temperaturi deosebit de reci pentru această perioadă", aşa că, la treabă. De două zile, mica mea grădină din balcon, arată jalnic...am adus toate florile înăuntru; de două zile spal frunze, curat ghivece, de doua zile mă învârt prin casă ca să le găsesc locul potrivit pentru că, fiecare floare are "tabietul" ei. Si daca in urmă cu ceva vreme, vorbeam despre cât de greu este să alegi o floare pentru sufragerie, acum constat ca-mi este la fel de greu sa aleg locul potrivit pentru cea mai rasfatata floare a mea...Dizzy.

mama...

Mi-e greu prin cuvinte să exprim
Acele sentimente care mă cuprind...
Cum să explic totul când noapte de noapte
Gândurile nu-mi dau pace.
Îmi amintesc de tine, mamă,
Dragă, iubită mamă, iartă-mă
Că încăpăţânat am fost mereu
Şi mi-am ales drumul cel greu.

Iartă-mi, dragă mamă, despărţirea,
Scrisorile mele rare!
În gând îţi sărut mâna
Şi buzele tale strânse.

Adesea plâng, amintindu-mi,
Cum te supăram din când în când,
Iartă-mă, draga mea mamă,
Pentru ultima dată, iartă-mă, iubind!
Cât de multe nu înţelegeam atunci,
Cât de multe mai am de înţeles,
Probabil am iubit prea puţin
Şi nici acum dragostea n-o pricep.

Iartă-mi, dragă mamă, despărţirea,
Scrisorile mele rare!
În gând îţi sărut mâna
Şi buzele tale strânse.
Dragostea ta-i fără măsură,
Ale tale speranţe şi visuri...
Iartă-mi maniera mea dură
Din cauza căreia te supărai.
Acum ştiu mai multe despre viaţă,
Am reuşit mai bine să o înţeleg.
Îmi amintesc de a ta grija
Şi tare aş vrea să te-mbrăţişez!

Iartă-mi, dragă mamă, despărţirea,
Scrisorile mele rare!
În gând îţi sărut mâna
Şi buzele tale strânse.

iartă - mă...

ştiu...

...ştiu că unele lucruri, relaţii, vieţi de oameni dragi se sfârşesc din motive pe care noi nu le putem controla şi mai ştiu că lasă în noi goluri care nu se vor umple niciodată. Sunt răni pe care timpul nu le închide, dar cu care trebuie să învăţăm să trăim...sunt pierderi care ne fac să ne simţim sărăciţi de tot ce avem mai scump…dar poate ne ajută ca pe viitor să preţuim alte lucruri...

Ştiu că un sfârşit e momentul în care timpul se opreşte în loc şi te face să te uiţi cu adevărat în jur şi în tine… acum, va trebui să caut din nou puterea de a lăsa un alt trecut în urmă şi să pornesc cu paşi mici şi nesiguri spre altceva…îmi trebuie curaj, mult curaj să admit că trebuie să fac încă un pas înainte, că trebuie să merg mai departe…pentru că acum ştiu că "viaţa îţi poate fi schimbată în câteva minute"...