amintirile acelor vremuri...

...din ziua în care am văzut interviul cu Luigi Ştefan Varga, am avut în gând multe din amintirile acelor vremuri în care am avut norocul să-l cunosc personal; îmi amintesc că atunci am fumat pentru prima oară fără "sipcă", ţigări Carpaţi - fără filtru şi am băut vodkă cu bulion...îmi amintesc că ascultam muzică la un magnetofon Tesla, în special Pink Floyd - "Shine on you crazy diamond","The wall" şi muzică cu Freddy Fender, un cântăreţ de care nu mulţi auziseră în acea vreme...

celei mai iubite dintre pământeni...

...am citit de mult aceste versuri şi mi-au plăcut enorm; în ele mi-am găsit toate gândurile şi vorbele pe care vreau să le spun "celei mai iubite dintre pământeni". Am ales să le postez astăzi, ca răspuns la..."uite, mama !"...

''Eu te-am crescut copilă, mereu să fii iubită,
Pleci mâine-n viaţa dură şi plină de mistere ...
Să ştii să ierţi greşeala de-ai să te simţi rănită
Şi să-ţi continui drumul prin fapte efemere

Din suflet ţi-am dat viaţă să poţi pleca în lume,
Prin laptele de mamă iubiri ţi-am picurat
Şi la răscruci de drumuri când întrebări vei pune,
Voi fi mereu acolo, necondiţionat.

Privesc cum creşti copilă şi cum te fură viaţa...
Prin trandafiri te pierde, dar ai grijă la spini !
E visul roz şi dulce, dar îşi ascunde faţa,
Căci drumul ce te-aşteaptă e plin cu mărăcini

Pe vârfuri să-ţi duci paşii şi să te-nalţi spre stele
Purtând doar fericirea pe umerii tăi mici
Iar dorul când îţi vine, de-aici braţele mele
Te-or ajuta copilă, de jos să te ridici...

Vreau să îţi las în suflet o inimă şi-un soare,
Căci va veni şi vremea când eu mă voi fi dus...
Atunci vei fi străină, doar Dumnezeu cel mare
Te va avea în grijă, te va veghea de sus...

Şi dacă voi fi înger, voi coborî o clipă,
Să-ţi mângâi în somn părul, ca-n vremuri ce-au apus ''...

Mariana Kabbout

''Acolo unde norii ating uşor pământul

Şi-acoperă văzduhul cu alb şi paşnic gri,

Acolo-mi va fi pasul, când eu voi fi doar vântul

Ce-n părul tău, copilă, în vis îl vei simţi...

Purta-voi strai lumină şi-ţi voi aduce-n cale

Deschise porţi spre bine, departe de ce-i rău...

Iar de va fi ca soarta să te îndrume-n vale,

Atunci eu voi fi drumul de flori, sub pasul tău ...

Ştiu, nu mai plânge, ştiu că multe vrei a-mi spune,

Şi că ţi-e dor de vremea când îţi spuneam poveşti...

Eu vin când tu adormi şi-n vis mă strigi pe nume,

Pe-o margine de pat m-aşez ... dormind, zâmbeşti ...

O, draga mea copilă, aş vrea să ştii că mama

Nu te-a uitat o clipă chiar dacă nu mai e...

E-n jurul tău oriunde, poate că nu-ţi dai seama

Atunci când priveşti cerul şi te întrebi : de ce ?

Acolo unde noaptea nu-i niciodată noapte

Şi unde doar lumina pătrunde-n infinit,

Voi regăsi puterea fie şi doar prin şoapte

S-apar în visul tău, aşa cum ţi-ai dorit...

Şi de va fi ca norii o clipă să mă fure

Iar chipul tău drag mie n-am să-l mai pot vedea

Găsi-voi o putere ca sufletu-mi să-ndure,

Eternităţi din care-ntr-o zi, voi evada...

Şi chiar dacă-n abis eu voi fi pom sau floare,

Tu vei rămâne-aceeaşi ... mereu, copila mea

Mariana Kabbout

clipa de lumină...

''Gãseşte-mi paşii pe stãncile bãtrâne şi doar atunci vei şti cã am plecat
Nu e un joc al dragostei nebune, lipsesc demult, dar nici nu ţi-a pãsat.
Priveşte-ţi chipul în oglinda vieţii şi vezi ce-a mai rãmas din el acum,
E prea pãtat de semnele tristeţii ce-au dat nãvalã-n viaţa ta, oricum ...

Sã plângi, strigând spre cer şi sã te doarã, durerea sã ţi-o spargi de-acele stânci
Gãseşte-mi paşii trişti din acea searã. Vei şti cã am plecat cu-adevãrat, atunci
Pe stânci mai sunt şi azi doar flori de gheaţã şi-i frig pe mal, ca-ntr-un castel pustiu,
Sãrutul meu ţi-ar da o nouã viaţã, dar l-ai gonit atunci şi-i prea târziu.

Gãseşte-mi paşii pe stâncile bãtrâne. Numai atunci vei şti cã am plecat.
Pãstreaz-aroma dragostei nebune ce ne-a unit, apoi, ne-a-mprãştiat...
Stai pe nisip, cerşind doar o privire. Ţi-e teamã sã mã cauţi sus, pe stânci
Mai crezi şi-acum cã este doar o glumã şi n-am plecat cu-adevãrat atunci

Dar marea mi-a rãmas prietenã bunã şi-mi va pãstra în ea secretul trist,
Te va cuprinde-n vis cu-a ei furtunã şi îţi va aminti cã mai exist.
Gãseşte-mi paşii printre stropi de gheaţã, pe-acele stânci pe care am pãşit,
Vei şti atunci cã am plecat, iubite ... şi doar atunci vei şti cât m-ai rãnit''.

Mariana Eftimie Kabbout

EU şi celelalte părţi ale mele...

...de multă vreme am o senzaţie ciudată pe care nu reuşesc să o definesc, să o înţeleg; EU, sunt un amestec bizar din mai multe "părţi"; "o parte" din mine care se gândeşte şi crede în viitor şi chiar se bucură de micile semne de bine din jur, am energie când mă trezesc dimineaţa, aşteptând cu nerăbdare să-mi încep ziua pentru a-mi pune în aplicare "planurile"....asta e "partea optimistă" din mine... 

..."o altă parte" din mine, simte uneori o dorinţă nebună să mănânce o îngheţată la cornet chiar dacă o să-mi curgă printre degete pentru că e prea mic cornetul, să alerge şi să se "rătăcească" în labirintul din parcul copiilor unde să mănânce vată pe băţ ruptă bucăţi, bucăţi cu degetele care se lipesc de dulceaţa zahărului...asta e "partea" copilăroasă din mine... 

..."o altă parte" din mine, e o nebunatică care iubeşte cu patimă ploile din serile de vară şi adoră să perivească soarele când se stinge-ntr-un asfinţit de poveste; o nebunatică care are încă încredere în oameni şi chiar dacă au rănit-o, "a învăţat că trebuie să-i ierte pentru asta" pentru că, spun unii, e o femeie puternică...

..."cea mai mare parte" din mine s-a plictisit de tot şi de cele mai multe ori nu-şi mai găseşte motivaţie pentru nimic şi alege să fugă de oameni, de lucruri pe care de cele mai multe ori le complică aiurea şi inutil; interpretează şi răstălmăceşe o vorbă, un gest, un semn şi se îngrijorează fără motiv sau de cele mai multe ori e tristă, apatică şi nu mai vrea să se bucure de viaţă, de nimic.... 

....aceste părţi ale mele nu se înţeleg şi se "revoltă", aruncându-mă de cele mai multe ori într-un vârtej al sentimentelor contradictorii făcându-mă să fiu EU din mai multe EU-uri...

luigi ştefan varga...

"...vine in fata publicului cu o noua expozitie
05 Feb 2009
Unul dintre cei mai cunoscuţi sculptori(...), vine în faţa publicului cu o nouă expoziţie. Întâmplarea plastică semnată de Luigi Ştefan Varga cuprinde pe lângă sculpturi şi o serie de desene inedite... Întâlnire plastică inedită pentru toţi cei care admiră creaţia artistului Luigi Ştefan Varga. Asta pentru că, de data aceasta plasticianul a ales să îşi completeze lumea artistică din lemn şi bronz cu desene"...

...am găsit acest articol astăzi, cu totul şi cu totul întâmplător; mi-a părut rău că nu am ştiut de această expoziţie, dar am zâmbit la gândul că am avut norocul să-l cunosc personal în urmă cu ceva vreme pe Luigi, pe artistul Luigi Ştefan Varga.

Încă din vremea aceea, era un mare talent, un talent care promitea şi de care eram sigură că voi mai auzi...acum, cu toată trecerea timpului, mă bucur enorm că şi-a realizat cel mai mare vis...

"cred că există 2 motive pentru că m-ai visat "....

...se spune că visele sunt limbajul sufletului; atunci când visăm, ne "întâlnim" cu o mulţime de lucruri şi oameni în diverse locuri...un vis poate fi o călătorie fantastică în somn, o lume unde se pot întâmpla lucruri pe care ni le dorim sau nu. Visele m-au intrigat întotdeauna; de multe ori m-am trezit bucurosă sau speriată din cauza unui vis şi mereu m-am întrebat dacă în spatele lor există un mesaj ascuns şi mi-a părut rău când nu l-am reţinut, pentru că astfel am pierdut "o amintire", "un semn"...ceva care m-ar fi ajutat poate, să rezolv mai bine unele probleme din viaţa de zi cu zi...

...da, ai avut dreptate când ai spus că există 2 motive pentru care te am visat ...te-am avut în gândurile mele în ultimul timp...am aşteptat un gest, un semn, ceva din care să înţeleg dacă a trecut vremea aceea...

clipa de lumină... de pe mess...

...uite cum poate o dimineaţă întunecată de mai, să capete "o clipă de lumină"; printr-un scurt mesaj primit pe mess :)) 

Am învăţat, că nimeni nu este perfect

până când nu te îndrăgosteşti.

Am învăţat, că viaţa e dură...

Dar eu şi mai şi!!!

Am învăţat că şansele nu trebuie niciodată să le pierzi.

Acelea pe care le pierzi tu,

le prinde din zbor o altă persoană.

Am învăţat că atunci când porţi pică şi amărăciune

fericirea se duce în altă parte.

Am învăţat,

Că ar trebui mereu folosite vorbe bune

Pentru că mâine poate va trebui să le retragi.

Am învăţat că un surâs

e un mod economic pentru a-ţi îmbunătăţi aspectul.

Am învăţat că nu pot să aleg cum mă simt

Dar pot mereu să fac câte ceva.

Am învăţat...

plouă fără rost, iar între noi...

...toate posturile mele cu poezii au titlu "clipa de lumină", pentru că asta este pentru mine poezia; o clipă de lumină într-o lume întunecată...

Acest post are alt titlu, pentru simplul motiv că am auzit versurile într-o noapte ploioasă de mai, la un post de radio românesc recomandat în urmă cu ceva vreme de un foarte bun prieten, pe care unele versuri mi l-au adus în gând...

Te-aş fi iubit, cum n-am mai fost,

Ca un soldat în plin război...

Dar, uite plouă fără rost,

Iar între noi.

Şi într-o seară nu ştiu cum,

Când unul vine şi-altu-i dus,

Noi rătăcim pe-acelaşi drum

În sens opus.

Ne răscoleşte timpul femeie
Pe un peron vechi de gară,
Tu Iliadă, eu Odisee
Scrise de mult într-o vară
Te-aş fi iubit ca un pândar
Ivit la drum în calea ta
Dar,uite trece în zadar
Altcineva.

Suntem şi noi ca două punţi

Pe apa unui singur dor,

Dar despărţiţi de nişte munţi,

Întâmplator.

Ca un copil te-aş fi iubit,

Ce fură mere din vecini,

Uitând că totul e păzit

De-un gard de spini.

Şi vara ce ne-a logodit

Cu murm de flori împurpurat

Ori a plecat, ori n-a venït

Cu-adevărat.

Dan Verona

mama...

Mama, nume sfânt al vieţii-nceput
Mama, amintind de un dor de demult...
Mama, glasul tău mereu îmi spunea
Ascultă copila mea...
Mama, tot ce-i bun în lume mi-ai dat
Mama, fericirea tu mi-ai vegheat
Mama, mi-a fost atunci greu să-nţeleg
Al vieţii drum să aleg...
Credeam că lumea-i a mea...
Credeam în dragostea mea
În adevăr nesfârşit
Dar am greşit...
Aş vrea să ierţi toate câte n-am ştiut
Din vremea ce-a trecut.
Aş vrea să ierţi,
Dar glasul tău s-a risipit în fum
În fumul acelui drumMama...
Mama, cea mai bună prietenă a mea,
Mama, niciodată nu voi uita
Mama, mi-a fost greu atunci să-nţeleg
Al vieţii drum să aleg...

despre mine scriu...

…început de mai. Au trecut patru luni din acest an; patru luni în care am scris despre durerile şi tristeţile mele, despre amintirile, bucuriile şi gândurile mele. Am scris pentru ca să-mi eliberez mintea de gânduri, de întrebări şi răspunsuri şi astfel, multe din gândurile mele se întâlnesc în tăcere cu mine, cu inima mea şi...invers. Scriu pentru mine şi despre mine. Nu scriu pentru alţii. 

Scriu într-o lume cu multă răutate şi minciună, într-o lume urâtă şi murdară; scriu, pentru ca să mă pot înţelege mai bine, să pot fi mai bună într-o lume în care ştiu că numai aşa nu e bine să fiu...