"Eu nu am vrut să vină iarna fără tine,
Dar ninge peste frunze şi-amintiri!
Azi, mi-au rămas doar visele sublime
Şi-n mână, un buchet de trandafiri!
Nu am găsit decât ninsori fără sfârşit,
Porţile primăverilor, acum, sunt încuiate.
Luceferii au plâns dup-o iubire-n infinit,
Cu-atât alb de stele, din lacrimi picurate!...
Îmi mai doresc să fug cu tine peste lume,
Verii să-i dăm tot ce o toamnă i-a furat,
Cu-n răsărit să scriu în inim-al tău nume,
Să mă opresc pe-al vieţii drum, ca altădat!
Eu nu am vrut o iarnă, dar azi, dac-a venit,
Lipeşte-mă lângă speranţele-adormite!
Ascultă-mi şoaptele de dor care te-au învelit
Şi hai, să ascultăm colindele iubirii sfinte!
În bradul sclipitor, opreşte glasuri de copii
Şi să nu plângi vreodată, căci mi-este greu şi mie!
O inimă va aştepta întotdeauna să revii,
Să pui în suflete parfumul florilor de iasomie!"
Daniel Luca