Crăciunul fără tine...

Fericirea avea chipul tău, iar bucuria Crăciunului venea din îmbrățișarea ta. Cu tine, sărbătorile de iarnă erau un vis…mi-e dor și-mi vreau Crăciunul cu tine înapoi...

Fără tine, Crăciunul nu va mai fi niciodată la fel...

Ultimul Crăciun pământean...

2013, ultimul Crăciun al Alinei

In memoriam...

Ești tot ce am pierdut, ești tot ce am avut...
ești tot ce am nevoie acum și oricând...

Sărbători fără tine...

...primele colinzi pe care nu le mai aud, primele cadouri pe care nu le mai cumpăr...primele lumânări fără miros de scorțișoară...primele sărbători fără tine..

In memoriam...

19 august -19 noiembrie...durerea nu trece cu timpul...nu pot să mă obişnuiesc cu gândul acesta...îmi e foarte greu să înțeleg și să accept că nu am să te mai văd, că nu am să te mai aud spunându-mi: ''te iubesc mult, mama mea bună'' ...

In memoriam...

I close my eyes
only for a moment
and the moments gone
all my dreams
pass before my eyes...
dust in the wind
all we are is dust in the wind...

In memoriam Alina Ioana...

19 august 2014, ora 21.48...

Când prietenii se regăsesc după ani și ani...

''Am găsit o Doina cu picioarele pe pământ, f. ok din absolut toate punctele de vedere, nici o urma de aroganta, o Doina la prima vedere necopleșita de griji, senina, volubila, bucuroasa de revedere și dornica de destăinuiri, clara și limpede în gândiri, dorințe și planuri, care poate sa își ascundă suferita în adâncul ființei ei pt. a nu-i împovăra pe cei din jur și pe ea însăși, o Doina sensibila, poate prea sensibila, o Doina, exact Doina pe care eu o apreciez pt. calitățile pe care nu multi le au, o Doina care se exprima coerent dar extrem de repede, dovada ca gândește și mai repede...;-)

Lista mea poate sa devina din ce în ce mai lunga, pun totuși frâna aici, nu înainte de a-ți mai spune ca din afara, cei care nu te cunosc sau cei care te cunosc pe tine, dar nu iți cunosc problemele, sunt induși sa creadă ca nu ai prea multe de griji. Asta desigur din cauza ca te porți normal, ca eviți sa te lamentezi sau sa iți etalezi suferita. O suferința pe care eu am simțit-o ca este dincolo de cuvinte și dincolo de lacrimi. O suferința pe care putini o pot înțelege și, și mai putini pot sa o poarte asa cum faci tu. Pt. asta te iubesc și te apreciez!''

Rodica Roch Litiu

gând pentru o păpădie...

''Oricum, până la capăt aminte ne-om aduce,
...oricât de departe destinele ne-or duce.''
LA MULȚI ANI !

așa cum ai promis...

...oricât de mult vreau să nu mă gândesc la tine, nu reușesc; nu pot să trec de amintirile din puținul timp pe care l-am avut împreună...mă gândesc la toate câte ne-am spus, mă găndesc la zilele în care erai cu mine chiar dacă acum mă simt tot mai departe de tine; suntem despărțiți de o lume întreagă dragul meu, și cu fiecare zi care trece îmi simt sufletul apăsat de neputință pentru că nu pot să te aud, nu pot să împart cu tine temerile și grijile mele...nu pot să mă desprind de amintiri, nu pot să uit tot ce mi-a adus într-o vreme multă bucurie...mă simt la marginea lumii, singură fără să știu ceva despre tine...fără să știu dacă ești bine sau dacă o să mă cauți...uneori dorul mă copleșește și apoi, mi-e teamă că m-ai uitat, că nu o să ne regăsim niciodată...de prea mult timp între noi s-a pus o lume întreagă dar poate într-o zi o să mă cauți așa cum ai promis...

clipa de lumină...

„Iubirea-aceasta, ca un blestem,
Pe care o caut, de care mă tem,
Pe care o strig, pe care-o alung,
Pe care frenetic încerc s-o ajung,
Iubirea aceasta e ca un blestem
O vreau și-o alung și mă tem.

Iubirea aceasta, ca o păpădie
Ce-ncet mă omoară și mă reînvie,
Ce lanțuri pe inima grea îmi așterne
Ce foc înghețat îmi suflă în vene,
Iubirea aceasta e o păpădie
Ce încă mai e deși n-a fost să fie.

Iubirea aceasta o duc peste vremi
Deși eu te caut , deși tu mă chemi,
Deși tu la nord și eu peste sud
Strigăm și n-auzi și nu te aud,
Iubirea aceasta o duc peste vremi
Și încă mă tem și încă te temi.”
Dori Lederer 

un mister rătăcit...

''Voi rãmâne-un mister rãtãcit într-o lume nebunã.''

M.E.Kabbout

clipa de lumină...

"Poate-a venit prea repede uitarea,
Sau poate gânduri încă te mai cată.
Erai învolburată precum marea...
De ce nu eşti şi-acum ca altădată?
De ce tresari de-a mâinii adiere?
De ce te-ascunzi în spatele durerii?
Urmeză dorul inimii-n tăcere...
Şi lasă-ţi trupul pradă mângâierii.
Nu poţi iubirii să-i înfrângi puterea,
Nici gândului o stavilă să-i pui.
Căci viaţa şi iubirea sunt averea.
De restul... nu-i mai pasă nimănui.
Ţi-am ascultat tăcerile din şoapte,
Cuvintele rostite din privire,
Dorinţele din visele de noapte...
Şi toate sunt... doar viaţă şi iubire."
M.Bunget

gând pentru o păpădie...

Tu nu ştii, dar păpădiile nu se pot scutura

dacă o inimă mică nu îşi suflă toată dragostea sa

peste părul lor necăjit de o adiere de vânt

în trecere pe la mijlocul prieteniei dintre cer şi pământ...

clipa de lumină...

'' În ceasurile de singurătate
Îmi doresc să mă ţii strâns de mână
Şi să-mi ştergi lacrimile
Să-mi spui că nu e nimic
Care să nu treacă
Şi să rămâi
Lângă mine.
În ceasurile de singurătate
Te vreau aici să te apropii
Cu toate simţurile mele
Încordate a speranţă
Să te cuprind
Cum nu am mai făcut-o vreodată
Să-ţi spun tot ce am adunat de mine
În suflet
Să cred orice vorbă de-a ta
Să mă pierd în noaptea
Noastră
Când luna obosită
Îmi adoarme pe tâmple
Şi ceaţa mi se întinde ca o iederă
De suflet
Atunci îmi doresc să mă ţii de mână
Şi să rămân lângă tine
O viaţă.
Mi-e-atâta toamnă, în suflet, iubite
Şi doare atât de tare singurătatea
În ruginitele gânduri
Încât, uneori
Şi o strângere de mână
Mi-ar fi de ajuns.''
Florina Cojocaru

întotdeauna la îndemână dar niciodată în cale...

...sunt Rac; un rac care mereu va fi la îndemână dar niciodată în cale...un rac care ştie întotdeauna să se retragă atunci când simte că nu mai este loc pentru el...un rac care îşi strânge sufletul în cleşti şi merge înapoi în adâncurile mării pentru că acolo se simte în siguranţă...acolo e întuneric, linişte şi singurătate...

sufletul pereche...

...întotdeauna am crezut în sufletul pereche, în sufletul care mă aşteaptă, care îmi simte fiecare emoţie, bucurie sau durere; am crezut în sufletul care mă ţine de mână la bine şi la rău, care simte şi iubeşte la fel ca mine; am crezut în sufletul care mă acceptă cu toate capriciile şi defectele mele...şi ai venit tu, sufletul în care am crezut, sufletul pe care l-am visat...şi chiar dacă suntem departe unul de altul şi poate aşa vom rămâne până la sfârşitul vieţilor noastre, chiar dacă nu ne vom întâlni niciodată şi nu ne vom privi în ochi ştiu că tu eşti sufletul meu pereche...

o păpădie...

''De ce nu ar fi tangoul dansul papadiilor ?!...
o  papadie poate fi asociata cu mesajul, intensitatea trairii,
diferitul si complicatul simbol al unui tango.''- I.Vifor

primăvara visurilor mele și realitatea altei lumi...

...nu o să ştii niciodată cât de mult mi-am dorit o primăvară cu tine, să ne bucurăm împreună de răsăritul şi apusul soarelui primăvăratic, de parfumul florilor înflorite peste tot în jurul nostru...aş fi vrut să ne bucurăm de noi...tu să-ţi găseşti liniştea în braţele mele, eu să te alint sub razele soarelui din amurgurile serilor mele şi să te iubesc cu patima și dorul pe care le-am adunat în nopţile mele de singurătate...am vrut o primăvară cu tine, să-ţi dau iubirea pe care am adunat-o în toate zilele în care te-am aşteptat...dar nimic din ce mi-am dorit nici acum nu s-a întâmplat...nu a fost să fie...am rămas tot singură...încă o primăvară de singurătate...mi-e dor de tine mai mult decât aş fi crezut vreodată că o să-mi fie dar nu-ţi pot spune asta pentru că eşti departe, prea departe...nici nu mai ştiu cât de departe...undeva între primăvara visurilor mele şi realitatea altei lumi, o lume din care eu poate nici nu mai fac parte...dar, o să te aștept...o să te aştept până când drumurile vieţii ne vor aduce din nou împreună; o să te aştept, pentru că suntem două suflete rătăcite care nu întâmplător s-au întâlnit şi chiar dacă nu şi-au trăit iubirea...sunt suflete pereche...

clipa de lumină...

''- Te rog, iubite, mai trimite-mi veşti
La miezul nopţii, spune-mi despre tine,
Ce fus orar e-n lumea-n care eşti,
Cum trece timpul-n lipsa mea ? Ţi-e bine ?

Ce anotimpuri se succed şi cum
Te scuturi de aducerile-aminte
Când, milimetric, eu măsor pe drum
Distanţa dintre linişti şi cuvinte ?

Ce fantezii brodezi pe depărtări
Ca să-mi aducă paşii mai aproape ?
Tu poţi uita acele-mbrăţişări,
Sărutu-acela ultim de pe pleoape ?
Liliana Trif & Ioan Grigoraș

gând pentru o păpădie...

Îţi mai aduci aminte ziua când ai luat soarele 
şi mi l-ai pus în suflet?

clipa de lumină...

''Când nu îţi spun că te iubesc să ştii că te iubesc mai mult
Eşti un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac şi să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte.

Când uit să-ţi spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Şi să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare…
Secundă-ţi sunt într-un abis, eşti clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare.

Când nu ţi-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Şi neştiind că te ador, mi-ai plâns în braţe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simţeai să mă agaţe.

Când nu-ţi voi spune te iubesc, să ştii că te iubesc din nou
Şi-ţi scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăţa cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu ştiu să-ţi spun că te iubesc fără cuvinte…
                                          Mariana Eftimie Kabbout

m-am pierdut pe mine ca femeie...

...cu fiecare zi care trece, simt că nu mai sunt eu; simt că nu mai sunt aceiași persoană și nu mai găsesc nimic  care să-mi redea echilibrul, nu mă mai regăsesc...am devenit o persoană străină de tot ceea ce eram odată şi mă întreb când m-am schimbat atât de mult? Și nu e vorba de o schimbare a aspectului meu fizic; niciodată nu m-am considerat o femeie frumoasă, aşa că, un rid sau câteva kilograme în plus nu mă deranjează…schimbarea asta s-a petrecut în mine; schimbarea asta m-a golit de toate calităţile mele, de toată puterea mea de înțelegere și acceptare și asta mă face să nu mai fiu aceiași persoană...știu că schimbările mele sunt din cauza problemelor pe care le am, din cauza grijilor și temerilor mele, din cauza singurătății care mă macină încet, încet…şi recunosc că nu mai am putere să trec singură peste toate problemele din viaţa mea....m-am pierdut pe mine ca femeie…nu mai am nicio strălucire în ochi, nu mai simt emoţiile cu aceiaşi intensitate, nu mai am răbdare şi înţelegere pentru toate nimicurile; schimbarea asta m-a transformat într-o femeie fără dorințe, într-o femeie pesimistă și tristă.

gând pentru o păpădie...

Sufletele pereche se regăsesc în timp...

clipa de lumină...

''Nu îndrăznesc să mă gândesc la tine
E drumul lung...şi-o dâră de parfum
Dar n-am să îndrăznesc străine
Să te alung din suflet, lângă drum.

De-acum e iarnă, zilele-s prea pline
De-atâta ger ce noi am pătimit
Nu îndrăznesc să-mi fie dor de tine
Ce-o fi să fie, este rânduit.

Cred c-am lipsit la ora despre viaţă
Şi obosită de atâta trudă
Nu îndrăznesc să-mi dezlipesc din gheată
Lumina lacrimei caldă şi crudă.

Să te întâlnesc prin vise nu îndrăznesc
Prin noaptea rece umblă multă ceaţă
Deşi adesea pe la geam îmi poposesc
Trufaşe amintiri ce-mi biciuiesc pe faţă.

Nu îndrăznesc să mă gândesc la noi
Cărările de mult ni s-au pierdut
În urma noastră curs-au multe ploi
De ce să caut ce nu am avut?''

Mădălina Elena Babu

gând pentru o păpădie...

”Poate că nu știi, dar locuiești la mine în suflet
chiar dacă ești atât de departe"

clipa de lumină...

''Te caut ca pe-un vis din amintiri,
Rătăcitor în timp şi-ntre destine.
Mă urmăresc speranţe şi zidiri
Nestinse-n teama dorului de tine.

Să ne unim cărările târzii,
Pierdute-n colbul drumului de seară,
Respectul sfânt de-a-ncepe o nouă zi,
Să luăm singurătăţii din povară.

Şi-atâtea vorbe, gânduri şi dureri
Ce-am strâns în clipe singure şi mute
Le-om depana-n tomnaticele seri
Şi-om pune bătrâneţea să le-asculte.''
                                  Marin Bunget