luni, 10 noiembrie 2008

mama...



Mi-e greu prin cuvinte să exprim
Acele sentimente care mă cuprind...
Cum să explic totul când noapte de noapte
Gândurile nu-mi dau pace.
Îmi amintesc de tine, mamă,
Dragă, iubită mamă, iartă-mă
Că încăpăţânat am fost mereu
Şi mi-am ales drumul cel greu.

Iartă-mi, dragă mamă, despărţirea,
Scrisorile mele rare!
În gând îţi sărut mâna
Şi buzele tale strânse.

Adesea plâng, amintindu-mi,
Cum te supăram din când în când,
Iartă-mă, draga mea mamă,
Pentru ultima dată, iartă-mă, iubind!
Cât de multe nu înţelegeam atunci,
Cât de multe mai am de înţeles,
Probabil am iubit prea puţin
Şi nici acum dragostea n-o pricep.

Iartă-mi, dragă mamă, despărţirea,
Scrisorile mele rare!
În gând îţi sărut mâna
Şi buzele tale strânse.
Dragostea ta-i fără măsură,
Ale tale speranţe şi visuri...
Iartă-mi maniera mea dură
Din cauza căreia te supărai.
Acum ştiu mai multe despre viaţă,
Am reuşit mai bine să o înţeleg.
Îmi amintesc de a ta grija
Şi tare aş vrea să te-mbrăţişez!

Iartă-mi, dragă mamă, despărţirea,
Scrisorile mele rare!
În gând îţi sărut mâna
Şi buzele tale strânse.

Niciun comentariu: