...au trecut 14 zile din acest an, care a venit peste noi parcă mai grăbit ca niciodată. Mă gândesc câte bilanţuri s-au făcut, câte socoteli despre ce s-a făcut s-au nu s-a făcut...sau ce a mai rămas de făcut; eu am renunţat să mai fac toate astea, pentru că ani la rând mi-am încărcat mintea fără vreun rezultat. Nu mi-a folosit la nimic şi nu mi-a ieşit nimic...
Ce rost ar mai avea să fac socoteli, ce aş avea de adunat? Poate doar la scădere aş avea rezultat. Ştiu cum au fost ultimii ani pentru mine; dureroşi şi grei şi nu mai vreau să adun sau să scad, pentru că oricum rezultatul mi-ar da cu minus. În tot acest timp, am descoperit în mine lucruri de care uitasem de mult, şi chiar câteva vise...acum mai trebuie să găsesc curajul şi puterea de a crede în ele....se spune că visele pot deveni realitate, pentru că asta e soarta lor( ??)...am început noul an, cu stângul; cred că greutăţile şi durerile prin care am trecut, m-au schimbat foarte mult; am devenit mult prea pesimistă şi negativistă şi fac greşeli pe care le regret în clipa imediat următoare...dar, odată răul făcut, e tot mai greu să îndrepţi lucrurile...şi am în minte câteva întrebări la care nu am "încă" răspunsurile, ceea ce îmi dă o stare de nelinişte, de iritare până la nervozitate...
2 comentarii:
Mama, mama mea buna, stii foarte bine ca sunt multe intrebari la care nu vei primi niciodata raspuns. Nu ar fi oare mai simplu sa lasam la o parte intrebarile acelea si sa ne concentram toata energia pe visele care da, se pot realiza?
...daca spui tu...asa ar trebui sa facem, sa fac...
Trimiteți un comentariu