zilele babelor...

De mic copil am ştiut de la bunica şi de la mama, că primele zile ale lunii martie sunt "zilele babelor"; în fiecare an, în primele nouă zile din lună ne alegem o zi care va fi "baba" noastră, zi care ne va reprezenta tot anul. Dacă ziua se nimereşte a fi frumoasă şi însorită atunci vom avea parte de noroc tot anul; dacă ziua va fi ploioasă şi înnourată atunci înseamnă că nu ne va aştepta un an atât de bun. În funcţie de "babe" ne putem ghici şi caracterul. Aşa că, dacă vom avea parte de o zi cu soare atunci suntem buni la suflet şi vom fi mai buni şi mai înţelepţi în acel an, iar dacă vom avea parte de nori şi ploaie, atunci se pare că nu suntem şi nu vom fi cele mai îngăduitoare şi generoase fiinţe. 

Mi-a plăcut întotdeauna "să mă joc" cu zilele babelor şi mi-am ales, ca în fiecare an baba; a fost ziua de 6 martie, pe care recunosc că am aşteptat-o cu "emoţie" pentru că luna martie a început destul de capricioasă; prima zi a fost frumoasă şi însorită, dar apoi au urmat una câte una zile mohorâte şi ploioase şi eu nu vroiam o astfel de zi. Vroiam o zi frumoasă şi însorită , ca tot anul să am soare în suflet, chiar dacă afară plouă, să râd chiar dacă sufletul îmi plânge; vroiam un an în care să mai cred în oameni, vroiam să mă ridic, chiar dacă atâtea dureri, temeri şi tristeţi m-au îngenunchiat...şi pentru că luna martie aduce încet, încet primăvara şi un nou început, vroiam un nou început de speranţe, de vise...de reuşite.

...acum, după ce a trecut "baba mea", pot să spun că am avut cea mai frumoasă zi; după cinci zile reci, înnourate şi ploioase, în care nimeni nu mai spera să vadă cerul albastru şi soarele strălucind, a venit "ziua babei mele" care la început a fost un pic înnourată dar încet, încet soarele a împrăştiat norii şi a strălucit toată ziua...