mi-aprinde-o lumină în părul cărunt
se lasă în iarbă şi frunze răcoare
şi plânge un greier cu glasul mărunt.
îşi scutură cerul petalele roşii
pe palmele mele, pe creştetul meu
se-aude-n departe cum cântă cocoşii
când eu dintre arbori Te strig, Dumnezeu
un clopot se sparge şi bate-ntr-o dungă
fărâme de noapte se-adună-n livezi
cu mâinile împletite în rugă mai lungă
Te strig Sfinte Doamne şi-aştept să mă vezi
se-aprinde o candelă-n cer pentru mine
purtând peste frunze miresme de frig
cu pleoapele-nchise şi faţa spre Tine
eu stau printre arbori şi tot te mai strig.
ajută-mă, Doamne, înalţă-mă iară
- atât sunt de mică şi-atât mi-e de greu
- când noaptea se-ngână cu ziua de-afară
Te-aud prin lumină cum vii, Dumnezeu.''
Adriana Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu