duminică, 20 ianuarie 2008

câţi dintre noi...

undeva în adâncul sufletului, nu ne dorim să primim aşa o scrisoare?...câţi dintre noi am mai putea scrie aşa o scrisoare?...câţi dintre noi mai credem că aşa ar trebui scrisă o scrisoare de dragoste?...

Iubitule,
Mi-e dor de buzele tale fierbinţi, de mâinile tale puternice, mi-e dor să-mi mai sprijin capul pe umărul tău. Mi-e dor să mă mai priveşti, să mă dezmierzi, să mă alinţi. Ce n-aş da să te am lângă mine, să te simt, să te miros, să te cuprind, să mă cuprinzi, să te sărut, să mă săruţi...te aştept iubitule, la fel cum aştept primăvara să vină peste mine să-mi înflorească copacii, să-mi întoarcă rândunelele, să-mi îmbobocească zambilele şi narcisele şi ghioceii. Şi-aş vrea să te adulmec ca pe-o frezie galbenă şi să te pun între sâni, să-ţi simt mirosul în nări tot anotimpul; şi să rămâi proaspăt acolo, să nu te ofileşti, hrănit de seva sânilor mei. Te-aş face parfum iubitule, parfum de frezie te-aş face, şi aş păstra reţeta numai pentru mine, să nu te aibă nici Channel şi nici Dior, şi-aş fi cea mai iubită dintre pământeni cu parfumul tău izuind dinspre mine şi doar spre iarna te-aş mai preschimba în parfum de cetina verde; te-aş scoate de acolo, dintre sâni, ca pe un clondir fermecat şi-aş pune doua sau trei picături în căuşul palmei şi-apoi le-aş săruta. Ţi-aş săruta parfumul iubitule, sub un mănunchi de vâsc, în noaptea de Crăciun.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Of... Vreau şi eu să fiu parfum.