momente...

...de o vreme îmi vin în gând"momentele"frumoase din viaţa mea; au fost multe şi toate sau aşezat rând pe rând în sufletul şi-n mintea mea, devenind amintiri de care o să-mi amintesc întotdeuna cu drag. Au fost momente în care am simţit că am aripi şi pot să mă-nalţ la cer şi să ating norii, momente în care am crezut că cineva "ar putea mişca infinitul pentru mine", momente în care cele mai mici bucurii îmi umpleau sufletul de lumină.

Dar, îmi apar în minte cu o încăpăţânare absurdă şi momente care mi se par de neînţeles, momente în care rătăcesc printre întrebări căutând răspunsuri; momente în care mi se pare că ziua de ieri şi cuvintele spuse odată au devenit minciuni. Sunt momente în care aş vrea să strig cu ură şi revoltă în gura mare, momente pe care aş vrea să le uit, să nu le fi simtit, să nu le fi trăit, să nu le fi crezut...momente în care mi-aş fi dorit să nu-mi fi făcut iluzii că viaţa poate să-mi ofere şi altceva...

Şi totuşi, dincolo de momentele suferinţă, de incertitudini, de neînţelegeri şi frământări, dincolo de momentele de revoltă, mai am putere să privesc înapoi la clipa de lumină, la frumuseţea unui timp de dincolo de timp, când pentru o clipă am crezut că aripile mă vor ţine în zbor să ating norii, chiar dacă sunt doar un trecător pe drumul unei vieţi banale...