...de prea multe ori m-a îngenunchiat viața; am căzut, dar tot de atâtea ori m-am ridicat încercând să înțeleg și să uit...de prea multe ori am mers mai departe ascunzându-mi durerea; am mers mai departe cu sufletul greu apăsat de temeri și cu multă tăcere adunată în el...de prea multe ori am mers mai departe cu întrebări și cu prea multe lacrimi...de prea multe ori am mers mai departe cu temeri, cu griji și nu mă pot preface că durerea nu mă apasă; nu mă pot minți că îmi e bine...de prea multe ori sunt copleșită de durere, de temeri și de singurătate...de prea multe ori sunt tristă, pesimistă, supărată pe destin și uneori chiar și pe mine...de prea multe ori plâng în preajma sărbătorilor pentru că mă cuprinde o tristețe apăsătoare și o singurătate dureroasă...de prea multe ori plâng până când durerea se așează...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu