plouă fără rost, iar între noi...

...toate posturile mele cu poezii au titlu "clipa de lumină", pentru că asta este pentru mine poezia; o clipă de lumină într-o lume întunecată...

Acest post are alt titlu, pentru simplul motiv că am auzit versurile într-o noapte ploioasă de mai, la un post de radio românesc recomandat în urmă cu ceva vreme de un foarte bun prieten, pe care unele versuri mi l-au adus în gând...

Te-aş fi iubit, cum n-am mai fost,

Ca un soldat în plin război...

Dar, uite plouă fără rost,

Iar între noi.

Şi într-o seară nu ştiu cum,

Când unul vine şi-altu-i dus,

Noi rătăcim pe-acelaşi drum

În sens opus.

Ne răscoleşte timpul femeie
Pe un peron vechi de gară,
Tu Iliadă, eu Odisee
Scrise de mult într-o vară
Te-aş fi iubit ca un pândar
Ivit la drum în calea ta
Dar,uite trece în zadar
Altcineva.

Suntem şi noi ca două punţi

Pe apa unui singur dor,

Dar despărţiţi de nişte munţi,

Întâmplator.

Ca un copil te-aş fi iubit,

Ce fură mere din vecini,

Uitând că totul e păzit

De-un gard de spini.

Şi vara ce ne-a logodit

Cu murm de flori împurpurat

Ori a plecat, ori n-a venït

Cu-adevărat.

Dan Verona