sfârşit de septembrie...

...astăzi,a fost o superbă zi de toamnă în care soarele se agăţa cu disperare de ultimele ore ale acestui sfârşit de septembrie; ultima zi din septembrie...o zi în care auzeam parcă foşnetul frunzelor tânguindu-se după vara care a trecut prin ramuri atât de repede...o zi în care am simţit mirosul toamnei tot mai aproape...o zi în care mi-am dorit ca timpul să se oprească...dar...nu a fost să fie....o zi în care mi-am dorit foarte mult ceva...dar...nu a fost să fie...şi acum, când mai sunt câteva ore din această zi, ştiu că toate dorinţele mele nu mi-au adus decât o mare, mare tristeţe...

clipa de lumină...

''O rază molatică, dulce de soare
mi-aprinde-o lumină în părul cărunt
se lasă în iarbă şi frunze răcoare
şi plânge un greier cu glasul mărunt.

îşi scutură cerul petalele roşii
pe palmele mele, pe creştetul meu
se-aude-n departe cum cântă cocoşii
când eu dintre arbori Te strig, Dumnezeu

un clopot se sparge şi bate-ntr-o dungă
fărâme de noapte se-adună-n livezi
cu mâinile împletite în rugă mai lungă
Te strig Sfinte Doamne şi-aştept să mă vezi

se-aprinde o candelă-n cer pentru mine
purtând peste frunze miresme de frig
cu pleoapele-nchise şi faţa spre Tine
eu stau printre arbori şi tot te mai strig.

ajută-mă, Doamne, înalţă-mă iară
- atât sunt de mică şi-atât mi-e de greu
- când noaptea se-ngână cu ziua de-afară
Te-aud prin lumină cum vii, Dumnezeu.''

Adriana Cristea

"...cu lucruri sfinte nu te joci"...

"...vei fi întotdeauna ceea ce ştii mai bine: mama mea bună, sufletul cald care îmi mângâie visele şi îmi dă aripi pentru o nouă zi.

Ştii vorba aia? "Mama e mama. Cu lucruri sfinte nu te joci..."

versurile acestei melodii spun tot ceea ce ar trebui spus despre MAMA

pentru cea mai iubită dintre pământeni...

...dacă ar fi posibil, aş cuceri un curcubeu doar pentru tine, pentru a-i împărţi împreună cu tine frumuseţea. Din momentele mele de singurătate aş construi un munte care să-ţi aparţină, un colţ în care să fi singură. Dacă aş putea să - ţi adun în mâinile mele toate problemele, aş face-o, pentru a le arunca în ocean. Dar toate astea îmi sunt imposibil de realizat; nu pot nici să construiesc munţi nici să câştig curcubee...lasă-mă să fiu ceea ce ştiu cel mai bine, "un prieten" care va fi totdeauna aici pentru tine...

uluitoare sau înfricoşătoare, nu pot să spun...

În urmă cu două trei săptămâni, un drag prieten îmi recomanda să ascult Vitas, o voce "uluitoare sau înfricoşătoare" şi chiar mi-a ataşat două linkuri cu piesele "dedication" şi "oper#2"; am ascultat atunci melodiile şi recunosc că prima mea reacţie a fost...de teamă...ochii lui parcă nu văd aceaşi lume pe care o vedem noi, parcă ar vorbi tot timpul cu îngerii...e chiar înfricoşător. Am ascultat şi alte melodii şi una chiar a fost "un răspuns" la ceea ce simt atunci când ascult Vitas...

ce aş face dacă...

... în ultimele zile, am auzit multe discuţii legate de experimentul care va duce la sfârşitul lumii şi întrebări de genul : "ce ai vrea să faci înainte de..."acum, la câteva zile după "mult trâmbiţatul experiment", mi-am pus şi eu această întrebare...chiar aşa, ce aş face?...sunt multe chestii pe care le-aş putea face, dar cu siguranţă aş alege să-mi petrec ultimele zile sau ore doar cu EA...acum, aş ţine-o strâns de mână ca să nu o mai pierd, apoi aş duce-o pe malul mării să ascultăm împreună zbuciumul valurilor care se lovesc de stânci şi să privim cerul albastru până târziu în noapte, până când o să-mi spună: "uite, stele"....şi poate găsim steaua în care ne aşteaptă de ceva vreme cineva...

uite, stele...

...cu toate problemele mele, nici nu mi-am dat seama că vara a trecut chiar dacă soarele "arde" la orele amiezii la fel ca într-o zi de vară...de acum, nopţile sunt mai răcoroase...şi dacă ai răbdare să priveşti cerul, o să vezi că stelele strălucesc mai intens...o să vezi cât de aproape e toamna...

clipa de lumină..

Eu văd în fiecare seară,
Cum vara-şi trage ultima suflare
Şi o aud cum plânge-ncet
Prim pomii obosiţi de-atâta soare.

Apoi, o văd la asfinţit
Cum se agaţă de un nor de fum
Şi-a obosit şi-i este greu
Dar nimeni nu o va opri din drum.

De-acum şi nopţile-s mai răcoroase
Sub vântul care-a început să bată
Iar stelele-s mai luminoase
În liniştea ce încă mă apasă.

Trece vara - septembrie 2004

parfum de scorţişoară !!??....şi nu numai...

De mult timp folosesc acelaşi parfum; nu este un parfum foarte scump dar nici unul foarte ieftin. În primul rând, este un parfum care simt că mi se potriveşte cel mai bine...e un parfum discret, care după cum spun unii, are un uşor miros de scorţişoară...

...apoi, în urma unor vizite pe care le-am avut, am avut deosebita plăcere să constat că simt prezenţa acelei persoane încă două, trei zile...şi asta, tot din cauza parfumului pe care îl foloseşte...e un parfum care i se potriveşte perfect. E un miros discret, dar suficient de puternic ca să poată fi simţit la cea mai mică apropiere...masculin, atât cât să simţi bărbatul de lângă tine...rafinat, atât cât să te facă să înţelegi că el e totuşi cel care are "cartea în mână şi face jocurile" cât de bine poate ca să câştige doar el...şi nu în ultimul rând, excitant, atât cât să...transpiri...

şi mă întreb, pe cine alint?...parfumul sau persoana care îl foloseşte...

in memoriam...

...sunt momente în viaţă când ţi-e atât de dor de cineva, încât îţi vine să-l scoţi din visele tale şi să-l îmbrăţişezi cu adevărat...