miercuri, 10 septembrie 2008

uite, stele...

...cu toate problemele mele, nici nu mi-am dat seama că vara a trecut chiar dacă soarele "arde" la orele amiezii la fel ca într-o zi de vară...de acum, nopţile sunt mai răcoroase...şi dacă ai răbdare să priveşti cerul, o să vezi că stelele strălucesc mai intens...o să vezi cât de aproape e toamna...

2 comentarii:

Anonim spunea...

Am citit aproape tot ce ai scris. Nu pot să spun că şi înţeleg tot, fiecare ne consumăm durerile în felul nostru. Ai câteva poezii foarte frumoase.
Citesc acum "Meseria de a trăi" a lui Cesare Pavese. Am citit-o şi când aveam douăzeci de ani, dar nu am înţeles prea multe atunci. Am cumpărat cartea prin martie şi de atunci o tot citesc. Încă nu am ajuns la jumătatea ei. E o carte jurnal, cam ca un blog.
Cam aşa e şi jurnalul tău.

nana spunea...

multumesc pentru cuvintele frumoase...si totusi, cred ca ai inteles destul de mult, daca ai spus: "fiecare ne consumam durerile in felul nostru"...